Ce a fost și ce a ajuns: ProFM împlinește astăzi 21 de ani!

    de [email protected] | 15 aprilie 2014, 7:28 PM | Naţional | Radio

    0

    Astăzi, 15 aprilie, e o zi mare pentru radiofonia românească. ProFM împlinește 21 de ani, fiind cel mai vechi post de radio comercial în țara noastră. De obicei, în această zi specială, sunt invitate mai multe vedete care de-a lungul timpului au lucrat în studioul Pro, sau mai mult de atât: au definit percepția și atitudinea PRO, libertatea de expresie și libertatea în general ca stil de viață, curajul și sinceritatea, originalitatea. În această zi sunt invitați în studio cei care au fost emblemele showbizului românesc ce s-au ridicat datorită Pro-ului, posturile concurente trimit mesaje cu „La Mulți Ani” și vorbesc despre ProFM cu respect, în direct (pe postul concurent!), sunt rememorate emisiunile vechi, jingle-urile vechi, piesele vechi. Eh… asta cu piesele vechi deja nu prea mai funcționează, asta fiindcă… în ciuda „vârstei”, ProFM-ul se străduiește din răsputeri (ca un copil tembel) să devină din ce în ce mai „actual” – și asta o putem spune în cel mai peiorativ sens al cuvântului. Din ciclul „ce a fost și ce a ajuns”, ProFM a pornit ca un adult (AHR – Adult Hit Radio) și a devenit unul dintre cele mai infantile posturi de radio din România. Un radio de pici – că tot a fost și ăsta un slogan (dar numai de ziua copiilor), de prin vremurile de glorie, inventat de (cine altul decât) Andrei Gheorghe.

    Postul ăsta împlinește astăzi 21 de ani, băi, frate, adică mai mult decât media de vârstă a prietenilor tăi pe Facebook, mai mult decât poți să numeri pe degete cu tot cu cele de pe picioare și mai mult decât a rezistat orice alt post comercial din România. Ar mai fi fost Radio Contact, care anul ăsta ar avea 24 de ani, dar nu mai e decât istorie, o istorie tristă, de vreme ce până și KissFM-ul care l-a înlocuit scrie, cică, istorie, cu cei 10 ani ai săi. Fix-fâs.

    E un mic miracol, sincer, că au reușit astăzi să-l cheme în matinal pe Andrei Gheorghe… și nu pot decât să mă enervez că matinalul, în accepțiunea altora, e înainte de 12, oră la care mă trezesc buimac punându-mi întrebări retorice de genul „Cine sunt? Unde sunt? WTF?”

    Trebuie să recunosc din capul locului că nu mai ascult radio decât foarte rar, pe internet, dar și atunci doar Guerrilla, Radio România Cultural sau Pigradio. Înainte însă, în tinerețe, eram un mega-fan a tot ceea ce însemna radio și, în speță, ProFM. Am vrut să devin DJ de radio, visam cu ochii deschiși să fac parte din acel sistem cu acel spirit libertin ce emitea ProFM-ul prin frecvențe, am vrut să fiu „cool”. ProFM-ul a inventat ideea de „cool” înainte să existe. PRObabil că mai sunt foarte puțini care își aduc aminte de vremurile alea în care dacă ascultai Pro FM, însemna că ai atitudine. Că ai cojones, cum îi azi doar Guerrilla. Vă mai aduceți aminte de cum ne-am prăpădit de râs noaptea, în beznă, ascultând „Mignight Killer”-ul lui Andrei Gheorghe, ori „Rondul de noapte” al lui Răzvan Exarhu, sau „Pătrățelul roșu” (parcă așa s-a numit) al nebunului de legat Vlad Craioveanu care, țin minte, a fost difuzat și pe ProTV și nu-mi venea să cred că o asemenea emisiune se poate da la radio și/sau tv, ori „Dispeceratul de la 10” al diplomatic-sarcasticului Andi Moisescu, duma lui Mihai Dobrovolschi („Fiți buni și fiți nebuni”) – într-adevăr mai tinerel și nebun pe vremea aia decât astăzi dar în orice caz se simțea că e un radio-icon în devenire… sau vă mai aduceți aminte cum am ascultat muzică cu adevărat bună la „Zona liberă” a lui Dj Vasile, „Muzica grea” a lui Cristi Tabără, ori „The Edge”-ul lui Marius Dobre… ? De „13-14 cu Andrei” nici nu are rost să zic… acesta era un fenomen. A arătat că și așa se poate, dând eject la prostime și încurajând doar originalitatea, inteligența și SENSUL adevărat al unui post de radio. ProFM a fost primul post de radio de la noi care a avut curajul să promoveze Hip-Hop-ul românesc… Paraziții, BUG Mafia sau La Familia confirmă acest lucru și azi, deși le e jenă și lor (poate în afară de Puya… pune L-ul tu unde trebuie), știind ce se aude azi pe Pro. Apoi muzica electronică. Primul meu contact cu „clubbing”-ul nu l-am avut în club ci cu căștile pe urechi, noaptea, sub plapumă și cu zâmbetul electrizat de BPM-uri (orgas)mixte în timpane și pe buze ascultând „BPM”-ul lui Dj Rhadoo și „Sofa Mix”-ul lui Mihai Gurei aka Dj Mike.

