Cu ajutorul arădenilor, am găsit cea mai „Politically correct” poezie a anului 2020 | Rezultate concurs

    de Raluca Medeleanu | 17 decembrie 2020, 8:04 PM | Cultură | LOL | Recomandările editorilor

    0

    Pentru că e iarnă, un anotimp specific celor două non-culori care dau atâtea bătăi de cap oamenilor de pretutindeni de pe glob și poate mai ales din cauza recentelor peripeții fotbalistice ale fraților noștri otomani pe plaiurile pariziene, noi, cei de la Special Arad, împreună cu ai noștri colegi de la emisiunea „Aradul Matinal” a Radioului Arad 99,1 FM, am pornit săptămâna trecută o cercetare cvasi-academică, cvasi-sociologico-lirică, în speranța de a găsi o poezie care să fie, conform vremurilor, „Politically correct”, adică să nu supere care cumva pe nimeni.

    Am pornit astfel un concurs în care am îndemnat arădenii cu abilități artistice să ia condeiul în mână și să scrie versuri, dar neapărat să evite perfidele cuvinte „alb” și „negru” și să încerce, pe cât posibil, să evite și folosirea genurilor feminin și masculin. În decursul acestei săptămâni am primit 18 minunății ale genului liric, iar juriul, compus din Eugenia Crainic, Ovidiu Nagyi, Mihai Molnar, Cipri D., Nicoleta Pavel, Lajos Notaros, Raluca Medeleanu, Zoltan Lovas și Arpi Nistor, a deliberat la sânge.

    După mult chin și vai am ajuns la concluzia că e aproape imposibil să eviți genurile în limba română. Cu culorile, în schimb, au dres-o cumva poeții și poetele noastre autohtone. Trebuie să specificăm că am luat decizia să publicăm poeziile fără nume, întrucât majoritatea dintre participanți au dorit să rămână anonimi.

    Mai jos, primele 3 poezii care au urcat pe podium, iar apoi și celelalte, căci și efortul depus de ceilalți participanți merită aplauzele noastre.

    Felicitări și la mai multe!

    Asculta aici și emisiunea Aradul Matinal de joi, 17 decembrie, în care am anunțat câștigătorii.

    Premiul I

    Pământiu, încurcă-lume,
    Rece și cam gură – cască,
    Somnul vrea să mă sugrume,
    Întunericul să nască.
    Pământiu, încurcă – lume,
    Din neant stă să țâșnească
    Ba se ține și de glume,
    Rece și cam gură – cască.
    Somnul vrea să mă sugrume
    Și ritmat să mă vrăjească
    Colorându-se, anume
    Întunericul să nască
    Pământiu, încurcă-lume.

    Premiul al II-lea

    Uitându-mă pe la televizor
    Văzând atâtea lucruri colorate,
    Îmi aminteam de timpul de demult
    (Când parca a… și ne… erau toate )
    Când parcă într-o culoare erau toate.
    Și bine a gândit cine-a gândit!
    Ținând televizorul intr-o culoare
    Ținea la noi, așa că nu a vrut
    S-avem cumva probleme rasiale.

    Și în ziua de astăzi, ca să-ți spun,
    E despre a fi sigur, sa nu riști.
    Începem toți așa, ușor, ușor,
    Să fim puțin geloși pe „daltoniști”!

    Premiul al III-lea

    Pruncii mei vrea să muncește
    Ei nu vrea ca să cerșește,
    Pruncii mei nu vrea să fură
    Nici să merge pe centură.

    Au mai fost înscrise în concurs următoarele poezii:

    Ne uităm pierduți în zare
    Astăzi este meciul mare
    Din Paris și până-n Londra
    Arbitrează Gică contra

    N-avem nori,  n-avem nici soare
    Însă-avem pic de culoare
    Bine,  nu din aia pură
    Ci mai mult cică din ură

    Cum de ne-a lovit nu știm
    Doar culori vedeam din plin
    Nici nu știi cum să le numești
    Că te pomenești,  jignești

    Ia mai dispăreți voi în vis
    Și plimbați-vă pe nis (Nice,  Nisa)
    Om fi noi și fierul prieteni
    Însă voi sunteți doar pepeni

    România mea de glorii
    Țara mea de dor
    N-asculta de toți fazanii
    Care-au suflet….incolor!

    —–

    Nu ai necaz, nici bucurii,
    De azi să spui “totul e gri”
    Nici prea-prea, nici foarte-foarte
    La mijloc de spectru-s toate.

