Nu știu ce crezi despre mine – crezi multe, cu siguranță, chiar dacă în ultimii ani te-ai învățat să nu spui ce crezi – dar să știi, dragă Ghiță, că mă gândesc de multe ori la tine și, așa, mai de la distanță te urmăresc. Însă, înainte de toate, vreau să te asigur și chiar să-ți demonstrez că am rămas om și, sincer, îți doresc multă sănătate. Cu tot ce vine pe lângă, chiar și putere de muncă, deși în jurul acesteia s-au creat multe discuții.

Dar știu că pe tine nu te afectează discuțiile care te-ar pune într-o lumină, elegant spus, nefavorabilă. Pentru că, așa cum, pe vremuri, spuneai că nu ai nevoie de sfaturi despre cariera ta – „singur îmi gestionez cariera”, așa spuneai, mai ții minte? – nici despre poziția față de lumină n-ai cerut sfaturi. Orientarea asta ți-a venit de la sine, nu ai avut nevoie de vreun profesor. Este și ăsta un talent, recunosc.

Dragă Ghiță,

Deși n-am vorbit cu tine de mulți ani, timp în care nu am simțit nevoia s-o fac, iată că acum, după o scurtă reîntâlnire cu un vechi prieten, am simțit nevoia să-ți scriu. Am ezitat câteva zile, gândindu-mă că nu-i cel mai potrivit moment. Am preferat să mă rog pentru tine, să primești de la bunul Dumnezeu puterea de a trece cu bine peste toate încercările vieții.

Apoi te-am văzut la un fel de reuniune de familie, dotată cu premii. Ba chiar ai și vorbit prietenilor și rudelor prezente. Am trecut peste situație mulțumindu-i lui Dumnezeu că mi-a dat înțelepciunea să nu reacționez chiar la tot ce ar merita o reacție.

Citește aici, ca să-ți reîmprospătezi memoria: Gală aniversară la Topul Firmelor 2023: 30 ani de activitate

Dar acum, dacă tot suntem doar între noi, nu mă pot abține și-ți întorc o vorbă ce-ți era dragă mai demult: comunistule! Și ăia, comuniștii, exact așa făceau în ultimii lor ani de domnie, se lăudau și premiau între ei. Au făcut-o atât de mult încât au ajuns, ca și tine, să creadă în laudele astea.

Și ai mai fost la ceva lansare de carte, adică tot o reuniune de familie, politică dar fără premii. Mi-ai răscolit amintirile, comunistule!

Citește aici, dacă nu mă crezi: Au fost lumini și umbre la Librăria Cărturești din Arad

Ca filmul ăla făcut prin anii ’80 a copiat titlul cărții pe care ai lansat-o, treacă, meargă. Dar de ce a trebuit să-mi amintești de  lucrările științifice „scrise” de Elena și de zecile de cărți „scrise” de soțul ei, Nicolae? Pentru o clipă am crezut că m-am întors în timp printre polimeri și societatea multilateral dezvoltată. Și asta, fără să fi citit cartea. Am revenit imediat la realitate: nu eu, ci tu te-ai întors spre acele timpuri.

Și mi s-a făcut milă de tine. Tare milă.

În același timp însă, mi-am redobândit liniștea necesară pentru a-ți scrie. În fond, dacă ai putut participa activ la reuniuni cu public, înseamnă că poți citi și această scrisoare.

Dragă Ghiță,

Am să te rog ceva. Înainte de asta, însă, simt nevoia să-ți spun că nu mă interesează cariera ta politică, nici statutul tău social. Cinstit vorbind, cariera politică ți s-a oprit cam în primul an în al celui de-al doilea mandat de primar, dacă nu cumva înainte de încheierea primului mandat. Din poziția în care mă aflu, de simplu cetățean, restul mandatelor, inclusiv cel de europarlamentar, se văd doar ca o cursă furibundă spre feudalizarea orașului și județului Arad în interesul tău și al apropiaților tăi.

Iar statutul tău social îmi este la fel de indiferent cum îți este ție de indiferentă soarta arădenilor.

Cursa de care vorbeam, dragă Ghiță, te-a dezumanizat. Îți mai amintești cum în primul mandat mergeai zilnic prin cartiere și vorbeai cu zeci de oameni? Îi ascultai, le vorbeai, le explicai mai ales despre lucrări, pentru că pe-atunci Aradul era sufocat de șantierele pe care le-ai deschis.  Iar oamenii te ascultau, nu pentru că neapărat înțelegeau ce le spuneai, ci pentru că erai acolo, aproape de ei. Și le dădeai speranțe.

Ai mai avea, acum, curajul să faci la fel? Te sfătuiesc să nu încerci

Știi ce ai făcut pentru pentru toți acei oameni simpli care au crezut în tine? Le-ai luat puterea votului. Și cu asta, și speranțele. Ai pustiit tot în jurul tău și astfel votul arădenilor nu mai înseamnă decât formalitatea ce permite ciulinilor din pustiul tău să ajungă la putere. De unde să te servească pe tine, oriunde ai fi. Pe tine și pe cei ce au format o caracatiță ce și-a pus tentaculele pe Arad.

Dragă Ghiță,

Rugămintea pe care simt nevoia să ți-o adresez acum este să-ți iei mâinile de pe tot ce înseamnă Arad. Nu mă interesează dacă vrei să mai activezi în politică. E treaba ta, dar dacă vei mai activa, te rog s-o faci în așa fel încât să lași Aradul să-și ducă viața normal.

Te rog, ia-ți mâinile de pe UTA și lasă instituțiile statului să-și facă datoria de control la club. Tu chiar te simți confortabil auzind că sub umbrela ta UTA este devalizată – furată, Ghiță! – de oamenii pe care tu i-ai pus acolo și pe care îi susții? Te simți bine când oprești orice verificare serioasă la club? Probabil te crezi puternic făcând asta, iar dacă este așa, chiar că ai nevoie de multe rugăciuni, Ghiță.

Te rog, dragă Ghiță, dacă ții cât de cât la cetățenii din municipiu și județ, nu te mai implica în desemnarea câștigătorilor tuturor licitațiilor importante din Arad. Ar fi cazul să te oprești și să realizezi că îți ajunge. Și le ajunge și celor pentru care intervii. Ai câștigat destul încât să-ți permiți să-ți plătești concediile în Dubai, Thailanda sau la Paris, așa că lasă-i pe constructori să concureze corect la licitații. Chiar dacă-ți sunt fini sau doar prieteni de vacanțe exotice.

Ia-ți mâinile de pe Poliția locală, Ghiță. Ai făcut destul rău și mai faci cât timp o conduci din umbră prin cel pe care l-ai adus la conducerea instituției. Plătește-ți altfel eventualele datorii față de el, pentru că uite, mor oameni sub conducerea lui, iar tu, dragă Ghiță, ai partea ta de vină.

Te joci cu focul și s-ar putea să te arzi rău de tot. De aia te rog, nu mai suna, nu mai pune pe alții să sune, nu te mai băga să-i aperi pe cei ce fură sau fac alte prostii sub umbrela ta. Nu mai încerca să fii un Ceaușescu pentru Arad, pentru că riști un sfârșit urât.

Ascultă-mi, dragă Ghiță, rugămintea și lasă Aradul și pe arădeni în pace. Poate a sosit vremea să te retragi și să te apuci de scris. Sau de citit.

Rămâi sănătos, dragă Ghiță.