    ProFM a făcut prima paradă house (nu Radio21 cu Liberty Parade): „PROpaganda ProFM”… sau o grămadă de campanii-concursuri… „Buletinul ProFM” a fost, după părerea mea, cea mai cea. Am combinat-o pe soră-mea să ieșim în oraș, să abordăm arădeni străini și să strângem semnături (cu tot cu CNP) ca să câștigăm un amărât de card cu care, cică, am fi avut anumite avantaje pe unde era ProFM partener media. Nu aveam, dar nu cartela aia ne-a dat, de fapt, dreptul să intrăm moca pe unde am vrut. ProFM ne-a învățat să fim îndrăzneți, să nu credem în limite. Așa am pățit când l-am zărit odată pe Bitză pe strada Mețianu. Urma să filmeze un videoclip acolo și spre seară să țină un party în Club Underground (actualul Flex). L-am bătut la umăr – misiune grea, el fiind de vreo 2 metri iar eu un puțiflender slăbănog – și l-am întrebat cu tupeu: „Bă, tu ce cauți aici?” 😛    Săracul animal de ghetto nu știa dacă s-o ia ca o insultă de cartier, să-mi f*tă una peste cap sau să mă ignore. Un amic de-al lui râdea cu lacrimi. Mai târziu, m-am dus la sediul ProFM din Arad (era la Teatru), am fluturat buletinul meu de ProFM și am zis că eu am dreptul să intru gratuit. Ăia habar n-aveau ce și cum, de ce, de când sau până unde… dar au zis că dacă aflu cine e organizatorul, poate mă rezolvă. Am revenit peste un minut cu un afiș A2 rupt de pe un stâlp :)) Râdeau cu toții de mine dar în același timp mă priveau cu respect pentru ambiție și tupeu. Am intrat, așadar, la concert, cu o chitanță oficială cu ștampila S.C. MediaPro S.R.L. … like a  boss. Sau în Club Renaissance… mult mai elitist pe vremuri, unde eu, un băiețas de Bujac cu adidași și pantaloni largi n-aș fi avut acces nici dacă aruncam cu dolari spre curve la ușă. Am făcut rost de numărul lui Cătălin Lăpușcă (pe atunci Dj la ProFM Arad) și mi-a zis că dacă am probleme, să-l dau pe el la telefon. Sau când a venit la Arad OLiX, pe care l-am cunoscut pe forumul ProFM (el s-a afirmat la Kiss dar prima lui dragoste, sunt sigur, rămâne ProFM Timișoara, unde a început cu radioul). El a intrat cu legitimația PrimaTV/Kiss, eu cu buletinul ProFM. Mă simțeam un VIP cu acte în regulă. Mă amuză și azi când mă gândesc ce fețe făceau alții când au văzut că am stat la masă cu OLiX, Adrian Eftimie și Optick, ori o altă dată George Vintilă și Dj Greeg, care mă știau de pe forumul lor și ei au venit să dea mâna cu mine :P… era un sentiment dumnezeiesc.

    GENERAȚIA PRO – un alt fenomen extraordinar, dar care s-a autoconsumat și a fost incapabil să țină pasul cu noile vremuri fiindcă, până la urmă, ce era? Astăzi, în era internetului, ar fi o glumă proastă. Cum bine zic cei de la Metropotam:

    „Baietii de la Pro Tv si Pro Fm ce s-au gandit. Hai sa inventam un nou concept, ceva care sa treaca de Stii si castigi, ceva care sa branduiasca publicul nostru, nu numai produsul nostru.  Si iata ca in 1996 a inceput proiectul Generatia Pro, promovat puternic atat pe Pro Tv, cat si pe Star Station Pro FM de atunci. (…) Insemna sa te aduni cu miile de oameni in fata sediului Pro Tv de pe bulevardul Pache Protopopescu ca sa le asculti pe Asia, Andre, Exotic, 3 Sud Est si cine mai era in voga in acele zile. Sa faci parte din Generatia Pro insemna sa stii ca 1 decembrie este ziua in care s-a lansat Pro Tv-ul in primul rand, si Ziua Nationala a Romaniei in al doilea rand. Generatia Pro era o generatie a maselor, a gloatelor, dar parca iti vorbea tie si numai tie. Te uiti. Stii si castigi. Daruiesti si castigi. Tu esti Pro Tv. (sau ulterior Gandeste liber – n. red.)  Am vrut sa credem ca suntem o generatie aleasa. Am vrut sa credem ca facem parte din ceva adevarat.” 

    Și astăzi?…

    Ascult acum, în mod special, ProFM, dar numai de dragul nostalgiei… și realizez că mi-am ales cel mai prost fundal muzical pentru acest articol. Mi-a luat câteva ore bune și un pachet de țigări să-mi strâng ideile, amintirile. Să reușesc să simt ce simțeam, ce se simțea pe vremuri. Doar lelele și lalala. Doar Adda și Amna și WatsUp și Faydee și Connect-R și Sore și Alex Velea. Who the fuck is Alice? – vorba vine, vorba pleacă. Doar realizatori radio care vorbesc dar nu spun nimic. Care aniversează dar habar n-au ce.  Îmi permit să-l contrazic pe Andrei Gheorghe care spunea că „România e ţara în care nimic niciodată nu se termină”. ProFM-ul s-a cam terminat.

    La mulți ani și R.I.P.

     

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.