Viața, așa cum e – Cu tatuajul le-a închis Ciolacu gura celor ce voiau să-i vadă diploma de BAC





Hotărât lucru, tatuajul lui Ciolacu este o problemă națională, chiar dacă nu a fost declarată ca atare. De fapt, nici n-a fost declarată sau considerată o problemă, fiind tratată ca un fapt divers, dar parte a realității pe care o trăim. O realitate populată de oameni imaturi, superficiali și, mai ales, incredibil de lipsiți de simțul realității. Ca să nu spun al ridicolului.
Marcel Ciolacu și-a făcut intrarea în politica mare încărcat de semne de întrebare și de suspiciuni pornind de la dubioasa lui legătură cu infractorul Omar Hayssam, continuând cu certificatul lui de revoluționar, care apoi, la cererea sa, a ajuns de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”. Cum la Buzău s-au dat lupte grozave în decembrie 1989, este clar că fiul orașului cu pricina nu putea avea decât un rol determinant pentru soarta întregii Revoluții…
Și, desigur, semnele de întrebare s-au înmulțit pe timpul primului său mandat de premier – deplasări cu avioane private, afacerea Nordis, diploma de BAC.
Curios, nu și-a făcut niciun tatuaj legat de vreunul dintre aceste subiecte, pe care nici în prezent nu le-a lămurit. Deși, chiar ar fi fost interesant să-și fi tatuat promisiunea de a nu mai cere alt titlu de revoluționar sau că nu va mai sprijini niciodată vreo afacere dubioasă cum a fost Nordis.
Cert este că odată cu pecetluirea prin tatuaj a unei promisiuni electorale, acesta (tatuajul) a devenit argument și va fi invocat de acum înainte ca un fel de legământ sacru, mai puternic decât jurământul de parlamentar sau prim ministru care, știm foarte bine, a devenit o inutilitate solemnă.
Tatuajul lui Ciolacu a devenit subiect de dezbatere,
prin grija jurnalistului Robert Turcescu, lansată în spațiul public oferit gratis („zero costuri”) de Zuckerberg: mesajul tatuat pe mâna lui Ciolacu este conform regulilor gramaticale ale limbii române? Trebuia sau nu trebuia realizat acordul acronimului TVA? Mai clar: ar fi trebuit scris „TVA-ul” sau, cum susține Robert, „TVA”? – părerea dominantă și singura serios argumentată fiind „TVA-ul”.
E drept, nu s-a pus în discuție o eventuală virgulă după „nu” sau dacă n-ar fi fost mai corect ca mesajul să fie scris în dialect ardelenesc. Cu siguranță, mesajul ar fi fost mai aproape de adevărul politic dacă ar fi fost scris cu virgulă („Nu, se mărește TVA-ul”) sau „Ba se mărește TVA-ul”, știut fiind că în Ardeal în loc de „nu” se zice „ba”.
Tatuajul lui Ciolacu este nu doar o garanție de bună guvernare în materie fiscală, ci și o metodă – se pare, eficientă – de instaurare a păcii sociale, într-o perioadă de mare curiozitate cetățenească. Iată cum, cu un simplu tatuaj, Ciolacu a blocat, practic, insistentele socilitări de a prezenta facturile prin care și-a plătit excursiile cu avioane private, dar și cele de a arăta publicului diploma de BAC.
Trebuie să recunoaștem, totuși, că solicitările astea erau cam obraznice. Cum să ceri așa unui prim ministru? Dacă a spus că și-a plătit călătoriile cu avioane private, din bani proprii, e clar că așa a făcut, și numai răuvoitorii ar fi în stare să-i ceară să facă și dovada. La drept vorbind, cine mai ține chitanțe și facturi pentru un mărunțiș de câteva mii de euro?
Clar, niște obrăznicături de sorosiști sau tefeliști.
Sursa: ispaul.ro
La fel și ăia care tot insistau ca domnul prim ministru să-și arate diploma de BAC. De parcă n-ar fi clar ca lumina zilei că fără diploma asta nici n-ar fi primit arma cu care a luptat în decembrie 1989 pe frontul revoluționar din Buzău. În prima linie!
Deci, de vreme ce are certificat de luptător cu rol determinant, se subînțelege că are și diploma de BAC. Păi, ce, se știe de vreun revoluționar determinat din Buzău, fără BAC? Nu. Iată demonstrația că are undeva și BAC și diplomă.
Sigur că solicitările s-au oprit doar după „publicarea” tatuajului, pentru că așa-s românii sorosiști și tefeliști, insensibili la argumentele logice. Clar sunt răuvoitori…
Toate s-au oprit, brusc, odată cu „publicarea” tatuajului. Și au intrat, oarecum, în normal. Păi, cine-și face un astfel de tatuaj cu siguranță nu are nevoie nici de diplomă, nici de dovezi. Tatuajul este în sine o dovadă cu valoare de principiu universal.
Poate, totuși, pentru liniștea socială, ar fi potrivit un nou tatuaj: „Am diplomă de BAC”. Poate nu chiar pe mână – loc potrivit doar pentru mesaje fiscale – pe piept, ca să le dea gata pe pițipoancele de pe plajă.
Sigur, proba cu adevărat imbatabilă ar fi să-și tatueze argumentul cu diploma de BAC într-o zonă mai sensibilă (nu neapărat intimă). Suferința atrage compasiune…
Este clar că premierul Ciolacu n-a înțeles penibilul situației în care s-a pus. Și nu va înțelege niciodată, pentru că nu va reuși niciodată să-și depășească condiția de politician mărunt, provincial, ajuns prin tot felul de conjuncturi, în marea politică.
Cu câteva zile înainte de a începe să scriu despre tatuajul lui Ciolacu, am încercat să-mi imaginez un om politic de anvergură capabil să comită un gest atât de prostesc.
Giorgia Meloni
Sursa: Twitter, via stirileprotv.ro
Am încercat să mi-o imaginez pe regretata Margaret Thatcher tauându-și o promisiune politică. Sau pe Olaf Scholz, pe Giorgia Meloni sau chiar pe Viktor Orbán.
Am încercat să mi-i imaginez pe foștii prim miniștri ai României, de la Kogălniceanu, la Brătieni sau Petre Roman.
N-am reușit. Probabil am eu probleme cu imaginația.
Comentariile portalului
Se revine la practicile securiste de prin 1990, când erau ridicați oamenii de pe strada, și la vremurile apuse ale lui băsescu, când se făceau dosare ș (...)
Odihnească-se în pace sufletul tău, copil blând!
Mizerii ordonare, bugetarii hoți, să muriți cât mai repede ăștia care ați furat toată viața, cu pensiile voastre speciale și prime...de la gunoiul de (...)