Am evitat, până la reculegere, să scriu despre valul protestelor provocat de seismul emoţional în urma morţii tinerilor din clubul Colectiv din Bucureşti. Am doi copii care ascultă rock din cauza (nu datorită!) gusturilor mele muzicale. Dacă erau în Bucureşti, sigur participau la concert. Nu ştiu cum aş fi reacţionat dacă m-aş fi confruntat cu o asemenea tragedie. Cred că m-ar fi învins!
Dar ce a urmat…! M-a trezit!

Ştiri manipulatorii, întrebări idioate care includeau răspunsuri complice cu nebunia călăului, manifestări ale revoltei în faţa pioşeniei, hulirea credinţei şi condamnarea muzicii la satanism, invocarea factorului politic şi decizional, cereri de demisii… Şi a căzut guvernul. Eu am mai scris despre Ponta că e un bou, şi că face o pereche perfectă de boi cu Iohannis, dar nu m-am aşteptat la atâta tâmpenie. Şi dacă a căzut guvernul, ce? Vine Iohannis şi zice că bine a făcut. Dar, strada, adică protestatarii care au cerut demisia, a zis că nu-i destul: trebuie să cadă toţi! Să cadă sistemul! Să cadă clasa politică!

Eu mă uit în continuare la ştiri.
Recunosc, în momentul ăla, am căzut în melancolie ca musca în miere. Asta am strigat şi eu în 1989! Numai că strada nu striga „jos comunismul”, deşi partidul comunist şi securitatea au avut banii la dispoziţie ca să preia puterea economică la Revoluţie. „Strada” din 2015 nu mai vroia să ştie că sistemul pe care şi-l dorea căzut e atât de solid tocmai din cauza unei căderi anterioare. Doar imperiile cad, puterile renasc! Aşa au ieşit uşor la iveală motivele care îi motivau în lupta revoltei stradale. Revendicările erau cel puţin puerile, în genul „să dipară partidele politice”, „jos mafia politică” şi aşa mai departe, fără prescurtări! Partidele politice nu pot dispărea într-o democraţie, iar într-o democraţie care se respectă nu poţi să ceri desfiinţarea partidelor politice. Cea mai drastică pedeapsă pentru un partid este votul! Nu ghilotina!

Eu mă uit în continuare la ştiri.
Şi a venit solicitarea supremă a „vocii străzii”, care a devoalat surprinzător ce şi cine îi mână în luptă: desfiinţarea comisiilor parlamentare de control ale SRI şi SIE! Deşi aşa o strigătură nu am auzit nici în Irak sau Iran, nici măcar în Afganistan, presa din România a trecut pe lângă ea ca pe lângă un stâlp. Dacă ar fi dat cu capul în el se făcea o ştire spectaculoasă despre impozitul pe stâlp. Suprimarea controlului asupra serviciilor secrete e un principiu pentru care să te lupţi în stradă? Interesantă revoltă!

Eu mă uit în contionuare la ştiri.
Iohannis, dă-i şi luptă! Aparent, dă o lovitură „străzii”, obligând-o să îşi aleagă lideri cu care să vorbească doar el, în doar (sau în decât, cum se zice mai nou) 24 de ore. „Strada” îi întoarce lovitura folosindu-se chiar de forţa propriei sale lovituri. Profesional, ca în artele marţiale, ca să nu zic în artele manipulării. Trimite la presupusul dialog exact reprezentanţii pe care să îi poată contesta „strada”! Bineînţeles că reprezentanţii fuseseră „votaţi” pe reţelele independente de socializare.

Eu mă uit în continuare le ştiri.
Zeci de mii de oameni se plimbă pe străzi fluturând steaguri găurite. Se ceartă între ei care să fie reprezentantul. În 1989 am găurit steagul ca să scoatem o stemă ce nu ne mai trebuia. Liderii Revoluţie s-au urcat pe scena improvizată cu multă muncă de regie în spate. Măcar ne-au lăsat nişte principii în care să credem. Acum nu apare nici un lider. Nici un principiu, în afară de acela cu „jos toţi” Nimeni nu vrea să îşi asume revolta. Nimeni nu vrea să reprezinte, ca să nu fie bănuit că ar fi vrut să reprezinte. Li s-a inoculat excepţional bănuiala.

Şi, în toată această ubicuitate a nemerniciei, apare asumarea maiestoasă a Majestăţii! Principesa Margareta a României, moştenitoarea Tronului Regal al României, declară oficial că este pregătită pentru reinstaurarea monarhiei în ţara noastră!
Aproape că m-am ridicat în picioare! De emoţie! Da, acesta ar fi un motiv pentru care să lupt în stradă! Da, monarhia ar schimba radical întreg sistemul politic românesc! Ar schimba şi Constituţia! Da, monarhia ar anihila orice luptă stupidă pentru putere! Ar schimba chiar şi societatea românească, fiindcă ar determina-o să îşi schimbe scara de valori. Încă o dată, Regele, prin moştenitorii săi, se pune în slujba ţării şi a poporului! Direct, fără vorbe mari! Dar cu un suflet mare! Cât o ţară!

Dar, ţara are programe de ştiri! Pentru care această informaţie este mai puţin importantă decât îmbrăcămintea unui prezentator de ştiri meteo. Explicaţia este simplă: lipsa de educaţie. La noi, educaţia se face la televizor, sau pe reţelele de socializare. Majoritatea desăvârşită a intervievaţilor se exprimă agramat în limba română, invocând dragostea de ţară! Lipsa de educaţie se vede cu ochiul liber şi din absenţa principiilor pentru care să lupte. Să cadă tot, dar să nu ne întrebaţi ce punem în loc. Alţii să pună! Alţii să spună care sunt alţii! Lipsa de asumare a responsabilităţii este tot o lipsă de educaţie. Astăzi, înainte să scriu acest articol, un individ m-a întrebat ce ar câştiga România dacă ar reveni la monarhie. Eu i-am răspuns tot cu o întrebare: care sunt pentru tine cele mai respectabile ţări din lume? Mi-a enumerat vreo şapte. Toate având ca sistem politic monarhia. După care m-a înjurat de mamă.

Şi, ca o poveste despre tradiţie, responsabilitate, patriotism, atitudine şi alte virtuţi pe care nu le prea văd în stradă…. Acum nişte ani am avut-o ca invitată la un concert de Revelion la Arad pe Bonnie Tyler. Administraţia locală de atunci m-a obligat să o cobor de pe scenă înainte de ora 12,00, ca să nu fie prezentă o femeie la trecerea dintre ani. M-am conformat şi am condus-o la restaurantul rezervat pentru întreaga delegaţie britanică. Circa 25, muzicieni şi însoţitori. La ora 12,00, sau 0,00, noi, românii, ne-am ridicat în picioare şi am început să cântăm tradiţinalul cântec urlat de „la mulţi ani!”. Britanicii s-au ridicat în picioare, au închinat un pahar în cinstea noastră şi ne-au urat un „happy new year”. Şi a venit ora 2,00, ora României, adică ora 12,00, la Greenwich. Britanicii s-au ridicat în picioare şi au cântat imnul. Fără pahare în mână. God save the Queen! Eu am plecat acasă. Am simţit că nu am educaţia necesară ca să înţeleg că Dumnezeu mă poate proteja printr-o Majestate!

P.S. Când ai un Rege nu mai cauţi lideri!