Poate ar fi trebuit să titrez „m-am săturat”. Doar că nu sunt singurul care s-a săturat de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Știu sigur asta. Știu că mulți sunt la limita suportabilului și tocmai de aceea mi-am permis să vorbesc, oarecum, și în numele lor. Mai ales că nu toți pot să-și ia inima-n dinți și să se „descarce” pe rețelele de socializare.

Da, ne-am săturat să tot transmitem mesaje către clasa politică, fără să fim băgați în seamă. Am făcut-o de două ori în ultimele șase luni, și tot degeaba. Tot de două ori am fost ignorați. Cel mai evident, la primul mesaj puternic, cel de la alegerile anulate. Sigur este doar că noi ne-am săturat și de ei, și de nemernicia lor, numai că ei nu s-au săturat de putere și de tot ce le aduce ea.

Mai grav este că suntem luați de proști, cum se spune în limbaj neacademic. După aventura electorală din noiembrie/decembrie 2024, au mimat căința și au transmis, spășiți, că au înțeles. Apoi, au mimat niște măsuri „drastice” în interiorul partidelor – la PSD, după așa-zisa demisie a lui Ciolacu, asupra căreia a revenit în urma rugăminților colegilor, nu s-a mișcat nici locul scrumierelor, la PNL au „plecat” câțiva inutili, în frunte cu Rareș Bogdan, iar la UDMR, nici cât la PSD.

De fapt, ideea este că nu le-a păsat ce li s-a transmis, nu că n-ar fi înțeles. Cu siguranță nici n-au crezut în seriozitatea mesajelor. Nu au crezut că pot fi deposedați de putere prin vot. Cum să creadă, tocmai ei care au consumat atâta imaginație pentru a pune la punct un sistem de control până la subjugare a tuturor instituțiilor statului care le-ar fi putut face vreun rău – de la instituțiile de forță, la Justiție și presă, până, la grădinițe, că și acolo directorii sunt numiți politic.

Oricum, după acel prim mesaj de atenționare, nu s-au obosit să deschidă supapa pentru a elibera cât de cât presiunea socială.

Vă mai amintiți cum au jucat ei sceneta de prost gust a schimbării guvernului? Au fost vreo două schimbări, tot cam atâtea „reașezări pe cracă” (de exemplu, Boloș de la Finanțe, la Investiții și Proiecte europene) și gata. Asta au înțeles ei din mesaj, asta au înțeles ei din nevoia de schimbare cerută insistent de oameni.

Ne-am săturat și să fim luați de proști.

De fapt, coaliția PSD+PNL+UDMR – deja putem să-i spunem „coaliția de tristă amintire” -, asta a făcut de la bun început: ne-a mințit și ne-a luat de proști. Începând cu fluturarea ideii de stabilitate ca „zid în fața naționalismului și extremismului”, pentru liniștea lui Iohannis și a grangurilor din partidele coalizate. De fapt, o coaliție a politicienilor împotriva cetățenilor acestei țări, într-unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei României.

Faptul este împlinit, răul a fost făcut și nu ne rămâne decât speranța că vom ști să alegem un președinte care să nu facă parte din clică. Sau, cum se spune, din sistem.

Cu siguranță, sub efectul mesajelor de campanie, vă veți gândi la cel care s-a tot străduit să pozeze în omul din afara sistemului și, în același timp, să fie infiat de „curățenie generală”. A reușit, oarecum, dar nu deplin. Deocamdată a fost lăsat să copieze tăcerea și neparticiparea la dezbateri. Adică, să tacă și să absenteze, dar numai și numai din dragoste pentru popor.

Până și mesajul de hologramă, filmat și transmis după alegeri este copiat, ca atitudine, din CG. Nu se știe pe cine a copiat când a adoptat atitudinea duplicitară, ca să nu spunem altfel despre cel ce pozează în adversar neînduplecat al sistemului, deși pare, de la o poștă, cât se poate de parte a sistemului.

Ca din întâmplare, ce nu i s-a cuvenit lui „Jupiter – CG”, i s-a cuvenit boului (nu-i invenția mea, este o expresie latină, dar lansată sau inventată de un dramaturg german prin secolul XIX: non licet bovi, quod licet Jupiter), care deși a avut niște bube-n cap ce-l puteau scoate din cursa electorală, iată că nu a fost descalificat. Să fi fost doar o chestiune de noroc?  Mira-m-aș, dar n-am cum. Cine lasă o astfel de chestiune în seama hazardului?

