Fatidica lună decembrie ne-a adus un președinte provizoriu, în lipsa unuia ales democratic. Ne-a mai adus, de parcă era nevoie, noi motive de dezbinare: anularea alegerilor a servit apărării democrației sau, din contră, înseamnă ciopârțirea valorilor supreme ale Statului? Noțiuni precum libertatea de exprimare și dreptul la vot au ajuns să capete nuanțe; într-o societate deja apăsată de instabilitate și teamă. Deciziile CCR lasă în urmă o serie de întrebări ce vin să șubrezească și mai tare încrederea românilor în tot ceea ce derivă din Sistem.

Electoratul a fost ferm, sătul de acapararea statului și a resurselor publice de către Sistem, în contrast cu ineficiența serviciilor publice și sătul de a fi ignorat aproape cu desăvârșire. În ciuda clarității mesajului transmis la primul tur al alegerilor prezidențiale, dialogul celor două partide clasice cu cetățenii rămâne un dialog de surzi, purtat de aceiași Ciolacu, Rafila, Burduja, Grindeanu. Au acuzat ,,greaua moștenire” preț de o pauză de cafea, între două guverne aproape copy-paste, apoi și-au reluat liniștiți mandatele. Senzația e a unor alegeri formale, bifate, fără nicio consecință – aceiași oameni, același fel de a (nu) înțelege România.

Urmează o perioadă complicată. Din punct de vedere economic suntem în pragul recesiunii, cu cea mai mare inflație din UE, cu dezechilibre majore, cu un stat obez mereu cu mâna în buzunarul oamenilor. Adevăr și reforme – atât a cerut USR la masa negocierilor, conform mesajului poporului. Și pentru că ,,reforme” înseamnă renunțarea la sinecuri, risipă și privilegii, Ciolacu a mai făcut o aroganță, arătând din nou că pentru el și ai lui, vocea poporului e doar zgomot de fond.

Parlamentarii USR încep, deci, mandatele în opoziție. O legislatură ce se anunță grea, într-un context de ascensiune a extremismului suveranist care nu aduce decât ură, teamă și parcă mai multă ceață în gândire, în interacțiunile noastre cu prieteni ori cunoscuți ce par vrăjiți de obscurantism. Doar stridență populistă îmbrăcată în limbaj legionar; fără nicio soluție reală pentru România secolului XXI.

Ieșirea din ceața socială și politică este activarea acelei Românii oneste și responsabile, menținerea în spațiul public a vocilor echilibrate. Democrația se află într-o criză profundă, comunicarea între oameni și decidenți este fragmentată, iar recuperarea încrederii – combustibilul democrației reprezentative – este comunicarea transparentă și dialogul.