Deși am zis că nu mă veți mai auzi pomenind de vaccinul anti-Covid, că m-am săturat până-n vârful capului de luptele sterile cu prostimea (pentru habarniștii care m-au acuzat că am făcut lumea proastă când am folosit substantivul „prostime”, explic: PROSTÍME s. f. – Oameni de rând; mulțime, norod, gloată etc. Sursa: DEX 2009), sunt nevoită, totuși, să revin asupra subiectului, măcar printr-un soi de paralelă cu situația produsă tot de un vaccin nou, însă apărut în viețișoarele noastre în urmă cu vreo treisprezece ani.

Niciun subiect de pe planetă n-a putut surclasa, prin 2008, subiectul generat de apariția vaccinului anti-HPV. Un vaccin apărut ca o mană cerească pentru toate fetele între 11 și 15 ani, dar care, pentru a fi administrat, avea nevoie, în mod firesc, de acordul părinților. Dar să vezi atunci vâlvă! Toată floarea mamelor din țară s-a adunat pe platformele sociale, pe la colțuri de stradă, prin curțile școlilor, prin ședințele cu părinții etc., înfierând cu voci care mai de care mai absurde și mai neinformate proaspătul vaccin anti-HPV.

Pentru necunoscători, aș încerca o definire a vaccinului anti-HPV în primul rând ca mamă de fetiță – fiindcă medic nu sunt –, însă am marea calitate de a-i cerne pe cei deștepți dintre cei bătuți în cap, fiind învățată să mă înconjur de persoane inteligente, de la care să am ce învăța, și nu de giboni onomatopeici, care tot ce pot hârâi în fața unei descoperiri științifice uluitoare, cum este acela un vaccin, ar fi cel mult: „îngî, hăăă, ioai, nici voarbă!” Așa că, n-o ard intelectual explicând ceea ce eu pricep deja, dar nu pot să explic științific, ci doar cu cuvintele mele, astfel că prefer să o citez aici pe prietena mea, Cătălina Ghemeș, medic specialist ginecolog: „Cancerul de col uterin este cea de-a doua formă de cancer care afectează femeile cu vârsta între 15 și 44 de ani, după cancerul de sân. Cancerul de col uterin este provocat, în general, de anumite tipuri de „Human Papilloma Virus” (HPV). Diferite studii au detectat prezența acestui virus în peste 90% din cazurile de cancer de col uterin. Ca atare, vaccinul contra papillomavirusului uman, virus incriminat în patogeneza cancerului de col uterin, este o descoperire științifică uriașă, recompensată – ATENȚIE! – cu Premiul Nobel pentru medicină. Vaccinul era obținut printr-o tehnologie nouă la vremea aceea… De atunci și până astăzi, incidența infectării cu HPV și implicit a cancerului de col uterin a scăzut dramatic la generațiile de fetițe vaccinate, acum tinere femei… Nu însă și la noi. Românii nu au știut nici atunci „ce bagă ăștia” în vaccinul HPV, astfel că au zis, în marea lor «înțelepciune», pas!”. Și asta, vin eu și zic, chiar dacă vorbim despre principala cauză a cancerului de col uterin, o boală la care România înregistrează printre cele mai mari rate de îmbolnăvire și mortalitate din Europa. Spre disperarea noastră, a celor care mai avem măcar un neuron funcțional în cap, în timp ce zeci de țări din lume au introdus vaccinul în programul lor național de imunizare, asigurându-l gratuit populației, statul român pare-se că nu l-a cumpărat decât o singură dată, în campania eșuată de vaccinare din 2009–2011, când suma mamelor tembele din țară s-a răsculat in corpore, urlând împotriva unui vaccin gigantic; după care, statul roman a renunțat. (Da, știu, pare incredibil: urlând împotriva unui vaccin ÎMPOTRIVA CANCERULUI.) Tot de atunci, fiindcă autoritățile au fost nevoite să arunce la gunoi sute de mii de doze refuzate de mamele inepte (da, le-am făcut inepte, ce să zic!), guvernele autohtone n-au mai făcut nimic ca să informeze populația despre această injecție care protejează împotriva cancerului.

Dar, să revenim în zilele noastre. Acum 13 ani, pe când nu aveam încă o fetiță, ci doar un băiețel, nu mi-am bătut prea tare capul cu vaccinul anti-HPV, deși i-am salutat apariția și am regretat că nu l-am avut la îndemână eu însămi, în tinerețe. Nu mai spun că am avut o prietenă de suflet care a murit de cancer de col uterin… Dar asta e o altă poveste. Acum însă am o fetiță, care la vară va împlini 11 ani. Interesată să o protejez neapărat de un virus nenorocit care stă la originea unuia dintre cele mai cumplite cancere, am dat telefoane pe la medicii de familie, încercând să văd cum s-ar putea face să beneficiem de vaccinul anti-HPV. De peste tot însă, aceleași răspunsuri: că câr, că mâr, că liste, că o cerere, că nu e simplu, că tanda, că manda. Pe scurt: cine vrea să-și injecteze copila, trebuie să facă o cerere la medicul de familie (fiindcă acesta, din senin, nu are în fișa postului să-ți explice ție, pacientul lui, că vezi!, dacă ai fată între 11 și 15 ani ar fi bine să… și nici să te îmbie cu vaccinul, fără ca tu să-l fi cerut), deci, așa cum am spus, faci tu însuți o cerere, o înregistrezi la cabinet, medicul de familie face demersuri ulterioare la DSP, care, la rândul ei, după alte „drumuri” ministeriale ale hârțoagelor, trimite, la un moment dat, vaccinul anti-HPV spre pacient. Proces îndelung și birocratic, care poate dura chiar și un an întreg din momentul depunerii cererii. Și asta pentru că mamele din țară, acum 13 ani, în loc să-și vadă de treabă și să asculte specialiștii, au dat în morbul antivaccinismului și au eliminat ele repejor „pericolul” unui vaccin nou, care să le omoare fetele sau să le facă, mai știi?, autiste. Estimp, în Australia se poate vorbi aproape de o ERADICARE a cancerului de col uterin, în alte țări de o reducere a lui cu peste 90 la sută, iar în altele, de o scădere semnificativă a incidenței acestei boli. Cât despre noi, lasă să facem noi cancer de col uterin și să deschidem noi lista europeană în materie de frecvență a îmbolnăvirilor provocate de HPV! Las’ așa, că nu ne injectează „ei” pe noi cu ce vor ei, să ne facă, din perfecți, imperfecți! Eeei, drăcie!

Dacă vi se pare cumva că există vreo similitudine între atitudinea neaoș-mioritică față de vaccinul anti-Covid de azi și aceea față de vaccinul anti-HPV, de acum 12-13 ani – care ne menține glorios în capul listei de cancere de col uterin –, ei bine, bravo! BRAVO!!! Ce vaccin anti-HPV, ce Nobel, ce tura-vura… Las’ că știm noi mai bine!

Cel mai trist e, totuși, că dacă poporul a urlat atunci „huo”, aleșii n-au mai insistat să aducă la discreție un vaccin atât de hulit. Pentru ce s-o facă, dacă tot se aruncă la coș? Și s-a ajuns, iată, la o situație incredibilă. Ca să obții un vaccin uluitor pentru fiica ta, trebuie ca totul să pornească de la tine, de la părinte. Nimeni nu-ți vorbește despre acest vaccin, nimeni nu te îndrumă, nimeni… nimic. În curând, în România se va și uita că în lume există o pavăză eficientă măcar împotriva unui tip de cancer, din atâtea câte sunt. Și nu-mi pot imagina nimic mai trist.