V-am mai spus-o, mă repet: arădeanul se simte bine în piaț, pă ștrand și pe drumuri.

De preferință alături de câinele său preferat. Se știe, orașul este din cele mai vechi timpuri un centru al crescătorilor de câini, să le spunem așa, dar este cam impropriu pentru că e vorba de ceva mult mai profund.

Nu ne-am mirat, așadar, atunci când l-am văzut pe primul om al urbei – da, de Bibi vorbim noi aicea, că Falcă este cu totul altceva – la o expoziție de câini. Fotografiile vorbesc de la sine, nu este nimic de explicat aici, politicienii arădeni mai vicleni s-au prins de mult că poți capta simpatia arădeanului arătându-te în piaț, făcându-ți cumpărăturile sau printre câini și pisici, chiar dacă tu n-ai nicio treabă cu ei.

Acuma, în ceea ce îl privește pe Bibi, nu e cazul să ne îndoim, în fond, la bază, omul e pădurar, în armonie prin definiție cu natura. Chiar dacă meseria asta poate însemna – accentuez: poate – și exploatarea irațională, prostească a pădurilor, respectiv tăierea de-a valma a pomilor din parcuri și de pe marginea drumurilor. Nu intrăm în amănunte, găsiți în Special nenumărate articole care se ocupă cu subiectul, cert este că la o expoziție de câini, fotografiindu-te, tu, lup al politicii, cu simpaticii patrupezi, nu ai astfel de griji, atașamentul, chiar dacă este mimat, place la oricine, indiferent de orientare politică.

Cu atât mai mult cu cât ne-a lovit canicula și, după cum se preconizează, o ține așa până la sfârșitul lunii. Adică până pe 1 August, atunci când pentru prima oară după săptămâni temperatura din timpul zilei coboară bine sub treizeci de grade. Iar câinii, după cum se știe, suferă de căldură, poate mai tare decât stăpânii lor mult iubiți. Cu alte cuvinte, asta este problema, despre asta vorbim noi aici și acum: cum e când nu este nimic, este vacanță și cald, s-au terminat toate, pentru noi până și campionatul european de fotbal, iar UTA este doar în pregătiri, așteptând prima confruntare din campionat cu Rapidul. Până atunci, exact ca și în cazul politicii, doar vorbe, texte și poante.

Alegerile locale s-au terminat, fiecare și-a primit ce a dorit și vrut. Ei, nu chiar, dar pe aproape. AUR e în consilii, e o problemă nouă cum te descurci cu ei, dar n-are cum să fie mai rău decât cu alții sau cu UDMR. Fiecare are interese, iar interesele se discută, fiecare vrea ceva, se discută și asta, normal, că așa e în politică. Zvonurile sunt deja pe drum, unii cred că din toamnă Faur nu va mai fi vice, dar nici Bulbuc la CJ, vom vedea, vara e lungă și călduroasă, iar omul cel mare de la Bruxelles veghează.

Important este ca omul obișnuit, alegătorul mediu și mediocru – iar cu asta am adus un omagiu – să creadă că totul este pentru el, să fie convins, precum câinele credincios, că nu va rămâne nici el fără o ciosvârtă acolo. Iar pentru asta sunt metode cu nemiluită. Mai ales vara, când nu se întâmplă nimic altceva. Concerte și expoziții, chiar și canine, programe zise culturale, dar de fapt forme ascunse ale propagandei celor care sunt la putere.

A lupilor, adică.

Cel mare și-a prezentat certificatul de europarlamentar, a făcut și poze cu familia cât încape. Să se știe o treabă: el este acolo, iar cine contează este cu el. Înainte de toate familia, iar pe urmă familia cea mare, famiglia cum se spune pe la italienii, știți Dumneavoastră de ce și cum. După el vin lupii mai mici, amenințați mereu să devină câini. Ia vedeți-l pe Bulbuc la festivalul paradăicilor de la Macea și veți înțelege pe loc despre ce vorbim.

Bibi n-are treabă, el e pe cai buni, e un lup așa pe care cei mulți și doritori de bine îl confundă mereu cu un cățeluș simpatic, că nu degeaba se fotografiază el la expoziția canină. Da, aceea oficială, să nu confundăm, nu e vorba de câini vagabonzi, fără importanță și voturi, ci de cei oficiali, adică cei cu drept de vot și care te pot face lup sau te pot trage între ei și arunca între cei vagabonzi. Cei neimportanți, degeaba au câini în regulă, cu acte și tot, n-au voie să intre, așa cum ne anunță un comentator de-al nostru.

Pentru că aceștia nu contează dacă e vorba să se facă ceva pentru cei care contează.

Întâmplător, duminica seara, am trecut cu mașina în fața Liceului „Moise Nicoară”. Pe Unirii, lume și țară, muzică cât cuprinde, agitație mare, zgomot ca la sfârșitul lumii. M-am și întrebat ce se întâmplă pe o stradă centrală și locuită din plin în Arad, duminică seara la zece și ceva. Am aflat că a fost vorba despre un „eveniment” întitulat „La Apus”, un happening organizat de un DJ vestit, un fenomen deja cunoscut, bazat pe ideea socializării tinerilor. Îmbrăcați în negru, cu brățări, cu servire la baruri ambulante și muzică din difuzoare, în sine ceva simpatic și acceptabil, chiar de dorit. Că doară asta înseamnă „La Apus”, nu?

Numai că nu în centrul orașului, pe o stradă cu apartamente în care trăiesc și oameni bătrâni și bolnavi și care duminica seara ar dori altceva decât trepidații care zguduie casa.

Iar aceștia, trecând peste vibrații au dat telefoane, au întrebat și poliția, li s-a spus clar că ei, poliția, nu au treabă, aprobarea pentru eveniment a fost dată de Primărie.

Să latre cățelușii, nu-i așa?

PS: Nu, lupii despre care am vorbit și care au dat aprobarea nu locuiesc pe acolo. Locuiesc chiar departe de Unirii, până la ei nu ajung sunetele, vibrațiile și trepidațiile…