„Soarele democrației” a răsărit iarăși pe cerul politic al României de când cele două partide-stat actuale au lansat pe piață o nouă comedie. Nu cu BD la munte și la mare, ci cu BD la alegeri. Copiată după cea din 1946, când România încă era regat iar comuniștii (PCR), mult mai puțini ca astăzi, atrăgeau într-o alianță electorală, denumită Blocul Partidelor Democrate (BPD), alte partidulețe, dornice de mărire prin guvernare: Partidul Social Democrat Român, PNL – Gheorghe Tătărescu,  PNȚ – Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor și Partidul Național Popular.

Acum, șefii celor două partide care conduc țara cu urechile astupate și ochii închiși, sunt pe cale să iște „din mucegaiuri și noroi”, vorba poetului, o copie actualizată a BPD, care să nu aducă însă în memoria electoratului efemera și destul de toxica Uniune Social Liberală (USL). Așa că a fost scoasă BPD, versiunea 2.0, care să descrețească frunțile românilor: BD.

Evident, acest BD nu este „Brigada Diverse” din seria de comedii cu mare priză la publicul din anii ’70 – ’80. Este acronimul „Blocului Democratic”, o alianță-n doi (nu în grup ca aia din ’46), adică un fel de căsătorie din interes electoral între PSD-Ciolacu și PNL-Ciucă. Ar putea ieși o comedie grozavă sau măcar bună, dar lipsește scenariul original și actorii de calitate. Aș mai spune câte ceva și despre regizor, dar despre decedații politic din România educată, numai de bine.

Blocul plagiat

Nu pot să nu remarc patologia acestui demers: atât sunt de obișnuiți să fure tot ce pot încât și-au însușit până și ideile înaintașilor lor polițici. De la Dr. Petru Groza, la Dr. Ciucă. Să vină Salvarea!

Sursa: delcampe.net

Poate cel mai potrivit nume al acestei alianțe ar fi Blocul Plagiat Democrat. Lipsește doar soarele, semnul electoral al alianței din ’46 pentru a fi împlinit plagiatul. Mai este timp.

Blocul partidelor-stat

Dincolo de comicul situației cu acest bloc plagiat, problema este serioasă. Faptul că singurul lor răspuns la ascensiunea vizibilă a AUR și chiar Șoșoacă, a fost să-și plagieze înainte-mergătorii este adevărata problemă a alianței. De fapt, este a noastră, nu a lor.

Deși se află la conducerea țării de aproape trei decenii, sub diferite nume, cele două „soții” ale acestei „căsătorii” nu par să înțeleagă cauzele care au dus AUR pe val (și. Îmi permit să observ că valul acesta crește și tot crește). Românii nu sunt mai naționaliști decât austriecii, germanii sau italienii. Ba, aș spune că nici măcar aproape de ei nu suntem.

Doar că, absolutismul cu care conduc PSD și PNL țara, furtul generalizat pe care-l cauționează, adoptarea metodei Johannis de (ne)comunicare (vecină cu autismul), disprețul ostentativ și agresiv față de oricine nu le este obedient, aroganța cu care își afișează bogățiile (obținute din surse pe care nu le-ar putea justifica în fața unui control cât de cât serios), toate astea au îndreptat românii spre alte oferte. Iar singura cât de cât vie, a venit dinspre AUR.

Și-apoi, să nu uităm că în ambele partide din BD este aprinsă demult flacăra naționalismului, ațâțată din când în când de câte-un Rareș Bogdan, Gabriela Firea sau chiar Marcel Ciolacu. Că acum și-au mai tocit accentele naționaliste, este altceva. Acum sunt în joc și banii de la UE, plus pericolul ca AUR să intre în hora puterii și să se micșoreze porția de tort.

De fapt, asta este marea miză a edificării BD: scoaterea AUR din jocul puterii. Sau, altfel spus, încercarea PSD și PNL de a menține actuala configurație politică, dar fără penibila rotație guvernamentală. O tentativă sortită mai degrabă eșecului, chiar dacă aritmetica din sondaje ar putea crea senzația că unirea celor două partide într-un bloc comun ar duce la victoria în alegeri.

Doar că aritmetica asta nu este mereu valabilă în politică, iar unul dintre cele mai flagrante exemple este fuziunea PNL cu PDL (2014). La data fuzionării, PNL era creditat cu 15% din opțiunile electoratului, iar PDL cu 13%. Teoretic, deci, noul PNL avea 28%, doar că adevărata aritmetică a dat, la alegerile parlamentare din 2016, doar puțin peste 20%.

Această aritmetică s-ar putea să se aplice și la alegerile din 2024 pentru BD, pentru că nu totdeauna alianțele crează emulație în rândul alegătorilor, așa cum s-a întâmplat, bunăoară, în 1996, cu Convenția Democrată.

Emulație și frică

Despre emulație electorală am opinat după congresul USR din acest an, că ar putea apărea dacă s-ar crea un pol de dreapta printr-o alianță electorală cu PMP, Forța Dreptei și, eventual, UDMR. Din motive care-mi scapă, nu s-a ales nimic din acest proiect clamat de Cătălin Drulă la congres. Iar acum, pare deja prea târziu pentru ca o asemenea construcție electorală să aibă efect în rândul electoratului.

Citiți aici: Serviciile sau USR ne servesc o pastilă 2 în 1, cu speranță și entuziasm

Revenind la Blocul Democrat – o idee ce poartă vizibil marca președintelui Iohannis, oricât ar încerca părțile „combatante” s-o nege – este evident un proiect făcut de frică.  Iar asta se simte și tocmai de aceea este greu de crezut că va fi purtător de biruință. Frica de AUR, frica de pierdere a locului la masa guvernamentală, frica de pierdere a puterii discreționare cu care s-au obișnuit cele două partide.

Peste toate aceste frici mobilizatoare, se suprapune frica „din teritoriu” la auzul posibilității de a avea candidați comuni. Deocamdată, normal, se vorbește doar de un candidat comun la alegerile prezidențiale, dar este de la sine înțeles că posibilitatea ca BD să aibă candidați unici (comuni) și la alegerile parlamentare și locale este câr se poate de reală. Altfel, ce alianță ar mai fi dacă, la locale de exemplu, „frații” din Bloc s-ar lupta între ei?

Iar asta chiar ar fi interesant de urmărit. Ar fi interesant de urmărit cum l-ar lăuda Fifor pe Bibarț, de exemplu. Sau Cionca și Falcă, pe Pistru la președinția CJA. O imagine de o rară frumusețe ar fi cea în care cei doi „F” din politica arădeană (Falcă și Fifor), candidați pentru Parlament, vor merge împreună în județ, susținuți de Geanina Pistru și Sergiu Bâlcea (care și-ar pierde locurile eligibile în favoarea lui Sulincean și Tripa).

Asta ar putea fi penultima scenă a filmului „BD la alegeri”. Ultima ar fi cea cu AUR câștigând alegerile generale și Bibarț băgându-și picioarele în politică și-n primăria de unde tocmai este scos sub escortă de prietenul lui de nădejde, șeful Poliției locale, devenit deputat AUR.