    Acum suntem toți de-o clasă
    Și te învață chiar de acasă
    Să nu ai opinii clare
    Despre rasă și culoare

    Suntem unici, dar la fel.
    Mulți neutri chiar și-n gen,
    Dar n-ai voie să-i numești
    Fiindcă sigur îi jignești.

    Un arbitru ți-a amintit
    Să nu vorbești ca un smintit
    Nu striga ce-ți vine-n gură
    Ca poți instiga la ură.

    Ce spui trebuie să filtrezi
    Și atent să analizezi
    Ferește-te de orice critică
    Asta-i corectitudinea politică.

    —–

    Eu nu neg rujul buzelor tale
    Ce-n negura ceții devine stindard
    Eu neg rubinul din cristale
    Ce de harapi e făcut jacard

    —–

    Eu nu vreau să câștig
    doresc doar să simt
    eliberarea din carne
    în omul gând,
    în vis ca timp
    un rost de viață
    când trăirea aparent îi adoarme
    în toate culorile pe care în somn
    le trezesc, le nasc și le absorb
    într-o prezență de spirit
    neutră și neîntâmplătoare.

    —–

    Sunt om și mă declar de genul masculin etern vinovat,
    altfel, prin tot acest absurd existential,
    mă prind neutru să am parte de un trai echilibrat
    cât dorm în vis și cad din lac în puț de dor mereu pe gânduri.

    —–

    Eu sunt amurg și foarte trist, nici tata n-a fost comunist,
    Bunicul, doar un pic capitalist.
    Că-l chinuia un pic de colecist
    Și  mi-a transmis  mesajul de REZIST !

    —–

    Foaie verde , roșie, gri
    Nici nu știu ce să mai zic
    Culori nu pot folosi
    Ce să fac? M-oi plictisi

    Unii-o ard la psiholog
    Și arbitrul parcă-i orb
    Că vezi doamne l-a jignit
    Pe ăl mic, mai opărit

    Ah, nu vrei rasism frățică?
    Înțeleg, și bine faci
    Însă chiar-nainte de-a vorbi
    Nu te fă, că nu mai știi

    Țigani, hoți și nu mai știu cum
    Se-auzea chiar și-n tribuni
    Cum i-ați alintat voi
    Pe abritri noști moi

    Vă doresc de-acum doar bine
    Sărbători, exact ca mine
    Stau în pat și-mi duc greu boala
    Sincer spun: să vă mănânce zmoala!

    —–

    Ma uit si ma zăresc,
    Privesc si mă uimesc!
    Cunosc și deslușesc Eternul omenesc!
    Resimt un fulg de nea Pe ochi cum se topea,
    Răceală se incălzea
    Căci, este fulg de nea!
    Așa e si cu noi
    Suntem mai reci,mai goi
    Ca fulgul mic de nea Ne transformăm în ploi.
    Fulgi de nea , Cad din cer
    Nasul si-obrajii Sunt rosii de ger!

    —–

    Învață !
    Ca să ai ce da în viață
    Și să nu fi o paiață
    Ca și restul de sub gheață……
    Să ai grijă ce vorbești …
    Și pe cine mai stropești
    Cu-a le tale vorbe goale,
    Ce îi baga doar în boale..
    Să n-ajungi ca un țânțar
    Injectat d-un armăsar!
    Ce te-a bate peste ceafă
    Fără a gusta din cafă.
    Iar acest decembrie
    Acceptă-l cu bucurie;
    Fă un brad întors, pe dos
    Și umple-l în culori de os.
    Că așa e vreme-acum
    Mergem pe jos fără un drum
    Ce ne duce spre pierzanie
    Ca un ren condus de sanie.
    Acum, tu doar atât să-ncerci
    Să nu dai atât din beci
    Și plin de resentiment
    Să te lași injectat de sentiment!

    —–

    Cică, copilul este liber.
    Atât de liber,
    încât poate să-și decidă singur
    numele și viitoarele apucături.
    Femeiești sau bărbătești.
    În numele libertății depline,
    a ”drepturilor omului” -politically correct-, împotriva evidenței.

