Da, există medicină de război – amputări care ar fi putut fi evitate în condiții normale. Situații de urgență rezolvate cu fierăstrăul, poate chiar de către felceri; că urgența e mare și medicii sunt prea puțini. 

Și da, România se află în război; un război hibrid prin care sunt erodate constant principalele repere de securitate și de stabilitate economică: apartenența la NATO și UE. Sigur că nu avem șenile de tanc rusesc în România. Avem în schimb și partide și politicieni surzi la nevoile țării, avem instituții populate cu nepricepuți și iresponsabili, avem cozi de topor care servesc de minune inamicilor.

Statul român, șubrezit de psd-ism, cu structuri slabe, cu servicii incompetente, fără niciun fel de anticorpi în fața dezinformării și a asaltului propagandistic înfiorător, reacționează cu fierăstrăul, în tranșeu: amputează democrația, anulează alegerile. Ratează de departe cel mai important moment al unei democrații funcționale, alegerile prezidențiale, cu toate consecințele legate de pierderea încrederii și respectului cetățenilor. Mai mult, ratează și o posibilă și absolut necesară reabilitare: lipsesc explicațiile, lipsește asumarea, lipsesc sancțiunile și soluțiile. Lipsește orice efort de recâștigare a încrederii, de normalizare a relației cu cetățenii. Business as usual!

Și îi mai avem pe Simion, pe Șoșoacă și pe Georgescu, Dan Puric și zeci și zeci de „suveraniști” care regurgitează permanent propaganda Kremlinului: Europa e sursa răului ideologic care stă să înghită România. Vrem „pace” – adică tăcere complice și inerție totală în fața imperialismului rusesc explicit și împiedicarea consolidării flancului estic al NATO cu instrumente de apărare și descurajare. În esență, izolarea și vulnerabilizarea României. Sigur că în situația actualei crize geostrategice, astfel de discursuri reprezintă trădarea interesului național. Categoric vorbim de trădare. 

Trebuie să ne vindecăm de această lipsă de reacție, a unui stat capturat în numele stabilității de către partidele de sistem. România are nevoie de reforme, de competență, de asumare și responsabilitate. Calea corectă este prevenția, anticorpii împotriva dezinformării, reacția firească a unor instituții funcționale. Și un președinte responsabil, ales legitim, care să apere interesele reale ale acestei țări.