Călin Bibarț: „Eu sunt un om care nu face arheologie. Nu sap în urmă, că atunci ajungem la muzeu…” – partea a doua a interviului cu primarul Aradului

    de Alin Olteanu, Lucian Dănilă, Lajos Notaros | 23 iunie 2022, 10:22 PM | Interviuri | Topic special

    0

    Fără nicio altă introducere, publicăm partea a doua a interviului pe care ni l-a acordat ieri primarul Aradului, Călin Bibarț, unul în care am abordat puțin din fiecare, adică viața privată, administrație, politică, proiecte.

    Prima parte: AICI

    – E primul interviu pe care-l acordați presei scrise, online în cazul nostru. De ce?

    – Pentru simplul motiv că dau interviuri când sunt invitat să dau.

    – Și n-ați fost până acum?

    – Nu.Cel puțin la dumneavoastră nu țin minte, iar eu am evitat întotdeauna când au fost campanii electorale.

     – Să înțelegem că Facebook-ul e mai eficient decât presa.

    – Nu. Dar nici nu se exclud una pe cealaltă. Prin urmare, unde am fost invitat să dau interviu, am acceptat cu plăcere. E în avantajul persoanei publice orice cale de comunicare.

    Începutul

    – Așadar… Noi știm multe, dar fiind primul interviu acordat cititorilor Special Arad, vă întrebăm direct: când ați intrat în politică? Cum s-a întâmplat, cărui fapt s-a datorat și care a fost judecata dumneavoastră de atunci?

    – S-a întâmplat – știu datele exacte și o să aflați de ce – în primăvara anului 1997, în urmă cu 25 de ani. În idealismul de atunci vedeam politica drept un vector prin care te poți implica să rezolvi lucruri și nu o entitate unde te duci ca să ți se rezolve problemele, cum ar fi de exemplu un serviciu. Am terminat facultatea în 1996, m-am angajat, ulterior am plecat în Armată (la „TR”). După aceea mi-am făcut adeziunea la PD-ul de atunci. Partidul s-a tot schimbat, dar eu am fost în același sediu timp de 25 de ani.

    – Ați avut un model politic al vremii?

    – Nu. Nu cred. Așa simțeam eu.

    – Erați anti FSN?

    – Da. Eram de dreapta. Erau anii aceia cu „Jos Iliescu!”. Dar și noi, atunci, ca tineri, am avut partea noastră de greșeală, eram prea idealiști, vedeam lucrurile doar în alb și negru.

     – Când v-ați cunoscut cu Gheorghe Falcă?

    – Atunci. Era președinte al organizației de tineret în care intrasem eu. După aceea a ajuns președinte al organizației naționale de tineret. Și i-a urmat atunci Nicu Ioțcu, la vremea aceea încă student.

    Probleme la PNL

    – Revenind la zilele noastre. Este foarte clar că există o ruptură în PNL, cel puțin la nivelul organizației municipale. Cu un președinte, deputatul Bîlcea, care se situează de multe ori în opoziție cu dumneavoastră ca primar, dumneavoastră care aveți un loc în Biroul Municipal al PNL și cel Județean. Dar atât, fără nicio funcție. Și ca exemplu de ruptură, putem aminti inclusiv conferințele de presă organizate de deputat împreună cu viceprimarul Faur, conferințe în care abordează teme al Primăriei Arad. Credeți că există vreo cale de rezolvare a acestui conflict?

    – Eu nu i-aș spune conflict pentru că eu nu sunt un tip conflictual. Conflict înseamnă să te cerți, să nu vorbești unul cu altul. Am mai spus-o prietenilor: eu am trecut de 50 de ani și nu mă mai cert cu nimeni pentru că cine știe când ne mai împăcăm. Și dacă unii vor să se certe cu mine, eu nu vreau.

    – Deci dumneavoastră sunteți în cunoștință de cauză când Faur se duce și anunță niște lucruri.

    – Da. Sigur că știu. Dar sunt totuși un democrat. Nu mă deranjează că cineva vorbește despre orașul nostru și despre realizări. Dar aici vă pot spune ce le-am mai spus unora, zâmbind: când e o lucrare și lucrurile merg bine spuneți că e vorba despre meritele venite dintr-un „alt mandat”, iar când ceva nu merge bine (chiar dacă nu din vina noastră, poate a unei firme neserioase sau altceva) mi se adresează întrebări cu „mantă”, că „ce face Primăria Arad?”.  Adică sunt eu de vină. Deci, dacă lucrurile merg bine nu-i proiectul meu, dacă nu merg, eu sunt „vinovat”.

