Da, așa ne-a spus probabil viitorul și posibil ultimul președinte al României independente și suverane, că a avut zero cheltuieli de campanie electorală. De ce „posibil ultimul”? Pentru că nimic nu este sigur până nu se întâmplă cu adevărat și pentru că România, după aceste „zero cheltuieli” va fi o „gubernie” după modelul Georgiei. Doar că va fi Kălinia, nu Georgia și cu o populație mult mai puțin protestatară decât a Georgiei.

Pentru ce să protestăm și, mai ales, cine să protesteze? Cei ce l-au votat? Nici vorbă. Votanții lui sunt oameni responsabili și asumați, extrem de analitici și foarte atenți cui își dau votul, așa că își vor urma iubitul conducător până-n Valhalla, sectorul ortodox înființat chiar de alesul zero cheltuieli. Sau nu…

Sincer, n-am niciun dubiu că președintele este deja ales, formalitatea aia cu votul ar putea fi sărită, ca să mai facem niște economii. Convingerea asta îmi este întărită în primul rând de triumviratul de la Washington (și ăștia mari iubitori de zero cheltuieli) care-l susține pe viitorul nostru ultim președinte. Și nu-i puțin lucru să fii susținut în acțiunea democratică „trei muște-n lapte”.

Apoi, sunt sondajele. Treabă serioasă, plătită cu bani grei de unii, cu „zero cheltuieli” de alții, sondajele făcute la noi sunt adevărate lucrări științifice.

Și, ca să nu ziceți că exagerez, iată cum arătau sondajele de opinie  cu aproximativ o jumătate de lună înainte de alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 – știți, alea anulate, pentru care face spume la gură, într-o adevărată explozie de democrație aplicată, vicele JD.

După cum se poate observa, rezultatele de la primul tur (primul rând, subliniat cu roșu în imagine) sunt egale cu zero față de acuratețea sondajelor, nu-i așa?

Poate știți, poate nu: zero bani au restituit institutele de sondare pentru rebuturile pe care le-au produs.

Acum, cu aproximativ două luni înainte de alegeri (haideți să nu ne încurcăm inutil numărând zilele), sondajele sunt altfel. Sunt mult mai profesionist făcute și vor fi cu zero posibilitate de eroare. Tocmai de aceea și spuneam că n-are rost să mai cheltuim bani pe votare, alegerea fiind făcută deja. Haideți să-l numim deja, ca să facem pe plac și marilor exemple de democrație de la Washington…

Scriam mai demult că în aceste vremuri tulburi, grele, cu război în Europa și criză economică la ușă, avem cea mai slabă clasă politică din ultimii Dumnezeu mai știe câți ani. Și nu doar noi, românii avem conducători slabi, ci toate țările europene. Inclusiv Rusia – Putin nu este un mare lider, este doar un dictator sângeros.

Trump este al 47-lea președinte al SUA, dar primul care poate învinge Europa

 Vă place sau nu de el – lui Trump sigur nu-i place, așa cum niciunui dictator nu-i place să fie contrazis sau blocat în nebunia lui grandomană -, Zelenski s-a dovedit un foarte bun conducător în vremuri grele, iar faptul că ucrainenii au reușit să facă față invadatorilor ruși timp de 3 ani, i se datorează în mare măsură și lui.

În rest, cam toți o apă și-un pământ prin Europa. Evident, inclusiv în România, parcă urmărită de un blestem. La felul în care este este condusă, la toate nivelurile, nu arată ca o țară guvernată de partide care au programe, doctrine și așa mai departe. Arată ca o țară condusă în stil mafiot, de oameni aflați în afara vieții politice, oameni aflați mereu în umbră de unde-i conduc pe cei ce conduc formal țara.

De furat, fură împreună.

Cei care ies în față, care apar la televizor și, mai nou, pe rețelele de socializare, nu sunt decât niște biete marionete, mânuite din umbră. Iar asta, la toate nivelurile. Așa se face că sunt împinse „la înaintare” oameni slabi și, mai ales, vulnerabili și ușor de manipulat.

Un exemplu tipic este Ciolacu. Cu un trecut obscur și plin de bube, a fost lăsat să se joace cu România și, mai ales, cu bugetul României, doar pentru că el nu era capabil să aprindă lumina în zona acelei umbre în care se decide soarta țării. A fost lăsat chiar și să se facă de râs în alegeri, alesul celor din umbră fiind altul.

Planul din umbră a fost perfect gândit, cu implicarea unor „actori” statali sau nestatali străini, dar și cu sprijin puternic și profesionist din țară. Alesul de un tur este un papagal și un fanfaron capabil doar de vorbe goale. Un fel de conservă plină cu aer.

Sursa: ebay.fr

Dar cei care l-au susținut și, poate, încă îl mai susțin, sunt profesioniști ai diversiunilor și ai manipulării maselor. Cu toate astea, ceva s-a întâmplat neprevăzut și le-a zădărnicit planul.

Nu cred că CCR ar fi fost acel „ceva” și nici altă instituție a statului responsabilă cu asigurarea corectitudinii alegerilor – apropo de corectitudinea alegerilor, este extrem de ciudat cum susținătorii „alesului de un tur” spun că vor să scape țara de cei care au condus-o până acum, prin minciună și furt, dar nu-i interesează „corectitudinea” alegerilor anulate, semn clar de manipulare. Vorba aia, dacă furăm noi, e ok.

Cred în schimb că o altă instituție a statului, mai degrabă responsabilă cu informațiile, a zădărnicit planul. Sau, de ce nu?, un grup de lucrători din astfel de instituții, sătui de matusalemicii generali care nu se mai dau plecați din apropierea butoanelor, chiar dacă au împlinit demult vârsta pensionării.

Iată de ce am convingerea că în această perioadă pre-electorală, bătălia adevărată nu este pentru depuneri de candidatură sau eliminarea unor candidați problematici. Bătălia adevărată este pentru „marcarea teritoriului”, pentru asigurarea supremației în zona de umbră din care va fi condusă România în următorii 5 ani – desigur, în ideea că până atunci nu va deveni gubernie rusească sau nu vom avea un război în toată zona.

Dacă va câștiga instituția sau gruparea care a blocat planul alegerii lui „zero cheltuieli”, avem dreptul la niște speranțe. Dacă nu, va trebui să învățăm rusește și, mai ales, să ne pregătim sufletește de regimul alimentar câștigător: apă, energie carpatică și fructe de pădure.

Sigur, excesul ăsta de consum gratuit de fructe de pădure va afecta puternic Romsilva și numai geniul managerial al veșnic angajatului Țigan va putea salva de la faliment regia.

Întrebările la care nu avem acum niciun răspuns îl privesc pe președintele interimar. A reușit, oare, să se lipească de instituția/grupul care a zădărnicit planul cu „zero împărat”? Dacă da, înseamnă că se vor putea sprijini reciproc. Nu spun că ar fi soluția ideală. Dar în condițiile date, ar fi cea mai bună.

Dacă nu, Dumnezeu cu mila! Noi vom rămâne cu zero, ajutat de alții la fel de „valoroși”. Un fel de zero la puterea „n” care tot zero rămâne. Sau, cum se zice c-ar fi spus Grigore Moisil, „O nulitate ridicată la putere, rămâne tot nulitate”. Poate, totuși, n-a spus-o el. Dar ce frumos sună, indiferent unde ar fi puterea, în România, în UE sau în SUA.