Încetinitorul de particule – Georgescu și Simion în Ziua Națională a Banului Pierdut





Fiind așa o zi nicicum – de fapt, vom vedea, este Ziua Banului Pierdut (Lost Penny Day) –, mă apuc și de una și de alta, nereușind să dau de capăt la niciuna.
Încep de aceea cu ultima postare a primarelui nostru, da, ați ghicit, este vorba de Bibi, și da, este vorba de Facebook. Acolo unde sâmbăta Bibi ne anunță că este Ziua Internațională a Cuvântului „Mulțumesc”. Obișnuit cu bombele care apar regulat pe FB, în primă instanță trec mai departe, zicând în sinea mea: noa poftim, a mai găsit Bibi ceva să nu spună nimic.
Mă gândesc mai bine la ce a zis, tot pe FB, un cunoscut de al meu din Cluj, nume mare odată în politica românească din care s-a retras de ceva vreme. De bună voie și nesilit de nimeni. Pentru că omul zice că în duminica în care scriu va avea loc un fel de finală dintre Simion Cel Aurit și Georgescu Cel Plecat. Nu, nu vă gândiți la prostii, la Frankfurt mă refer.
Ideea omului meu de la Cluj este simplă: dacă la demonstrația organizată de AUR în numele poporului și nu în cel al lui Georgescu Cel Plecat va fi lume și țară, să vezi atunci. Având în vedere că la demonstrația de vineri organizată în numele lui Georgescu n-a ieșit mare lucru.
Așa că omul nostru din Cluj nu exclude o variantă de-a dreptul grotescă, anume aceea ca în turul doi al prezidențialelor reprogramate în mai, să ajungă Georgescu Cel Plecat și Simion Cel Aurit. Bineînțeles dacă Georgescu nu va fi blocat, în sensul că nu i se va interzice participarea la alegerile din Mai.
Și uite așa, tot gândindu-mă eu la date și evenimente, îmi trece prin minte să văd da ce-i cu ziua asta a cuvântului „mulțumesc” invocat de către Bibi cu zâmbetul lui etern și neprecizat pe față. Nu că m-ar interesa prea mult, dar amu aud prima oară de asta. Și nu oricum, ci tocmai de la Bibi.
Și, ca tot jurnalistul care se ia în serios, trec la documentare. Aflu astfel că ziua a fost inventată de o americancă din Chicago, nițel cam ciudată din moment ce ea se consideră om de știință în știința înființată chiar de ea și care se numește „evenimentologie”, eventologie în original. Doamna se numește Adrienne Sioux Koopersmith, nume creat, probabil, tot așa, evenimentologic și care a inventat până acum, în nici treizeci de ani, peste 1600 de zile de omagiat.
Amu, dacă ar fi după mine, mie, dintre toate, îmi place cel mai mult 13 Octombrie, Ziua Internațională a Scepticilor. Dar să ne înțelegem: sunt invenții de-ale ei, nimic oficial sau reglementat. Așa că, dacă tot e vorba de 11 ianuarie, eu optez pentru propunerea altui „evenimentologist”, John Bryan Hopkins, pentru care 11 Ianuarie este Ziua Națională Hot Toddy. Pentru cei mai puțin informați, Hot Toddy este un fel de coctail pe bază de whisky. Așa că îmi iau curajul să îi mulțumesc domnului primar pentru propunerea sa, spunându-i mulțumesc și ridicând în cinstea sa un pahar de Hot Toddy. La Mulți Ani, Domn Primar!
Și încă odată, să nu uităm cumva: spun toate astea în Ziua Banului Pierdut (Lost Penny Day), inventat tot așa de doamna pomenită din Chicago.
Astea fiind spuse, hai să vedem finala dintre Georgescu Cel Plecat și Simion Cel Aurit! Cu atât mai mult cu cât la Arad nu se întâmplă nimic demn de băgat în seamă. Iar pentru modul în care are grijă de Grădiște (De pe Eugen Barbul din Arad nu se mai iese. Din noroaie, locuitorii de aici și mașina de gunoi aşteaptă salvarea (Video)), cartierul în care stau de peste cincizeci de ani, i-am mulțumit lui Bibi mai sus.
În ceea ce privește demonstrația AUR în Ziua Banului Pierdut, a fost cum e mai bine. Lume multă, tricolorul pe toate gardurile, singura mea problemă este legată de contradicția dintre AUR și popor.
Ideea este simplă: în democrație partidele reprezintă poporul în parlament. AUR este în parlament. Și nu de azi, de ieri. Și atunci care-i șpilul în a scoate lumea în stradă? Bine, e o întrebare retorică.
Răspunsul este la îndemână: avem o situație, trebuie exploatată cu toate mijloacele. Lunile care au trecut cu alegerile care nu se mai sfârșeau și nu se sfârșesc, precum se vede, au scos la iveală o realitate întrezărită de cei atenți, precum cunoștința mea din Cluj, de mult.
E vorba de clasa politică românească, de cei care stau la cârmă, indiferent de partid. La guvern sau la administrațiile locale, nu prea contează. Important este că nu își fac treaba, respectiv că o fac cum o fac. Rezultatul este o corupție endemică. Și care ar fi și mai dramatică dacă nu ar fi reglementările europene, tocmai acele reglementări pe care cei care acum se revoltă le arată cu degetul ca fiind la originea răului.
Ca să ne înțelegem: nu este vorba de revolta pe bune care ar fi firească în asemenea condiții. Ci de o revoltă canalizată și orientată în interesul celor care au o singură problemă: faptul că nu ei, ci ăialalți sunt la conducere. Nu ei, ci ăialalți se înfruptă de avantajele care decurg de aici.
Cei care cred că Georgescu, Simion sau Șoșoacă reprezintă revolta autentică în fața corupției sistemului și nu sunt și ei profitori care vor și mai mult, se înșeală amarnic. Vorbim de cei care nu realizează că sunt folosiți în lupta pentru putere, mai precis în hârjoneala politică care, din nefericire, se întâmplă pe aici de când îi lumea pentru vestitul os de ros.
Acel popor adică, pe care toți îl invocă și căruia îi mai rămâne doar să le spună un „mulțumesc” frumos în Ziua Banului Pierdut.
Un Thank You in Lost Penny Day!
Comentariile portalului
Foarte interesant articolul, asa ar trebui s arate jurnalismul nu doar stiri seci!
Interesant este Cine a susținut acest personaj timp de peste 18 ani în funcție de director unii ziceau că Falcă unii ziceau că Neluțu Cristina Părerea mea (...)
sa se bucure trei zile.