    – Cu președintele  Falcă sunteți în relații instituționale?

    – Nu, nu. Mai mult decât. Vorbim, acum… nu mergem la chefuri împreună, că nu chefuiesc de felul meu, dar vorbim, avem o relație corectă; să nu uităm că facem parte din același partid..

    – Dar cu președintele Bîlcea vorbiți?

    – Da.

    – La fel ca și cu Gheorghe Falcă?

    – Da. Ne răspundem unul celuilalt la telefon și avem un dialog civilizat.

    – Deci nu simțiți nicio rea intenție în direcția dumneavoastră,  din partea lor?

    – Ei… aici aș putea pune multe nuanțe, iar dumneavoastră ați dori… un breaking news. Dar pot să vă spun că am un dialog colegial cu ei, pentru că eu pornesc întotdeauna de la premisa că toți suntem onești și de bună credință.

    Soția nu se demite

    – Atunci ajungem la a vă întreba dacă demiterea soției dumneavoastră ați luat-o ca pe ceva firesc sau nu?

    – Verificați dumneavoastră dacă undeva în România s-a întâmplat ca un președinte de județ să dea afară soția primarului de municipiu, ambii fiind din același partid. Eu sunt subiectiv și nu vreau să dezvolt prea mult subiectul acesta. Vă spun ceea ce i-am spus la un moment dat președintelui CJ, înainte să ia o decizie pe care o cunoșteam, dar nu recunoștea că vrea să o ia. I-am spus „Ok, poți să îmi spui multe, dar lămurește un lucru. Eu pot fi subiectiv, dar am o întrebare. A lucrat cu patru președinți de CJ, în 15 ani. Cu trei dintre ei s-a înțeles și au lucrat împreună, și cu ultimul, nu.” Și aveți răspunsul..

    – Dar, totuși, soția dumneavoastră l-a înfruntat public pe președintele Cionca și nu o singură dată. Special Arad a și publicat niște înregistrări în acest sens. Din informațiile noastre știm că i s-a atras atenția și că ați fost rugat și dumneavoastră să interveniți. Cum ar veni, să o rugați să aibă un altfel de comportament. Cum comentați?

    – Soția mea este o persoană puternică, o persoană care atunci când știe că are dreptate își susține punctul de vedere până la capăt, chiar cu riscul de a-și pierde serviciul. Iar eu, ca soț, o susțin.

    – Deci, totuși, care este relația pe care o aveți cu Iustin Cionca?

    – A… cu dânsul am o relație doar strict instituțională. Ne dăm „Bună ziua” unul celuilalt, dar sper că nu aveți pretenția din partea mea să avem alt mod de abordare.

    – De aceea nu ați vrut să stați lângă dânsul în galeria la meciul din finala de baschet?

    – Nu. Pur și simplu mă simt bine să stau între oameni și nu consider că la astfel de evenimente trebuie să beneficiezi de privilegii.  Iar în galerie chiar m-am întâlnit cu un fost coleg din tinerețe. Așa că… m-am simțit bine acolo și voi mai merge.

    – Avem destule informații că există foarte multe hotărâri ale CLM Arad (chiar și bugetul) care au fost modificate în sediul PNL, de către organizația municipală.

    – Stați puțin. Din punct de vedere politic, cu privire la unele hotărâri, spre exemplu „Bugetul”, am avut discuții în sediul partidului și la acestea au participat întotdeauna consilierii locali. Dar nu au fost transformări radicale. Și știu ce vreți să mă întrebați: „Dacă am avea majoritate în cazul în care nu ar fi discutate în partid”. Nu e cazul. Cu toată coloratura asta pestriță pe care o avem și, să spunem, diferite facțiuni, marea majoritate a proiectelor a trecut, chiar și cele mai complicate, spre exemplu cele două împrumuturi, bugetele. Probleme majore nu am avut.

    Relații nearmonioase

    – Dar totuși, având în vedere ce am discutat până acum, nu credeți că ar putea exista o relație mai armonioasă între partid și primar?

    – Ideal, sigur că da! Normal ar fi să nu se vorbească pe voci diferite, pe tonuri diferite, nuanțe diferite. Ar fi mult mai bine, ar fi normal, dar să nu uitați că un partid e format din mulți oameni. Evident că atunci există idei și opinii nu întotdeauna convergente..

