Despre depresie și punți de legătură – scurt dialog cu psihoterapeutul Doina Inklovits

    de Raluca Medeleanu | 1 februarie 2015, 5:54 PM | Interviuri | Recomandările editorilor

    0

    Este iarnă. Soarele se vede o dată la câteva zile. Cerul e mohorât, aerul umed. Străzile triste, bălți multe și noroi peste tot. Nu este întocmai o atmosferă ideală pentru a fi optimiști, pentru a deborda de energie. Se știe…vremea urâtă și starea de spirit merg mână în mână. Dar prea puțină lume cunoaște cu exactitate motivele științifice ale acestei strânse legături.

    Tocmai despre aceste aspecte am discutat cu Doina Inklovits, de profesie psihoterapeut. Cu amabilitate, aceasta ne-a dezvăluit aspecte din propria-i experiență, dar mai ales care sunt problemele sufletești cu care se luptă arădenii, zi de zi. Și, bineînțeles că ne referim la acei arădeni pentru care a vizita un psihoterapeut nu este o problemă de curaj, ci una normală în condițiile în care simt că au nevoie de un ajutor avizat.

    – Care este cea mai des întâlnită problemă emoțională a persoanelor care apelează la ajutorul unui psihoterapeut?

    – Bineînțeles că depresia, ea fiind treapta cea mai întunecată a acumulării stresului cotidian. Iar în perioada aceasta a anului, când vremea de afară este atât de sumbră, tot mai multe persoane alunecă în panta aceasta.

    – Cum se explică această legătură evidentă între fenomenele naturii și starea sufletească?

    – Cercetătorii au descoperit că fenomenul este strâns legat de endorfină și serotonină, care au rol în procesele mintale şi afective și care se influențează reciproc. Endorfina se eliberează în prezența luminii, ea scăzând în zilele ploioase, lipsite de soare… de aceea este indicat să mâncăm dulciuri, ele ridicându-ne nivelul de serotonină din corp, influențând astfel și nivelul de endorfină…

    – Revenind la depresie. Este un „diagnostic” pe care îl auzim extrem de frecvent. Care sunt cauzele cele mai întâlnite?

    – Cauzele sunt multiple… Poate fi vorba de un anumit eveniment izolat din viața unui om care l-a marcat profund sau poate fi vorba de o serie de frustrări și neliniști care se acumulează în subconștient, iar în perioadele de stres, sau în zilele lungi de toamnă-iarnă -despre care vorbeam înainte- ele răbufnesc. În acele perioade, unii găsesc forța să treacă singuri peste necazuri, însă alții simt nevoia să comunice, să fie ajutați, să fie înțeleși.  Nu este vorba de nicio „boală rușinoasă” (cum ar tinde să simtă unii). Nu ar trebui să existe nicio jenă pentru cineva să fie văzut la un cabinet psihologic. Este ceva omenesc și normal. Se face adesea confuzia între psihologie și psihiatrie. „Nu merg la psiholog pentru că nu sunt nebun”.  Însă este cu totul altceva. În plus, consider anormal exact contrariul: adică un om care susține că nu a avut niciodată în viață o perioadă de neliniște, de stres…

    – Ce alte întâmplări le lasă o amprentă dureroasă oamenilor încât ajung să apeleze la un psihoterapeut?

    – Ca peste tot pe glob la ora actuală, cel mai mult are de suferit conceptul de „familie” – care este tot mai diferit de modul în care era percepută în trecut. Un subiect foarte des abordat la ședințele de psihoterapie este divorțul, cu toate problemele ce derivă din el. Separarea, partajul, certurile, procesele, custodia copilului, toate își pun amprenta pe cei doi parteneri, îi marchează mai mult sau mai puțin, în funcție de personalitatea lor și de gradul de implicare emoțională. Însă cei mai marcați sunt copiii, care simt chiar de la debut declinul. Copiii sunt receptivi chiar și la vârste fragede, dar pe adolescenți îi marchează cel mai mult, ei ajungând să își judece părinții. Legat de neînțelegerile din cuplu, principalul motiv este legat de comunicarea deficitară, ori mai rău, lipsa totală a comunicării. Asta se întâmplă atât între cei doi, cât și între ei și copiii lor. Astfel se rup punțile de legătură, viața lor ajunge să se rezume la a trăi într-un spațiu, de a vorbi strict despre problemele cotidiene (cheltuieli, serviciu, notele copilului). Pentru ei, familia însemnând a-și duce aportul financiar în funcție de posibilități, dar ne mai existând liantul emoțional.  Dispare „firul” ce îi unea, instaurându-se în schimb monotonia. Totodată, dispare și atracția psiho-fizică, viața sexuală se degradează treptat, ajungându-se uneori la situații în care se evită complet unul pe altul. Și așa intervine momentul în care apare o altă persoană, iar cel înșelat dă vina automat pe persoana din exterior, aceea primind rolul de „țap ispășitor”. Momentul „cheie” ar trebui surprins de cei doi, iar exact atunci când simt că ceva începe să nu meargă bine, ar fi timpul să discute cu un specialist care poate privi lucrurile la rece, obiectiv  și ar putea să-i ajute să se regăsească, să le ofere sprijin, iar ei să fie receptivi la sugestiile oferite.

    – Ce alte probleme apar în viața de familie? Mă refer aici la situațiile în care părinții se înțeleg, unde nu se pune problema divorțului…

    –  Arhicunoscuta problemă a relației părinte-copil. Secolul nostru este extrem de dinamic. Mereu se fac descoperiri, mereu apar lucruri noi. Suntem martorii unei modernizări nemaiîntâlnite care atrage și care creează, în mod inevitabil, o discrepanță între generații. Mai concret, copiii, de mici beneficiază de un aflux informațional (calculator, tabletă, TV…) care îi bulversează și ajung la o anumită etapă să fie în profundă disonanță cu părinții, care au beneficiat de un alt mod de educație. Fenomenul nu e nou, însă viteza cu care acestea se întâmplă este copleșitoare pentru părinți. Apar situații în care copiii nu își mai respectă părinții, lucru care provine și din educația insuficientă (părinții lucrează mult și nu mai își fac timp pentru copiii pe care îi lasă să se dezvolte singuri, cu ochii în televizor, sau petrecându-și timpul pe afară, în diferite conjuncturi care au o influență negativă asupra comportamentului lor). În multe familii, se trăiește în „lumi paralele”, respectiv tinerii dependenți de toate invențiile erei în care trăim și părinții „de modă veche”, care nu înțeleg importanța de a se implica activ în viețile lor…

    – Cât de mult crezi că poate influența viața unui om o vizită la un psiholog / psihoterapeut?

    – Soluția pentru a ne îndrepta viața este în interiorul nostru. Într-un final, nimeni nu știe mai bine decât tine ce trebuie să faci ca să îți înlături necazurile… Un psiholog nu o să îți găsească el rezolvarea puzzle-ului, ci te poate ajuta să găsești spațiile lipsă. Îți poate oferi sugestii, te poate îndruma, sprijini. Îți poate arăta cum să folosești „uneltele” cu care să îți „repari” viața… Însă cheia e la tine. Cred, totuși, că primul și cel mai important pas în rezolvarea unei probleme e să-ți recunoști tu ție că aceasta există, iar apoi să comunici. Iar imediat după aceea, urmează forța autosugestiei. Când dorești cu adevărat ceva, îți „pui comandă” în minte, iar acel ceva se va realiza.

     

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    8 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.