„N-ai tu treabă!”, cu Marcel Iureș, Andrei Seușan și Alexandru Voicu, a stârnit hohote de râs și ropote de aplauze în sala arhiplină a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, marți seara, în a patra zi a Festivalului Internațional de Teatru Nou (FITN).

O poveste arhicunoscută – Dănilă Prepeleac – scrisă în urmă cu mai mult de un secol de Ion Creangă, dar complet reinventată, transformată în ceva nou, actual, cu ajutorul viziunii lui Cătălin Ștefanescu și Alexandru Drujba, împreună cu talentul indiscutabil al marelui Marcel Iureș.

Diavolii sunt acum, firește, corporatiști, care vor să se asigure că povestea vieții lui Prepeleac va rămâne în istorie cât mai „bine” conservată, astfel că pregătesc un documentar și un muzeu care se va folosi de arta contemporană pentru a ilustra diferite momente cheie din experiența de viață a protagonistului.

Însă totul ce cuprinde această colecție a vieții e un fals cu grijă făurit. Arta pe care diavolii o cumpără devine valoroasă tocmai prin cantitatea exorbitantă de bani investită, iar obiectele ancestrale, pure, adevărate, le creează repulsie și fac tot posibilul să-l convingă pe Dănilă (Marcel Iureș) să renunțe la ele. Însă el e un om simplu, deloc sofisticat, iar pentru el adevărul e mai presus decât imaginea de erou pe care aceștia vor să i-o atribuie.

Momentul „cruce din lemn versus cruce din fier” e mai mult decât concludent. Crucea nouă, modernă, cu beculețe LED, despre care diavolii îi explică lui Dănilă că e un obiect de artă foarte scump pe piață, s-a desacralizat complet, nu mai reprezintă un pericol pentru ei, însă cea din lemn, făurită tocmai cu mâna lui Prepeleac, le produce puternice convulsii. Nu degeaba, pe parcursul spectacolului, au repulsie față de toate obiectele reale, originale, pe care Dănilă le scoate din ghiozdan, căci ele – prin simpla lor prezență – amintesc de adevăr.

Spectacolul ne demonstrează și cât de obsedată e societatea actuală de exprimările „politicaly correct”, de formulări cât mai bine șlefuite, tipice acelor prezentări de proiecte în corporații, unde fiecare cuvânt e ales cu un scop bine definit, căci trebuie să convingă, să meargă direct la țintă, să hipnotizeze auditoriul. Așa și cu stilul narativ al celor doi diavoli, care încearcă să relateze publicului povestea lui Dănilă Prepeleac în cel mai convenabil mod posibil, însă eșuează lamentabil din cauza intervențiilor lui Prepeleac. Capra nu e „cool” dacă-i capră, ci ea trebuie să fie „aegagrus hircus”, carul cu boi e „mijloc de transport cu tracțiune animală”, părțile deplorabile ale vieții trebuie tamponate cu atenție: Dănilă nu e aiurit și prost, ci are „un tip de gândire cosmic”, nu era sărac lipit ci „Avea o situație materială de la mediu în sus”, „Eram sărac”, intervine Prepeleac, „Avea o situație materială de la mediu în jos…”, reformulează crispat unul dintre diavoli (citări aproximative).

Spectacolul atinge subtil și tema naționalismului vs. globalizare, căci pentru realizarea documentarului corporatiștii fac tot posibilul să elimine orice regionalism, pentru a nu cumva încurca viitoarea traducere în engleză pentru BBC (plus că-i prea rural, dom’le!).

Rezultatul? O savuroasă comedie neagră și o dovadă că poveștile care surprind atât de bine caracterul uman sunt într-adevăr nemuritoare, ele putând fi actuale, indiferent de epoca în care sunt transpuse. Căci timpurile se schimbă, dar năravul ba!

surse foto: Nelu Scripciuc; 4.bp.blogspot.com.