O programare nefericită, ai zice din prima, dar pân’ la urmă – de ce nu? – foarte OK. Vineri, 24 aprilie, la Muzeul de Artă vor avea loc două vernisaje, în același timp: la ora 18. Pe deasupra… pe același etaj: etajul doi, dar în săli diferite: Sala Ovidiu Maitec și sala Kinema Ikon.

AȘ VREA SĂ POT FI ÎN ALTĂ PARTE

– expoziția artistului Adrian Sandu se anunță a fi „un spațiu dat – o provocare în ideea permutării. Spațiul de lucru se transformă permanent”.

„Eu nu fac nimic din ceea ce se obisnuieşte atunci când vine vorba despre o expoziţie. Acest running space, work in progress, instalaţie sau orice altceva este mai degrabă pentru mine o mişcare, în primă fază pe orizontală, între birou-studio-atelier şi încăperea destinată. Punctul terminus al acţiunii îl reprezintă recrearea fostului spaţiu de lucru într-o locaţie nouă. Remodelarea spaţiului de lucru autentic presupune spontaneitate, lipsa teatralului şi căutarea firescului de fiecare zi” (Adrian Sandu)

cealaltă expoziție e deja celebrul sezon de seriale Kinema Ikon, de data aceasta anunțându-se următorul:

KINEMA IKON: SERIAL / S.2 / E.5 / DARIA GHIU // MARIA BALABAȘ / DSLX : [LIMITELE LIMBII MELE SUNT LIMITELE LUMII MELE]

„Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele”: am ales alfabetul Morse pentru a încifra o afirmație celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein din Tractatus Logico-Philosophicus (1921) tocmai pentru a împinge aceste limite ale limbajului la maximum și pentru a reduce sensurile ei multiple la grafeme și la sunete. Dar și pentru a cădea cu toții într-o capcană. Internaționalul cod Morse nu ne ajută, în situația de față, decât să revelăm mesajul în limba română, anulând astfel un potențial dialog global, așa cum ni se cere mereu să avem (o situație care ne face să ne simțim într-o continuă „stare de necesitate”).
Aplicate artelor vizuale, limitele limbajului unui artist stabilesc limitele lumii artei lui. Și dacă artele vizuale ar trebui să fie un limbaj prin excelență global, această expoziție performativă își propune să îi facă pe vizitatori martorii unei colecții de voci alterate. Fiecare voce transmite același mesaj, dar fiecare o face pe limba ei: de la originalul german până la sanscrită, latină, aromână, portugheză, suedeză, esperanto ori japoneză. Limbi vii și limbi moarte ori limbi artificiale, care transformă mesajul inițial, limitându-l sau extinzându-i sensurile. Apoi e următorul pas: o alterare de nivel secund, fizică. Lucrul cu arhiva de voci inscripționate pe o bandă poate conduce la haos, la pierderea oricărui sens – o stare de dizarmonie, babilonie.
Întâlnirea dintre artiștii dslx și Maria Balabaș a fost, înainte de toate, o negociere de poziții: atenția acordată de primul strict procesualității și dezinteresul său pentru exprimarea unui mesaj într-o altă limbă decât una de circulație internațională s-a ciocnit de atenția celui de-al doilea artist atât asupra mesajului și conținutului acestuia, cât și asupra limbii în care acesta să fie comunicat – o limbă mai mică, modestă, a cincea între limbile romanice după numărul de vorbitori. Odată aceste poziții negociate, lucrarea de artă a putut fi generată. Într-o lume în care limba unică e pe cale de a se împământeni, o reconstituire a Turnului Babel pune din nou problema identității.
Daria Ghiu
Mulțumiri speciale tuturor celor care au fost alături de noi în acest proiect și au acceptat rolul de interpreți poligloți ai afirmației lui Wittgenstein.
Maria Balabaș (n. 1982) este jurnalistă și muziciană. Din 2008 moderează emisiunea Dimineața crossover de la Radio România Cultural și a creat proiecte dedicate noilor forme de creație radiofonică (Generația sonoră). În 2014 a fost nominalizată la Prix Europa (Berlin) pentru documentarul Maria Tănase – Soundtrack urban pentru o divă. A inițiat grupuri muzicale precum Avant’n’Gard și Soare Staniol, inspirate de tehnicile de improzivație, muzica electronică, tehnici ale muzicii acustice. Creează instalații generate de interesul artistic pentru forma de memorie auditivă specifică înregistrărilor de teren.
dslx d s l x [dyslex] ’83 // 2004 – present ..–.. geometric / organic noisescapes./ [ hyper//post]-minimalism
DQGPRGL´HGWR\VDQGSLH][HUFRQWDFWPL FURSKRQHVFDSWXULQJPLQXWHYLEUDW LRQVIURPOLYLQJFRFNURDFKHVWKHLQWHULRURIDF
DI || surfaces// anatomo-nano-logs __ sensory deprivation. 2ULQQDQRWHFKQRORJLFDOPRGHSROLGDFWLOVHDUFKER WVDUHFRPELQJWKHµHVKIRUVRPHVRUWRILPPXQLW
\:KDWWKH \
´QGLVDYRUWH[RILQWHUVWLWLDOWLVVXH clogging the tracts of our skin covered bodies; ultrasonic equipment excavates stillness. ª>@8QDGLQVLQJXUHOHVLFHOHPDLSXWHUQLFH´ JXULDOHQRLVHXOXLURPDQHVFSDUHVDVLLPEUDFHSURGXFWL LOHLQWUURDXUDGHPLVWHUSRDWHXVRUSUHW
anti \|/ order
HQWLRVGDUWDLRVGHH[LJHQW&HWUHEXLHVDVWLWLLQDLQWHGHWRDWHHFDG\VOH [H[SORUHD]DWHULWRULLODUHµX[ VLFDLVLDOHJHSXEOLFXO«“[…]… immersed in pure noise […] ”(DVWHUQGD]H; … of its FRAGMENTED REALITY.