Pentru că e iarnă, un anotimp specific celor două non-culori care dau atâtea bătăi de cap oamenilor de pretutindeni de pe glob și poate mai ales din cauza recentelor peripeții fotbalistice ale fraților noștri otomani pe plaiurile pariziene, noi, cei de la Special Arad, împreună cu ai noștri colegi de la emisiunea „Aradul Matinal” a Radioului Arad 99,1 FM, am pornit săptămâna trecută o cercetare cvasi-academică, cvasi-sociologico-lirică, în speranța de a găsi o poezie care să fie, conform vremurilor, „Politically correct”, adică să nu supere care cumva pe nimeni.

Am pornit astfel un concurs în care am îndemnat arădenii cu abilități artistice să ia condeiul în mână și să scrie versuri, dar neapărat să evite perfidele cuvinte „alb” și „negru” și să încerce, pe cât posibil, să evite și folosirea genurilor feminin și masculin. În decursul acestei săptămâni am primit 18 minunății ale genului liric, iar juriul, compus din Eugenia Crainic, Ovidiu Nagyi, Mihai Molnar, Cipri D., Nicoleta Pavel, Lajos Notaros, Raluca Medeleanu, Zoltan Lovas și Arpi Nistor, a deliberat la sânge.

După mult chin și vai am ajuns la concluzia că e aproape imposibil să eviți genurile în limba română. Cu culorile, în schimb, au dres-o cumva poeții și poetele noastre autohtone. Trebuie să specificăm că am luat decizia să publicăm poeziile fără nume, întrucât majoritatea dintre participanți au dorit să rămână anonimi.

Mai jos, primele 3 poezii care au urcat pe podium, iar apoi și celelalte, căci și efortul depus de ceilalți participanți merită aplauzele noastre.

Felicitări și la mai multe!

Asculta aici și emisiunea Aradul Matinal de joi, 17 decembrie, în care am anunțat câștigătorii.

Premiul I

Pământiu, încurcă-lume,
Rece și cam gură – cască,
Somnul vrea să mă sugrume,
Întunericul să nască.
Pământiu, încurcă – lume,
Din neant stă să țâșnească
Ba se ține și de glume,
Rece și cam gură – cască.
Somnul vrea să mă sugrume
Și ritmat să mă vrăjească
Colorându-se, anume
Întunericul să nască
Pământiu, încurcă-lume.

Premiul al II-lea

Uitându-mă pe la televizor
Văzând atâtea lucruri colorate,
Îmi aminteam de timpul de demult
(Când parca a… și ne… erau toate )
Când parcă într-o culoare erau toate.
Și bine a gândit cine-a gândit!
Ținând televizorul intr-o culoare
Ținea la noi, așa că nu a vrut
S-avem cumva probleme rasiale.

Și în ziua de astăzi, ca să-ți spun,
E despre a fi sigur, sa nu riști.
Începem toți așa, ușor, ușor,
Să fim puțin geloși pe „daltoniști”!

Premiul al III-lea

Pruncii mei vrea să muncește
Ei nu vrea ca să cerșește,
Pruncii mei nu vrea să fură
Nici să merge pe centură.

Au mai fost înscrise în concurs următoarele poezii:

Ne uităm pierduți în zare
Astăzi este meciul mare
Din Paris și până-n Londra
Arbitrează Gică contra

N-avem nori,  n-avem nici soare
Însă-avem pic de culoare
Bine,  nu din aia pură
Ci mai mult cică din ură

Cum de ne-a lovit nu știm
Doar culori vedeam din plin
Nici nu știi cum să le numești
Că te pomenești,  jignești

Ia mai dispăreți voi în vis
Și plimbați-vă pe nis (Nice,  Nisa)
Om fi noi și fierul prieteni
Însă voi sunteți doar pepeni

România mea de glorii
Țara mea de dor
N-asculta de toți fazanii
Care-au suflet….incolor!

––

Nu ai necaz, nici bucurii,
De azi să spui „totul e gri”
Nici prea-prea, nici foarte-foarte
La mijloc de spectru-s toate.

Acum suntem toți de-o clasă
Și te învață chiar de acasă
Să nu ai opinii clare
Despre rasă și culoare

Suntem unici, dar la fel.
Mulți neutri chiar și-n gen,
Dar n-ai voie să-i numești
Fiindcă sigur îi jignești.

