Pornim din adâncuri. Din adâncul vremurilor arădene…
Acum câțiva ani s-a creat ceva vâlvă pe aici cu acțiunile primăriei împotriva ciorilor. Era vorba de o inițiativă a la Bibi. Fain, normal, dacă e vorba de Bibi.
S-au instalat ceva bufnițe de plastic prin copacii din parcurile centrale. Ideea era că ciorile se tem de bufnițe. Asta după ce, cu câțiva ani înainte, s-au găsit niște hoituri de ciori prin parcuri. Nu se știa de ce au murit, a fost o mică tevatură, presa s-a căinat, cum îi e obiceiul, și cu atâta a rămas. Organele s-au pus în acțiune, au fost făcute analize, dar nu s-a obținut nimic. Niciun rezultat liniștitor. Ceva organ a zis că erau de fapt pui, or fi picat din cuib, asta este, se mai întâmplă.
Probabil de aici a plecat Bibi când a instalat bufnițele de plastic în copaci împotriva ciorilor care au năpădit falnicii arbori din centrul orașului. S-o fi gândit el că, vorba vine, chiar dacă ciorile mature, cunoscătoare și obișnuite cu politica penelistă, nu se sparie, puii în mod sigur. Fac pe ele la vederea bufnițelor și cât ai clipi pică din cuib.
Acțiunea a avut ecou național, presa din toată țara a scris de bufnițele și ciorile arădene. Nu de Ghiță, nu de Ando, nu de Cionca, ci de ciori.
Uite, de asta venim noi acuma, că nu putem spune că ne-am reveni, anunțând organele și îndeosebi pe primarele cel cu rondurile: Bibi, scumpule, sunt din nou hoituri de ciori prin parcuri!
Trebuie făcut ceva. Sărbătorile se apropie, iluminatul de sărbătoare se montează, Moșul stă la pândă cu cadourile! Nu se poate să ne strice momentul niște ciori moarte acolo! Și tocmai acum când stăm atât de bine în sondaje și cu un picior în Schengen!
Nu e cazul să le mai vopsim, Paștele e mai încolo, ș-apoi în Arad totul e cam vopsit în galben murdar, doar sau măcar să mai scoatem odată bufnițele alea.
Eventual luminate de sărbători. Cu niște ochi mari de leduri galbene. Să facă pe ele ciorile înainte să pice ca idioții din cuib…