Bicicleta… Clipe de viață (XXVI)

    de - | 30 august 2015, 11:26 AM | Contributors

    2

    Dragi, stimaţi, iubiţi şi mai ştiu eu cum să vă zic pietonilor care sunteţi! Gata! Nu mai pot să  suport! Pînă aici a fost să fie, asta pentru că eu personal nu mai am răbdare şi nici chef să vă văd din spatele parbrizului Daciei mele vechi de zile dar impecabil de bine pusă la punct. Cine să vă mai înţeleagă babalâcilor împiedicaţi, ţîfnoşilor cu telefoanele la urechi, copiilor aroganţi cu freze nemaiîntîlnite în istorie, … şi mai ştiu eu … că nici nu mai ştiu pe cine să pomenesc, cine să vă mai înţeleagă (na, uite că mă repet!) lâncezala, nepăsarea, sfidarea şi încetineala cu care vă târâiţi de la un capăt la celălalt al zebrelor ce învrâstează trecerile de pe o parte pe alta a străzilor pline ochi de maşini nerăbdătoare, chiar nervoase? Şi vă mai şi zgâiţi la mine arătându-mi ameninţător semnul trecere de pietoni, de parcă aş fi luat carnetul de conducere vorba cântecului “pe sub mână înc-odată, ….” şi nu aş cunoaşte semnele de circulaţie. Dar nu, nu am să mă mai enervez ci voi evita astfel de situaţii, nu de altă dar am în primire propria-mi tensiune, inima, colesterolul, ficaţii, diabetul ietţetera, toate acestea neavând nevoie de stres şi agitaţie ci de linişte, relaxare şi odihnă. Aşadar, gata cu şoferia! Îmi schimb statutul, însă nu, nu am să devin pieton ci am copciolito mult şi din timp hotărând astfel: îmi cumpăr bicicletă! Deci, adio nervi, bine ai venit mişcare şi bună odihnă în portofel banilor ce de obicei îi cheltuiam pe benzină!

    Bine-bine, mi-am zis, dar unde se vând biciclete?, că pe vremuri ştiam una şi bună – îţi doreai bicicletă? – mergeai la Auto-Moto (magazin de specialitate aflat la parterul blocului din partea stângă cum stai cu faţa la gara din Arad), îl căutai pe S. (tânăr de perspectivă) şi te înscriai pe o listă de aşteptare după care, maxim într-o lună sau dacă aveai noroc în cel mult 30 de zile, te aflai cu un (pentru cunoscători) Tohan sau Pegas nou-nouţ (pentru necunoscători – renumitele biciclete româneşti).Eh, dar vremurile s-au schimbat între timp şi chiar nu mă mai pricep la magazine, aşa că sâmbăta trecută l-am întrebat ce, cum şi unde pe Pedală, vecinul de la 4, că de când îl ştiu umblă cu bicicleta cred că şi prin propriul apartament şi sigur el e informat. Vecinul Pedală m-a privit lung de pe bicicleta-i ultimul răcnet, după care mi-a zis scurt:“Dom’ profesor! Om bătrân egal bicicletă de pe vremuri egal Piaţu de vechituri!şi dus s-a făcut, ca vântul şi ca gândul, mai precis ca unul dintre gândurile mele care a luat-o la goană după vecinul Pedală până la colţ, după care a făcut scurt dreapta, s-a înălţat peste cartier şi cât ai zice ghidon a străbătut spaţiul aterizând în Piaţa de vechituri, cunoscută tuturor cu numele de Ocica. Cam la vreo oră şi jumătate am ajuns şi eu, fizic, la Ocica şi am început inspecţia zonei cu biciclete de vânzare.

    Dragii mei! Cum am pus ochii pe prima bicicletă am şi luat-o, că ăsta e defectul meu – iau ce văd la prima vedere deşi mai apoi regret, că aşa am făcut şi când m-am însurat … am tocmit prima trupă de lăutari ce mi-a ieşit în cale. Revenind la bicicletă am scos banii fără să mă tocmesc, am plătit, am încălecat-o, am ieşit cu ea din Ocica, am parcurs cam cincizeci de metri, am auzit o cârâitură scurtă, m-am trezit într-o baltă cu apă cu două jumătăţi de bicicletă peste mine, m-am întors la vânzător, i-am înapoiat răblăgitura de bicicletă, mi-am recuperat banii după o ceartă zdravănă şi m-am întors acasă dezamăgit din cale-afară de nereuşita acţiunii. Ce ţi-e şi cu vânzătorii de biciclete ai zilelor de azi, mi-am zis. Uite domle cum voia şarlatanul să-mi vândă bicicletă ruginită la toate încheieturile şi vopsită în te miri câte straturi! Nu-i nimic, m-am gândit, am să vorbesc cu nepotul că-i priceput la Internet şi sigur îmi va face rost de o bicicletă pe cât de veche pe atât de valoroasă şi bună. Aşa că zis şi făcut, mi-am sunat nepotul şi nu într-o săptămână ci în prima duminică după cam şase zile  mi-a şi făcut rost de o bicicletă Ucraina, scoasă ca din cutie deşi asemeni mie e cam veche de zile. Şi ce dacă suntem bătrâni? Contează să te simţi tânăr şi e suficient, nu?, am zis cu voce înceată mângâind ilişul din piele al Ucrainei care parcă o şi auzii zicându-mi:Да , товарищ !(Da, tovariş = Da, Tovarăşe!).               Eh, altfel te simţi pedalând fără grabă, stres şi ceartă cu te miri ce pieton, pe faleza Mureşului cu Ucraina care zumzăie aproape neauzit, ca o albină timidă dar înzestrată cu auz şi glas muzical de excepţie. Când toate păreau că merg rotund, asemeni roţilor Ucrainei, problemele au început să mă încolţească. Pentru început un binevoitor, în boxa de la parter, vreme de cam trei zile mi-a împuns roata din faţă, după care în următoarele două zile mi-a împuns roata din spate, desigur ale Ucrainei. Apoi, mi-a dispărut ilişul şi clopoţelul. Toate astea obligându-mă la costuri suplimentare şi făcîndu-mă să urc seara bicicleta în apartament, acţiune ce mi-a slobozit în urechi “felicitările” şi “urările de bine” ale soţiei. Apoi, într-una din dimineţi, în loc să-mi văd de drum, am zis că fac o faptă bună ducând-o la gară, pe portbagajul Ucrainei, pe o vecină lată din cale afară în şolduri, că nu erau taxiuri disponibile şi biata femeie era cât p-aci să piardă trenul. Rezlultat – trei zile nu m-am putut ridica din pat de durere de încheieturi ale picioarelor. Aşadar – pauză de mişcare! În cele din urmă, după ce mi-am revenit, m-au agăţat cei de la Poliţia locală şi mi-au ars o amendă care transformată în benzină dă cam cât consumam cu Dacia în două luni. Deci, la revedere economie!               Aşa stând lucrurile, cred că mă întorc la Dacia mea veche de zile dar impecabil de bine pusă la punct. Bine dar ce fac cu Ucraina? Ce ziceţi dom. primar, daţi ordin s-o păzească un gardian dacă o leg de unul din stâlpii de pe Corso, că văd că e la modă practica asta, pentru că Ucraina mea chiar arată bine şi e de valoare, vă zic sincer?

    Prof. Ioan Sălcuță

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    8 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.