marþi, 19 martie, 2024

Special Arad Logo

    De proaste se ocupă Puiu

    Înmormântare pe stradă, la câteva case depărtare de-a noastră. Murise tanti Silvia, la 76 de ani, după ce o viață de om a crescut vaci și a vândut lapte cu litrul la toată lumea, încât copiii o știau de cum deschideau ochii și apucau să meargă seara „cu canta, după lapte”. Mama își propusese să meargă la priveghi negreșit, dar nu prea putea, din pricina copilului meu, aflat într-o binemeritată (pentru mine) vizită de weekend. Nu că n-ar fi putut să ducă și copilul, că doar nu trebuia neapărat ca puștiul să vadă moarta. Avea însă o strângere de inimă că va plânge mai tare ca toată lumea, că doar tanti Silvia și vacile ei făceau parte (și) din viața lui. În fine, mama hotărăște: „mă duc cu copilul și stau mai pe-afară, că nu se face să nu mergi s-o priveghezi tocmai pe tanti Silvia”.

    Tot ce-a reținut copilul, la cei cinci ani ai lui, după acțiunea de priveghere a bătrânei, se poate descrie succint: lumânările aprinse de peste tot, lumea îmbrăcată în negru și o tristețe generală ce se putea citi pe chipurile tuturor.
    Spre bucuria mamei, nepoțelul n-a fost afectat de priveghi. Nici n-a mai pomenit de el, nici măcar când mergea după lapte la Nelu, fiul lui tanti Silvia, care-i preluase acesteia afacerile. Ba, mai mult, nici nu întreba de „tanti Silvia”, deși n-o mai vedea.

    Seară târzie de toamnă. Afară, întuneric. Trei luni bune de la momentul priveghiului. Copilul desena pe masa din bucătărie. Brusc, se ia curentul. Mama, grăbită, scotocește într-un sertar, scoate trei lumânări, le aprinde și le pune în câte-un pahar, să lumineze locul, să nu se sperie copilul. Acesta, „privitor ca la teatru”, exclamă:
    – Buni, de ce aprinzi atâtea lumânări? A MURIT CINEVA la noi?
    Mirată, pe mama a pufnit-o râsul, dându-și seama că, pentru copil, lumânările însemnau strict priveghi, că doar singură l-a dus cu ea, când a murit tanti Silvia.
    Contrariat de reacția neașteptată a maică-mii, băiatul s-a văzut nevoit să completeze:
    – Buni, dacă a murit cineva, nu-i frumos să râzi și ar trebui să-ți dai jos bluza aia roșie…

    Mi-am amintit astăzi de faza de mai sus ca un exemplu excepțional de interpretare eronată a unei întâmplări, a unui gest, a unei reacții…

    Dau să cumpăr mușcate, în piață. Voiam de-alea tiroleze, care se scurg kilometric, cât e vara de lungă, și fac flori mici, incredibil de frumoase. Văzusem în Austria niște balcoane absolut superbe împodobite cu mușcatele astea și mi-am dorit mereu să mi se scurgă și mie din balcon miile de flori colorate. Cum însă n-am nici cea mai vagă idee despre floricultură, am pus niște întrebări, în piață, de era cât pe ce s-o scot pe vânzătoare din minți: cum ajung mușcatele astea mici, din ghivecele astea minuscule, să crească în ghivece mai mari; câte mușcate minuscule să cumpăr, să am de-un ghiveci lung de 60 de centimetri; de cât pământ am nevoie, să umplu toate ghivecele alese; cât de des se udă mușcatele; unde le priește, pe soare sau pe umbră; ce pământ e din cale-afară de bun, că văd vreo cinci sortimente; credeți că dacă le pun din greșeală mai multă apă, le înec?

    După ce-am ținut-o în întrebări de felul ăsta pe florista din Piața Mică, ea răspunzându-mi, mirată, ca unui tembel despre care n-ar fi crezut niciodată că nu știe astfel de lucruri, la un moment dat o văd că se scuză și se îndepărtează de mine, apropiindu-se de bărbatu-său; am dedus asta fiindcă i-a zis, pe un ton familiar: „Puiu, nu vrei să te ocupi tu un pic de proasta aia, că nu mai am nervi de ea!” Eu, adică „proasta”, deja alesesem niște mușcate, iar când a venit Cerberul să se ocupe de mine, în loc să mă revolt cumva, am preferat să tac, să-mi plătesc florile și să plec. Eram furioasă, dar n-aș fi arătat-o pentru nimic în lume. Fie pentru că era Vinerea Mare, fie pentru că mi-era extrem de cald, fie pentru că eram înfometată și mai trăgea de mine și Claudia, prietena mea, să plecăm odată, am părăsit piața rapid, fără nici o reacție. Îmi părea chiar rău că am auzit-o pe florăreasă. Mai bine n-o auzeam! Și mă miram, în capul meu, că n-am fost în stare să-i zic vreo două, lucru care pe mine, cel puțin, nu mă caracterizează deloc.