    – Dar aveți o explicație pentru aceste tensiuni?

    – În politică, cam întotdeauna există. Bătăliile mai grele sunt în interiorul partidelor, indiferent de partide.

    – Ar putea duce aceste tensiuni, din momentul de față, la următoarea ipoteză: „O majoritate formată din membri ai organizației municipale și a celei județene să voteze ca dumneavoastră să nu mai fiți candidatul la Primăria Arad, în 2024”. Puteți candida ca independent?

    – Nu se pune problema așa. Trebuie să înțelegeți că într-un partid există orice fel de, să nu le spunem combinații, există mixaje ale grupărilor. Se pot face multe „jocuri” de către aceste grupări. Un singur lucru nu pot să facă, nu pot dirija electoratul care vine să pună ștampila în ziua votului. Toți se uită la cine are șanse să câștige și cine nu are. Și cu ce rezultat câștigi. Niciun partid nu dorește să candideze cu „un sac de cartofi”, adică un candidat care ia mai puține voturi decât partidul. Cine ia un vot peste partid, înseamnă că a adus un plus, iar cine ia voturi sub scorul partidului, acela este în opinia mea un „asistat social politic” și la alegeri de cine credeți că are nevoie partidul? Verificați dumneavoastră rezultatele de la ultimele alegeri locale.

    – Summa Summarum… vă vedeți candidatul PNL și în 2024?

    – E pe o logică elementară politică. Un candidat al unui partid, în funcție, doar dacă nu are rezultate, nu mai candidează. Dacă electoratul nu-i  mai dă nicio șansă. Dar știți că cercetările sociologice s-au perfecționat

    – Dar cercetările sociologice mai și manipulează într-o direcție sau alta.

    – Nu, nu. Ascultați-mă. Credeți că eu mă iau după informații de genul: „A făcut PSD un sondaj și cineva a făcut rost de el;  A făcut USR sondaj și eu îl am și ți-l dau”? Eu ca om politic serios, comand sondajul  meu și știu exact cum stăm. Nu te poți juca cu așa ceva!

    – Că tot vorbim despre politică… Vă vedeți în viitor ca președinte al PNL? Sau al organizației municipale?

    – După cum știți, ca primar, am foarte multe atribuții administrative și nu mi-aș dori ca acele politice să-mi răpească din timpul necesar celor administrative.

    – Dar vă vedeți sau nu? Fiindcă ați avea o putere în plus.

    – Ai o putere în plus, dar nu uitați că puterea e trecătoare.

    – Și nu v-o doriți?

    – Atât timp cât ai parteneri de dialog corecți, are loc toată lumea, fiecare pe palierul său. Unii mai mult pe politică, alții mai mult pe administrație. Problema apare când lucrurile se bulversează. Dar nu cred că va fi cazul. Să nu uităm, 2024 e și departe, dar totuși destul de aproape.

    – În 2020, la un moment dat erați candidat pentru Parlament. Dar ați ținut să veniți la Primărie.

    – La fel și atunci, cum, cu siguranță, se va întâmpla în 2024 la noi și la alte partide, se ia pulsul pieței.  O funcție în Parlament e mai mult decât onorabilă, să nu ne mințim. Câți nu își doresc o asemnea funcție?! Pentru listele pentru Parlament, să fim sinceri, de multe ori se fac jocuri pentru cine să fie pe listă, dar la Primărie, unde e vot direct, pentru desemnarea candidatului se ține întotdeauna cont pe cine doresc oamenii..

    Finul General Coldea

    – De foarte multe ori, în presă, pe rețelele de socializare, numele dumneavoastră este asociat cu numele finului dumneavoastră, generalul în rezervă Florian Coldea, foșt șef în SRI.

    -Și prietenul meu… nu doar fin.

    – Care este relația cu acesta?

    – Suntem născuți în aceași zi, mă rog, o zi diferență între noi, am făcut aceeași școală generală, a terminat liceul odată cu mine că doar nu am rămas niciunul repetenți.

    – Deci, vă consiliază finul, vă ajută? Nu puteți să negați că prietenia cu generalul Coldea nu v-a ajutat.

    – În ce sens?

    – În cariera dumneavoastră politică.

    – Cum? Cum mă poate ajuta? Votează el în locul meu? În locul arădenilor?

    – Păi și-a folosit influența, anumite relații ca să vă împingă în față.

