Mi-am promis că nu scriu de alegeri, politică și candidați până după 27. Așa că am ales alt subiect la fel de „fierbinte”. Deși m-au mâncat buricele degetelor să scriu de acum o săptămână despre începerea anului școlar, mi-am înfrânat avântul. Prea mulți spuneau prea multe. În special părinții, care se implică prea mult, în numele dragostei, ajungând să fac ei înșiși temele copiilor. Greșit, în majoritatea cazurilor.

În săptămâna ce a trecut am văzut, auzit și citit atâția experți, atâția formatori de opinie, atâția purtători ai adevărului absolut, incomensurabil și incontestabil încât… n-am priceput mai nimic. Ba cu mască, ba fără, ba că avem buda în curte, ba că n-avem tablete, ba că e Covid, da’ nu se prinde de copii, ba că nu e Covid, ci conspirația ocultei mondiale. Majoritatea concluziilor aveau la bază surse cât se poate de „credibile”: FB, site-uri obscure, baba Vanga, interpretări din Nostradamus, Phitya, Deceneu sau Petrache Lupu de la Maglavit. Exagerez, desigur, dar rar mi-a fost dat să văd atâta prostie acumulată la o temă atât de generoasă și de importantă. Cuantumul prostiei a sufocat efectiv puținele voci raționale, care propuneau soluții la fel de raționale, nerezumându-se la a constata problemele existente.
Acum, la rece, observ că mai toți sunt specialiști în Covid. Și în sistemul educațional. Firește, automat, această dublă „specializare” aduce, cum am spus, o avalanșă de păreri, unele duse într-o zonă sensibilă, ușor anarhică, așa cum au fost acele manifestări „anti-mască”. Sau cel puțin eu așa le-am perceput.

În rest, sistemul de învățământ are aceleași tare. Avem aceeași programă supradimensionată, greoaie, bașca necesitatea acumulării de cunoștințe de informatică suplimentară. Avem aceleași probleme de curriculum, în care în clasele I-VIII învățăm copiii, de-a valma, despre tot și despre toate,

Bunăoară, ghiozdanul unui copil ajunge să cântărească 10 kilograme!!! Atenție, în clasa a VI-a. Covidul are partea lui de vină, pentru că în geantă a mai trebuit să-și facă loc o sticlă cu apă și un laptop, că deh, informatizăm învățământul. Dar în rest? Cu ce modernizăm învățământul? Cum îi profesionalizăm pe copii, cum îi pregătim pentru viața reală, fără integrate, afluenții Nilului sau anul nașterii lui Cezar. Nicidecum făcând temele în locul lor, ci simplificându-le curriculum-ulul, școala în sine, cu sau fără Covid. Din păcate, cu sau fără mască, învățământul nostru, ca structură, arată hidos.

Și, pentru că tot nu mă abțin, vă spun una de alegeri. Cică într-un sat din Ardeal, unde și secundarul doarme de-amiază, Ion îl întreabă pe Gheo: „Mă, da’ tu cu cinie votezi”. „Dapu, cu Vasâle”. „Di cie, mă?”. „Că are jinars bun”. „Pă’ Vasâle nu candidează, mă. Nu-i trecut pe boletinu’ ghi vot”. „Atâta bai să fie, că-l trec io, cu țeruza”!