Un arbitru ți-a amintit
Să nu vorbești ca un smintit
Nu striga ce-ți vine-n gură
Ca poți instiga la ură.

Ce spui trebuie să filtrezi
Și atent să analizezi
Ferește-te de orice critică
Asta-i corectitudinea politică.

––

Eu nu neg rujul buzelor tale
Ce-n negura ceții devine stindard
Eu neg rubinul din cristale
Ce de harapi e făcut jacard

––

Eu nu vreau să câștig
doresc doar să simt
eliberarea din carne
în omul gând,
în vis ca timp
un rost de viață
când trăirea aparent îi adoarme
în toate culorile pe care în somn
le trezesc, le nasc și le absorb
într-o prezență de spirit
neutră și neîntâmplătoare.

––

Sunt om și mă declar de genul masculin etern vinovat,
altfel, prin tot acest absurd existential,
mă prind neutru să am parte de un trai echilibrat
cât dorm în vis și cad din lac în puț de dor mereu pe gânduri.

––

Eu sunt amurg și foarte trist, nici tata n-a fost comunist,
Bunicul, doar un pic capitalist.
Că-l chinuia un pic de colecist
Și  mi-a transmis  mesajul de REZIST !

––

Foaie verde , roșie, gri
Nici nu știu ce să mai zic
Culori nu pot folosi
Ce să fac? M-oi plictisi

Unii-o ard la psiholog
Și arbitrul parcă-i orb
Că vezi doamne l-a jignit
Pe ăl mic, mai opărit

Ah, nu vrei rasism frățică?
Înțeleg, și bine faci
Însă chiar-nainte de-a vorbi
Nu te fă, că nu mai știi

Țigani, hoți și nu mai știu cum
Se-auzea chiar și-n tribuni
Cum i-ați alintat voi
Pe abritri noști moi

Vă doresc de-acum doar bine
Sărbători, exact ca mine
Stau în pat și-mi duc greu boala
Sincer spun: să vă mănânce zmoala!

––

Ma uit si ma zăresc,
Privesc si mă uimesc!
Cunosc și deslușesc Eternul omenesc!
Resimt un fulg de nea Pe ochi cum se topea,
Răceală se incălzea
Căci, este fulg de nea!
Așa e si cu noi
Suntem mai reci,mai goi
Ca fulgul mic de nea Ne transformăm în ploi.
Fulgi de nea , Cad din cer
Nasul si-obrajii Sunt rosii de ger!

––

Învață !
Ca să ai ce da în viață
Și să nu fi o paiață
Ca și restul de sub gheață……
Să ai grijă ce vorbești …
Și pe cine mai stropești
Cu-a le tale vorbe goale,
Ce îi baga doar în boale..
Să n-ajungi ca un țânțar
Injectat d-un armăsar!
Ce te-a bate peste ceafă
Fără a gusta din cafă.
Iar acest decembrie
Acceptă-l cu bucurie;
Fă un brad întors, pe dos
Și umple-l în culori de os.
Că așa e vreme-acum
Mergem pe jos fără un drum
Ce ne duce spre pierzanie
Ca un ren condus de sanie.
Acum, tu doar atât să-ncerci
Să nu dai atât din beci
Și plin de resentiment
Să te lași injectat de sentiment!

––

Cică, copilul este liber.
Atât de liber,
încât poate să-și decidă singur
numele și viitoarele apucături.
Femeiești sau bărbătești.
În numele libertății depline,
a ”drepturilor omului” -politically correct-, împotriva evidenței.