    – Încă o dată. Dacă aș fi fost pe un vot indirect, pentru orice funcție, la deputați, la senatori, numit ministru etc, atunci pot exista suspiciuni că beneficiezi de influența cuiva, o vorbă bună, mai știu eu ce alte „minuni”. Dar când ești pe vot direct…

    – Nu, nu. Până ați ajuns la vot. Tocmai problema aceea, că nu v-au vrut candidat.

    – Nu fiți naivi. Dacă era să se facă aranjamente, era tocmai invers.Eu sigur am fost ajutat de faptul că am rămas primar interimar și am candidat din poziția de primar în funcție.

    – Deci pentru asta trebuie să îi mulțumiți lui Gheorghe Falcă.

    – Și lui și sorții că am fost atunci aici (la Primărie – nota red.) și arădenilor care l-au ales pe Gheorghe Falcă să plece europarlamentar.

    – Deci este o relație, cea cu generalul Coldea, care nu v-a influențat și nu vă ajută.

    – Hm… Acum poate fi o discuție mai degrabă cu cât mă ajută sau cât mă încurcă… Aceeași relație pe care o am din copilărie, o am și azi, nu am suprapus planurile. Vă pot spune că nu dă consultanță politică, dacă tot m-ați întrebat, dă consultanță în momentul de față în domeniul economic, dar clar nu politic.

    – Dar are afaceri destul de profitabile…

    – Da, știu. Dar cu mine nu le face, suntem doar foarte buni prieteni. Subliniez, nu dă consultanță politică și bine face.

    Vice-versa…

    – Ați gândit atunci când ați fost ales viceprimar, că veți ajunge primar?

    – Ei, e vorba de strategie politică. Până la urmă e istorie și vă poate confirma oricine ce s-a întâmplat. Gheorghe Falcă, încă înainte de 2016, spunea că probabil nu va rămâne în continuare primar. Îl înțeleg, mai ales acum cînd am și eu câțiva ani de administrație.

    – Dumneavoastră îl înțelegeți pe domnul Falcă?

    – …Până la un punct da. Și-acum revin. La momentul „înainte de 2016”, spunea că nu mai vrea să rămână. Dar a candidat ca să nu existe risc pentru partid, gândindu-se că va pleca ulterior în Parlament. Încă înainte de acel moment mi-a spus, eu nefiind în CLM atunci, ca urmare a unor calcule politice: „Vii viceprimar, iar dacă plec să ajungi primar?”. Am spus: „De ce nu?!”Dar ăsta era un plan. Așa că în 2016 am fost trecut pe lista CLM. L-am și întrebat atunci: „Ești sigur că tu pleci?”. Și nu vă ascund că i-am spus că dacă nu pleacă, nu vin să stau viceprimar, am meseria mea, aveam în București o funcție mai mult decât onorabilă… „Nu, o să plec, e mai bine așa și pentru partid și pentru mine”- mi-a spus. Așa am venit. În 2016 am luat un scor prost politic național, la care nu ne așteptam nici noi. PSD era pe val. Trebuie să recunosc că decizia lui de atunci, de a nu pleca în noiembrie, chiar dacă nu mi-a convenit, a fost corectă, fiindcă era prea riscant și puteam pierde Primăria. Așa a fost conjunctura încât nu a mai plecat, iar eu am rămas viceprimar. A mai durat totul până la momentul europarlamentarelor..

    – De ce au fost discuții ulterior, că n-ați mai fi dorit să fiți candidat de primar? Chiar noi v-am întrebat la un anumit moment.

    – Întrebați-i pe alții. Care și-au făcut altfel strategiile și planurile. Și atunci, ca și acum eu mi-am menținut parcursul. Am promis că vin dacă e cazul și am venit.

    – Dar, totuși, ce nu a funcționat la un moment dat?

    – Nu știu. Nu cred că nu am performat administrativ ca viceprimar.

    – V-am întrebat de ce nu a funcționat înțelegerea pentru că știm cu toții de lansările cu 5000 de oameni de la Polivalentă sau cu alte ocazii.

    – Da. Știu la ce vă referiți. Dar nu mă întrebați pe mine că nu eu le-am organizat. Ce calcule s-au făcut, ce strategii. Eu am fost din punctul acesta de vedere un camarad disciplinat și nu ați văzut ieșiri publice ale mele pe acest subiect.

    -Dar tot un „vice” era candidat… Tot pregătit pentru așa ceva.