Chiar afacerea cu voturile transferate dinspre PSD, către George Simion, la precedentele alegeri nu-l califică pe liderul AUR ca opozant al sistemului. Dimpotrivă.

Mai mult, există indicii tot mai clare că se negociază deja o coaliție PSD – aripa conservatoare + AUR (Kelemen Hunor știa ce știa când a spus că această coaliție nu va mai exista dacă nu va ieși Crin președinte, în condițiile în care calificarea lui Simion în turul 2 era aproape o certitudine).

Doar că alegătorii vor afla prea târziu că au fost fraieriți de sistem și că idolul lor este parte a acestuia. Atunci vor înțelege că lupta lui Simion nu e pentru dărâmarea sistemului, ci pentru a intra cu drepturi depline în el. Și pentru a fi parte a jocurilor mari de culise.

Jocurile fac parte din ADN-ul PSD încă de pe vremea lui Ion Iliescu. Acum jocul este făcut pentru ca PSD să iasă din coaliția cu PNL și UDMR, pentru a forma o altă coaliție, oarecum mai apropiată de genomul său – fardul proeuropenismului afișat în ultimii ani s-a dus de pe fața criptocomuniștilor iliescieni și revin la matcă.

Practic coaliția nu mai există, iar PNL și UDMR au rămas doar să stingă lumina. Și, probabil să plătească, ca de obicei, pentru oalele sparte de PSD, care le-a scos pur și simplu din joc.

Evident, și candidatura lui Crin a fost tot un joc de culise. Deși, era clar pentru toată lumea că, oricât ar fi fost sprijinit de mașinăria celor două partide mari, plus de cumințenia votanților UDMR, Crin nu va putea câștiga alegerile, s-a încercat marea cu degetul. Nu-i exclus să fi crezut că românii mai pot fi prostiți încă o dată.

Dar invitația la vot a susținătorilor a fost un teatru ieftin al tuturor liderilor din coaliție. Cu siguranță nici ei n-au crezut că membrii de partid sau electoratul propriu le vor urma îndemnurile. Totul s-a desfășurat după un scenariu în care puțini par să fi crezut cu adevărat, de parcă ar fi fost făcut în beneficul lui Simion.

Tot ce s-a întâmplat după anularea alegerilor din noiembrie pare să conducă la ideea că, departe de ochii lumii, acele forțe care au orchestrat și facilitat ascensiunea lui Georgescu, ajutate acum și de unele grupuri influente din zona politică, ar fi decis că este momentul ca România s-o apuce pe alte căi, nu cele Euro-Atlantice.

Vom vedea în următoarele săptămâni.

În tot acest vârtej de evenimente, administrațiile locale au intrat oarecum în umbră. N-ar fi cine știe ce mare pierdere pentru cetățeni, pentru că oricum, și aleșii locali s-au îndepărtat tot mai mult de cetățeni. Distanța este tot mai mare, pe măsură ce se umflă conturile aleșilor. Și, la fel ca „la centru”, și „în teritoriu” aceeași aroganță, lipsă de comunicare și de transparență decizională.

Evident, după ce în noiembrie trecut s-a transmis mesajul ștampilat „ne-am săturat de voi”, nimeni nu s-a gândit să miște vreun fir de păr din coamele aleșilor locali. Așa se face că acum, galbenul AUR a înlocuit fostul galben liberal în toate județele în care prestația administrației locale a fost jalnică. Iar Aradul este un exemplu ce poate servi drept studiu de caz, inclusiv în ce privește comunicarea.

Desigur, cei care au dus Aradul de la stadiul de „județ liberal” la cel de „județ AUR” nici nu se gândesc să renunțe la funcții și să facă un pas în spate. Deși, așa ar face orice om politic asumat și de anvergură. Doar că, liderii noștri, în frunte cu Gheorghe Falcă sau Mihai Fifor sunt politicieni mici, tot mai mici, tot mai mărunței. Or, cu astfel de politicieni, mărunți, neasumați și aplecați doar spre jocurile de culise – nu putem uita jocurile făcute cu ocazia nominalizării lui Bibarț drept candidat la primărie – n-ai cum să speri la cine știe ce bunăstare (în afara bunăstării lor, personale).

• Rezultate finale în județul Arad: Simion – 46.6%, Antonescu – 19.51%, Nicușor Dan – 15.93%

Nu-i de mirare că Aradul se depopulează, că economic nu mai contează, că locurile de muncă se împuținează, că devine tot mai tern, tot mai trist. Sigur că și de politicienii ăștia locali ne-am săturat ca de mere pădurețe. Dar până la alegerile locale mai avem.