–

Dacă tot se scot cuvinte, Se înlocuiesc fără minte.
Minte tu un copil frumos
Când îi spui de marea noastră e Nne….
Nebunule e doar udă
Nu du cuvinte jignitoare
Cum fac alți de peste hotare,
Când văd fierul, rece, ud
Strigă în cor ciooobiturileee
Nu au loc printre rafturile noastre
Proaste-s corciturile voastre!
Iarăși văd un mic, o mare
Totuși Albă-neagra Mai are vreo valoare?
Însă vine și covidul iară,
Iară e morbid afară,
Și mă pun încet în pat
Cu cine îmi ține de cald!
Că iarnă e grea covidul vine,
Cu o altă denumire
Nici vinul nu mai e cea fost Că topul îl va lua cel roz
Al. Ne hai că știți voi care
Nu mai au mare valoare,
Oricum roșul îi în top Dacă tot am fost rasiști la Vot
Patru ani de hibernare,
România tot o să mai vadă
Hai să terminăm frumos CĂ deja ne luăm de tot
Cu subînțeles să fie Pentru o altă Românie
România e ca o floare allll
Albatrosul se vede în zare
Zarurile, oare cum or sa se in schimbe ?
Cred că galben….
Hepatită, la ce vede
Când arbitru încearcă Să explice de la o poartă
Că nu rasismul e calea Când politică, religia e karma
Karma Rea și puturoasă
Multe schimbă dar nu le pasă
Noi pândim o pasă mică,
Să iubim tot ce ne pică
Fără vreo supărare
Ca oricum nu ne mai doare…
Vă iubesc urlând că Seba, Fără gen, culori și sex,
Că oricum nu e nici un interes!
V-am pupat pe portofel Sper să mai aveți ceva în el.

––

Moș Crăciun cu plete albe
A sosit de prin nămeți
Se uită la noi și-ntreabă:
Alta treabă nu aveți?

Moș Crăciun cu plete…calde,
După ce-ai lipsit un an
Vii aici cu toată gașca
Și ne faci mare tam-tam?

Măi copiiiii mei frumoși
Drăgălași și zgomotoși
Ia spuneți ce-ați învățat
În anul ce s-a gătat?

Moșule, nici nu gândești
Avem sute de povești!
Am crescut și-am fost cuminți
Am ascultat de părinți.

Am stat mai mereu în casă
Am cumpărat pe online
Afară purtam o mască
Ne-am distrat atât de fain!

Am ieșit la vot cu toții
Datoria ne-am făcut
Cu political corectness
Am primit ce am cerut.

I-am și scris lu’ Dani Negru
Răul ăla din Antenă
Să-și ia alt nume celebru
Să nu se mai dea balenă.

Vaaaaai, copiii mei frumoși, Drăgălași și zgomotoși
Dacă nu mai ziceți “Moș”,
Io ce fac, mai vin pă coș?

Domnule mai în etate,
Te rugăm să nu mai vii
Am crescut de ceva vreme
Noi nu mai suntem copii.

N-avem nevoie de tine,
De Crăciun și de frumos
Le avem noi pe-ale noastre
Coviduț, guvern focos.

Este șef în viața noastră
Ne învață ce-i corect
Dacă n-ar fi el politic
Ar fi mai puțin abject.

Du-te, domnule-n etate
Lăsă-ne cum ne-ai găsit
Și de-auzi că suntem bine-să nu crezi.
Chiar ne-am tâmpit!

––

A fost odată că niciodată
A fost ca în povești
O comună țanțoșă, chiar candidată (la capitală europeană)
Arad, tare departe de București Însă așa cum este el Arad, mic și plăpând
A făcut furori pe net Fiind de râsete flamand
Și odată, în dragul nost’ Arad Fu și pomul de Crăciun douăzeci douăzeci Care nu arăta chiar ca un brad
Ci mai mult ca chelia lui Băse, luată cam la 7250
Uite cum devenirăm noi celebri Pe toate posturile de televiziune
Pe Tik Tok ne făcurăm membri Să ne „mândrim” și noi ci bradul din regiune Și cum Daniel Distractivul (n.a. DK) A pus o întrebare coerentă,
cu pasiune Bibi a decis să-i asculte sfatul,
A dezinstalat pomul și-acum vrea alta versiune
Om vedea noi acuma Cum arată bradul de Crăciun 2.0
Poate cine știe, ne ținem cutuma Și o avea bradul formă de sombrero

––

A fost o data-n niciodat’
A fost mai ca-n povesti
Aradul mândru candidat Însă departe de București.
Ziceam că la cultură vru’ O capitală că sa fie
Dar sa-i faci , mai ,draghe, tu Bibi primar avea să vie.
Și hotărî el…în acest an Un mare brad sa pună
Dar ce să vezi măi dom’ primar Mai multe glume adună
Așa că schimbă repede brăduțul
Și pune unul mare Că sa nu arate Araduțul
Ca știți voi, treaba mare