sâmbãtã, 13 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Drumul către o lecție de viață: Randorom Arad BRM 1000 | Galerie foto

    de Special Arad | 21 august 2018, 5:57 PM | Sport | Topic special

    2

    Şi te întrebi: Cât de departe poate fi un finish?

    Poate fi cât de departe vrei tu să fie?

    Poate fi cât de departe pare a fi?

    Sau cât arată pe hartă?

    Oricare ar fi răspunsul, nu te consolează şi nu te ajută cu nimic acel răspuns. Acesta este purul adevăr!

    Dacă crezi că participi la un brevet doar de dragul anduranţei, te înşeli! Dacă crezi că te ajută acest lucru să slăbeşti, te înşeli! Dacă crezi că va fi uşor, te înşeli amarnic!

    Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Eşti un tânăr cu potenţial, cu visuri măreţe şi cu o inteligenţă de nedescris. Eşti în căutarea unui job care să se plieze cu tot ceea ce deţii tu. Ai totuşi o problemă. Nimeni nu te angajează peste noapte ca director la oarecare societate. Ce faci? Renunţi la visul tău? Sau continui să lupţi, ştiind că va fi o luptă grea? Aşa este şi cu finish-ul unui brevet de anduranţă. Vrei să ajungi la finish, dar fără nicio luptă şi fără să treci prin iad, nu vei reuşi. Încaleci pe o şa, şi spui povestea aşa: Vreau! Pot! O fac! Punct.

    Şi te tot duci!

    Iei în piept viaţa şi ultima porţiune din traseul RandoROM Arad BRM 1000, care, din câte ai auzit de la fiecare, e cea mai grea porţiune. Soare, vânt, elevaţie mare, oboseală, epuizare, nu contează! Te tot duci! Tragi de tine ca un catâr, că vorba aia, e totuşi o competiţie cu tine însuţi. Dacă tu nu o duci pană la final, cine crezi că o va face? Nimeni. Aşa că dă-o naibii de buclă!

    Şi iată, ca-n viaţă, te reactivezi şi începi să vezi şi părţile frumoase.

    O pădure deasă, cu aer curat, trafic redus, linişte deplină… Ce mai? Din Iad în Rai! De la agonie la extaz. Şi ghici ce? Se termină partea liniştită, în care abia vezi urmă de om, şi începe din nou nebunia! Deci înapoi la agonie! Că deh, viaţa m-a întrebat dacă mi-e prea bine. Funny she!

    Înainte părea o veşnicie acea porţiune cu urcări, iar acum ţi s-a părut că au trecut 10 minute.

    Ok. Îi dăm cu porţiuni de DN, unde, ghici ce? Tocmai afli că săptămâna trecută au avut loc câteva accidente, destul de urâte. Ce să mai? Şi organizatorul are un simţ al umorului destul de dezvoltat. Pare promiţător. Tu cu două roţi, ei cu patru, pe un tronson unde se circulă bară la bară. Dar revii cu picioarele pe Pământ şi îţi spui că e necesar să o faci şi pe asta. Te consolezi cu faptul că aproximativ 100 de persoane au văzut informarea de pe Radar Arad şi de pe Info Timişoara. Şi te gândeşti: Mă, dacă mă vede unul care a văzut anunţul, e bine. Mă depăşeşte regulamentar.

    Mai dai şi de câte unul care nu a citit anunţul şi care, vorba aia, îşi bagă ceva în ea legislaţie rutieră. Te enervezi pe moment. Îi transmiţi că eşti înzestrat cu abilitatea de a-l înjura o oră fără să te repeţi, căci, nu-i aşa?! Nu eşti uşă de biserică. Şi mergi mai departe. Eşti contratimp. N-ai timp de aşa ceva. Te întorci la durerile tale. La oboseala ta. La dorinţa de a ajunge în Arad cu bine, în timpul limită admis.

    Ultimii 50 de kilometri sunt cei mai grei! Vrând-nevrând eşti tot cu gândul doar la acea linie de finish. Nu e un concurs. Nu eşti premiat că ajungi primul. Şi nici că scoţi un timp deosebit de scurt. Dar iei această tură în serios! Foarte în serios! Te apropii de finish. Şi atunci ai o revelaţie!

    Nu a fost vorba despre un traseu de 1000 de kilometri. Nici despre a te încadra în timp.

    A fost o lecţie de viaţă! Ai învăţat să fii cumpătat! Reponsabil! Calculat! Sociabil! Respectuos! Raţional! Echilibrat! Curajos. Să faci sacrificii! Să te ridici! Să dai cu coatele în stânga şi-n dreapta, ca să ajungi să îţi atingi obiectivul! Ai învăţat că adevărata fericire o găseşti pe parcursul călătoriei şi nu la final! Dar realizezi abia la final că ai găsit-o. Ai avut-o acolo lângă tine de la kilometrul 1.

    Dar n-ai observat-o. Până să îţi termini gândul, eşti acolo. La finish. Cu lume care te felicită! Care te ia în braţe şi te pupă! Care te întreabă cum te simţi. Abia dacă îţi găseşti cuvintele să îi răspunzi. Eşti atât de obosit şi totuşi atât de fericit!

    Dacă ţi-e frică de o lecţie de viaţă, stai acasă! Dacă ai curajul să ai curaj, participă la un brevet de anduranţă! Îţi testezi limitele şi te educă! Ai ce învăţa! Chiar şi cum să fii fericit!

    Pentru că dintr-un brevet de 1000 de km, te întorci obosit! Rupt! Rănit! Dar niciodată nefericit!

    – Cristina Gheorghe –

     

    Citește și „Dragoste sinceră față de anduranță!”. Jurnal de călătorie, Randorom Arad – Brevet 1000 km”

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Felicitări Cristina Gheorghe pentru acuratetea descrierii trăirilor și senzațiilor. Foarte frumos și real articolul tău! (sunt sigur că toți care au participat vreodată la un brevet de anduranța se regasesc cu totul în povestea ta…🤗👍)

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.