    – Nu înțeleg.

    – Păi Sergiu Bîlcea era vicepreședinte la CJ, avea cam aceeași expunere ca și a dumneavoastră.

    – Dar putea candida la CJ! E vorba de două instituții diferite.Era o încrucișare puțin…  nu știu cum să-i spun, dar nu am participat la strategiile din acel moment.

    – Aaa… soția dumneavoastră ce face acum? Cu ce se ocupă?

    – E în șomaj. Vă dați seama că nu e foarte plăcut, dar face parte din viață. Gândiți-vă că acum, oriunde, dacă vorbim de instituții publice, de stat, dacă merge soția mea undeva, o să fiu acuzat că primarul a intervenit.

    – Dar chiar sunteți atent la chestia asta?

    – Sigur că sunt. Lumea te judecă, pe bună dreptate. Sunt unele gesturi pe care unii oameni le fac și după aia li se pare că… „unde e problema?”

    Lucruri manuale

    – Considerați că ați fost „lucrat”?

    – Da. Nu vă ascund că știam, i-am și întrebat și nu au recunoscut, i-am și atenționat: „Vedeți că depășiți o linie roșie”. Lucru care nu se face.

    – Aici domnul Coldea putea să intervină?

    – Păi Coldea nu mai e din 2017 pe funcție. Ce să intervină? E așa ca o hologramă: când e ceva, a intervenit el, când nu-i, nu mai poate. Ori e Stăpânul Inelelor, ori nu! Dar v-am spus că nu amestecăm lucrurile.

    – În acest context, că pentru unele proiecte sunteți lăudat, pentru altele nu. Gheorghe Falcă se laudă pe Facebook că toate proiectele au fost demarate de el. Așa dă impresia.

    – Stați să ne înțelegem. Acum sunt la faza de execuție. Uitați-vă și acum: bugetul UE este 2021-2027. Mandatul meu de primar este 2020-2024. Ceea ce și în dimineața asta am făcut, ceea ce  lucrăm noi acum, la documentații și încă nu sunt toate ghidurile venite, nu se vede. Ca lucrări mă refer. Dar ele sunt muncite acum de noi și probabil buldozerul și excavatorul se vor vedea în 2024 cu puțin noroc.

    – Dar spuneți-ne despre niște proiecte mari la care lucrați acum, în mandatul dumneavoastră.

    – Spre exemplu, un parc în cartierul Vlaicu și a fost multă muncă în spate fiindcă nu aveam CF-uri la zi. Apoi, hop!… nu avem PUZ, că Aradul ăsta nu a avut PUG (îl facem acum). Sperăm să lucrăm la proiect în 2024, dacă ni-l finanțează. Mai repede nu putem, pentru că trebuie respectați toți pașii.

    – Care este cea mai mare problemă a Aradului la această oră?

    – Locurile de parcare. Suntem unul dintre municipiile mari din România care nu are o parcare „sub” sau „supra” terană.

    – Aveți perspectivă?

    – Din bani europeni nu se finanțează parcări. Căutăm variante pe Piața Avram Iancu, că se pretează foarte bine, și să finanțăm noi. Am încercat și cu concesiune. Dacă nu ne iese nicicum, nu o să avem de ales și o să o facem noi, municipalitatea.

    – De ce credeți că e comparat Aradul tot timpul cu Oradea? Și nu în sensul pozitiv…

    – Din punctul de vedere al vecinătății. Dar deja a devenit puțin o legendă, pentru că Oradea  are și ea problemele ei. Dacă vă depărtați puțin de centru, care este comprimat, nu ca la noi, la Arad, au și ei problemle lor.

    – Mulți spun că lipsește un Bolojan.

    – Nu am o problemă. Am o relație bună cu domnul Bolojan. Cu sigurnață domnul Bolojan este un lider, un bun om de administrație, acum am ajuns să îl cunosc. Singurul lucru care nu mi se pare corect în comparație, e că facem puțin comparație de tip „mere cu pere”. În ce sens: eu sunt doar la jumătatea primului mandat și sunt comparat cu domnul Bolojan, care e după trei mandate. Să vedem, dacă ajută Dumnezeu, să tragem o concluzie după trei mandate ale mele.

    – Comparația era făcută mai ales Falcă-Bolojan..