    Oricum, îmi propun să merg în piață, zilele următoare, să trec pe-acolo ca și când n-aș avea nici o treabă pe lume și să-i transmit cucoanei, prin Puiu, că proastă e ea. Nu vreau să-i dau să analizeze sintactic și morfologic o frază și niște cuvinte subliniate, să ies și eu bine în competiție cu ea, fiindcă nu cunosc nici un Puiu„tampon” pe care să-l trimit să se ocupe de dânsa, după ce-mi voi fi pierdut eu răbdarea. Sau, mai bine, nu. M-am răzgândit.  Nu-i transmit că proastă e ea. Mai bine trec din nou pe-acolo și îi pun nu 28 de întrebări, ci 128. Iar când cedează psihic și îl trimite pe Puiu să se ocupe de mine, am să-l distrug psihic și pe el. Iau întrebările de la-nceput.

    În rest, Paști fericite, tuturor! Cu mușcate tiroleze la ferești!

     

     

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. …Puiu „tampon” – sau pentru cei care doresc FM- „Fantasy Movies” – „Absorbantul Puiu” sau Ape (pan troglodytes troglodytes)_ Puiu!!!
      Apoi, – „FlowerGirl NoName” sau – „Priceputa”- doua personaje autentice, descrise impecabil.
      SCUZELE lor: piata emergenta & „pe viteza”, country rage 5 si AA……I (approximate administration intelligence)- … di carbasanu’ meu!

      +3 voturi
      +1
      -1
    2. Off topic.
      Postam la articolul despre gunoaie, dar na, a fost ,,maturat ” !:)
      Vinerea mare, in vecinatatea catedralei vechi, o masina de familie argintie cu nr…
      La volan o ,,d-na” blonda, cercei ca niste cirese.
      Nu-mi atragea atentia daca nu arunca chistocul unei tigari prin geamul deschis, iar dupa ce a trecut, am observat acea sigla religioasa in coltul din dreapta jos al haionului.
      Mai, asta ma infurie , toti pupatorii de moaste care fac pe credinciosii, dar care, sunt primii la facut kaka in mijlocul drumului.
      La chestiune, daca am auzi noi cati dintre vanzatori ne fac prosti pe banii nostrii…

      +5 voturi
      +1
      -1
    3. Dna. Crainic, din cate vad faceti parte din categoria „oameni plictisiti”.
      Aveti foarte mult timp liber si prea putine griji.
      Ati scris un „articol” despre o patanie din piata.
      Pe langa faptul ca ati fost exasperanta cu vanzatoarea mai aveti si tupeul de-a relata patania in presa.
      Ce-ar fi sa va gasiti un hobby…? Sau sa va inscrieti intr-o asociatie de caritate..?
      Poate veti avea mai putin timp de pierdut prin piata sau pe calculator.

      --2 voturi
      +1
      -1
      • Când o să mă intereseze să primesc indicații despre ce-aș putea face cu timpul meu liber sau despre ce-aș putea scrie pe blog, o să-mi consult apropiații, cel mult, și în niciun caz necunoscuții și atotștiutorii de pe net, care nu doar că n-au oferit în viața lor absolut nimic, dar se și risipesc citind eseuri pe net. Pe care, desigur, nu le înțeleg. Oare, în loc să mă citiți, n-ar fi mai bine să vă înscrieți într-o asociație de caritate? Sau să vă găsiți un hobby? Sau să vă duceți, pur și simplu, acolo unde aveați în cap să mă trimiteți pe mine, dar n-ați avut curajul s-o faceți, după cum n-aveți curajul nici să vă declinați identitatea? De lași de doi bani, mari deontologi și consumatori de literatură moca pe net, mi-e plin podul.
        P.S. Totuși, să îți atribui pseudonimul subtilului hoț Joseph Porta, e ceva; ar părea o dovadă de lectură, dar sigur nu e; altminteri, ai fi ales pseudonimul unui non-infractor. Rămâi însă doar un hoț de timp și un părerolog care nici să-și povestească o pățanie din piață n-ar fi în stare. Când mi-am propus să scriu pe blog, mi-am imaginat că vor apărea și dobitoci, nu doar oameni interesați să citească ceva. Insist: BLOG, care nu e ziar. BLOG. Punct. Iar într-un blog bun, pe netul ăsta, vei găsi inclusiv eseuri despre cum îți hrănește un ins mâțele. Desigur, în loc să-și găsească un hobby sau să se înscrie într-o asociație de caritate.

        +1 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    0 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.