    Dacă tot se scot cuvinte, Se înlocuiesc fără minte.
    Minte tu un copil frumos
    Când îi spui de marea noastră e Nne….
    Nebunule e doar udă
    Nu du cuvinte jignitoare
    Cum fac alți de peste hotare,
    Când văd fierul, rece, ud
    Strigă în cor ciooobiturileee
    Nu au loc printre rafturile noastre
    Proaste-s corciturile voastre!
    Iarăși văd un mic, o mare
    Totuși Albă-neagra Mai are vreo valoare?
    Însă vine și covidul iară,
    Iară e morbid afară,
    Și mă pun încet în pat
    Cu cine îmi ține de cald!
    Că iarnă e grea covidul vine,
    Cu o altă denumire
    Nici vinul nu mai e cea fost Că topul îl va lua cel roz
    Al. Ne hai că știți voi care
    Nu mai au mare valoare,
    Oricum roșul îi în top Dacă tot am fost rasiști la Vot
    Patru ani de hibernare,
    România tot o să mai vadă
    Hai să terminăm frumos CĂ deja ne luăm de tot
    Cu subînțeles să fie Pentru o altă Românie
    România e ca o floare allll
    Albatrosul se vede în zare
    Zarurile, oare cum or sa se in schimbe ?
    Cred că galben….
    Hepatită, la ce vede
    Când arbitru încearcă Să explice de la o poartă
    Că nu rasismul e calea Când politică, religia e karma
    Karma Rea și puturoasă
    Multe schimbă dar nu le pasă
    Noi pândim o pasă mică,
    Să iubim tot ce ne pică
    Fără vreo supărare
    Ca oricum nu ne mai doare…
    Vă iubesc urlând că Seba, Fără gen, culori și sex,
    Că oricum nu e nici un interes!
    V-am pupat pe portofel Sper să mai aveți ceva în el.

    —–

    Moș Crăciun cu plete albe
    A sosit de prin nămeți
    Se uită la noi și-ntreabă:
    Alta treabă nu aveți?

    Moș Crăciun cu plete…calde,
    După ce-ai lipsit un an
    Vii aici cu toată gașca
    Și ne faci mare tam-tam?

    Măi copiiiii mei frumoși
    Drăgălași și zgomotoși
    Ia spuneți ce-ați învățat
    În anul ce s-a gătat?

    Moșule, nici nu gândești
    Avem sute de povești!
    Am crescut și-am fost cuminți
    Am ascultat de părinți.

    Am stat mai mereu în casă
    Am cumpărat pe online
    Afară purtam o mască
    Ne-am distrat atât de fain!

    Am ieșit la vot cu toții
    Datoria ne-am făcut
    Cu political corectness
    Am primit ce am cerut.

    I-am și scris lu’ Dani Negru
    Răul ăla din Antenă
    Să-și ia alt nume celebru
    Să nu se mai dea balenă.

    Vaaaaai, copiii mei frumoși, Drăgălași și zgomotoși
    Dacă nu mai ziceți “Moș”,
    Io ce fac, mai vin pă coș?

    Domnule mai în etate,
    Te rugăm să nu mai vii
    Am crescut de ceva vreme
    Noi nu mai suntem copii.

    N-avem nevoie de tine,
    De Crăciun și de frumos
    Le avem noi pe-ale noastre
    Coviduț, guvern focos.

    Este șef în viața noastră
    Ne învață ce-i corect
    Dacă n-ar fi el politic
    Ar fi mai puțin abject.

    Du-te, domnule-n etate
    Lăsă-ne cum ne-ai găsit
    Și de-auzi că suntem bine-să nu crezi.
    Chiar ne-am tâmpit!

    —–

    A fost odată că niciodată
    A fost ca în povești
    O comună țanțoșă, chiar candidată (la capitală europeană)
    Arad, tare departe de București Însă așa cum este el Arad, mic și plăpând
    A făcut furori pe net Fiind de râsete flamand
    Și odată, în dragul nost’ Arad Fu și pomul de Crăciun douăzeci douăzeci Care nu arăta chiar ca un brad
    Ci mai mult ca chelia lui Băse, luată cam la 7250
    Uite cum devenirăm noi celebri Pe toate posturile de televiziune
    Pe Tik Tok ne făcurăm membri Să ne “mândrim” și noi ci bradul din regiune Și cum Daniel Distractivul (n.a. DK) A pus o întrebare coerentă,
    cu pasiune Bibi a decis să-i asculte sfatul,
    A dezinstalat pomul și-acum vrea alta versiune
    Om vedea noi acuma Cum arată bradul de Crăciun 2.0
    Poate cine știe, ne ținem cutuma Și o avea bradul formă de sombrero

    —–

    A fost o data-n niciodat’
    A fost mai ca-n povesti
    Aradul mândru candidat Însă departe de București.
    Ziceam că la cultură vru’ O capitală că sa fie
    Dar sa-i faci , mai ,draghe, tu Bibi primar avea să vie.
    Și hotărî el…în acest an Un mare brad sa pună
    Dar ce să vezi măi dom’ primar Mai multe glume adună
    Așa că schimbă repede brăduțul
    Și pune unul mare Că sa nu arate Araduțul
    Ca știți voi, treaba mare

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.