    – Eu sunt un om care nu fac arheologie. Nu sap în urmă că atunci ajungem la muzeu; tragem linie și clădim. Trece mandatul tot făcând pe arheologul. Ce mai contează? Cum am mai spus, apropo și de proiecte… și am aici o glumă „cu moștenirea grea”… M-am ferit de laitmotivul acesta pentru că nu folosește la nimic. Da, avem și moștenire grea și pot să dau exemple, cum avem și moștenire bună, spre exemplu lucrările care sunt în desfășurare, dacă vorbim de Parcul Zona 300. Nu am venit niciodată să spun că și eu eram aici, că în mandatul trecut Direcția Tehnică era în subordinea mea, ca viceprimar. Clar că un primar își asumă toate bunele și relele. Într-adevăr sunt proiecte de atunci, iar noi le implementăm acum. Meritele se împart între cei de dinainte și cei de acum.

    Greaua moștenire

    – Care este cea mai grea moștenire?

    – CET-ul. Mai ales în contextul vremurilor de acum. Că poate altfel nu resimțeam așa. CET-ul a venit, putem afla de când a venit dar nu mai stăm acum să socotim, cu datorii mari. Și aș mai adăuga PUG-ul (Planul Urbanistic General) ca o mare problemă. Poate în mod indirect, fiindcă mulți nu realizează. Când vrem să facem ceva, un PUZ durează un an de zile. Acum suntem în lucru cu el. Sperăm ca într-un an și ceva să îl avem.

    – O întrebare generală, din partea redacției. Într-un oraș, primarul cam dă tonul la multe. Ați postat pe rețelele de socializare destule filmări în care limita dintre „drăguț” și „caraghios” e foarte subțire, ca să nu spunem întreruptă. Nu credeți că e cazul să devenim puțin mai serioși, într-o societate în care oamenii abia mai fac față facturilor?

    – E bine când putem și reușim să râdem împreună cu toții. Fiecare cum o percepe. E problema fiecăruia. Eu nu voi ieși niciodată încruntat și supărat. E obligația noastră să transmitem optimism, e obligația noastră  să zâmbim, e obligația noastră să fim amabili, cât mai umani. Astea nu costă. Că unora li se pare că nu e de zâmbit, că vremurile nu sunt simple. Dar dacă mai transmitem și noi un sentiment de încruntare, supărare nu e bine.

    – Aveți cunoștință de investiții mari în Arad, de investitori privați care vor veni? Cum s-a tot vorbit despre investiția Skoda în Aradul Nou…

    – Paranteză. Toate acesta mari investiții, cum a fost Skoda, sau altele… cele cu mașini electrice, toate acestea, cu sinceritate vă spun, nu depind doar de administrația locală. Ci și de cea guvernamentală. Oamenii vin dacă au facilități, cu investiții pe care le face Guvernul, Primăria etc. Pe plan local, acum, uitați-vă, VGP-ul e o mare investiție. CT Park-ul a luat terenul, Dedeman la fel. Cu toată criza economică și războiul… Totuși, ne putem bucura că nu s-a mai relocat nimic de aici. Mai ales pe automotive era frica că se pleacă. Uite ca s-au stabilizat aici și au început să facă producție și creație.

    – Cum vă afectează scumpirile, creșterile de preț, ca administrație?

    – Foarte mult, pentru  că Bugetul a rămas același, liniar. Bugetul Aradului este până într-o sută de milioane de euro. Scumpindu-se toate atât de mult, noi avem o problemă să finanțăm. Suntem cotă parte la CTP, a crescut enorm prețul la curent, de unde să găsim subvenții ca să poată să funcționeze- la asta ne gândim!, la CET… nu mai reiau tema, toate lucrările în oraș cu materialele scumpite.

    – Cum e să fii primar în pandemie?

    – Nu e simplu deloc. Una e să te cerți ce să tai, și alta e să te cerți ce să împarți. Nu e ușor deloc, dar în vremuri simple toată lumea se pricepe.

    – O întrebare care se impune, deși e clișeu în jurnalism: După șase ani de Primărie, există ceva care vă reproșați în intimitatea dumneavoastră? Că n-ați făcut așa cum v-ați propus să faceți sau că v-ați gândit să faceți. Inclusiv în relația cu oamenii, în relația cu colegii, cu orașul…

    – Am un defect. Spun de prea multe ori „Da”. Și după aceea mă și țin de cuvânt.

    – Ăsta e defectul?

    – Vă dați seama că l-am spus așa… cu tâlc.

     

     

     

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    2 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.