S-a vorbit mult despre înlăturarea lui Roland Nagy de pe banca tehnică a echipei UTA. Roli se identifică cu noul proiect UTA, Roli a semnat primele pagini din istoria celei care mulți îi spun „noua UTA”. Roli ne-a dus până aproape de cer, și tot cu Roli am revenit cu picioarele pe pământ.

Sunt un fan al omului Roland Nagy și l-am apreciat pe antrenorul și, în trecut, jucătorul Roland Nagy. Ca om este extraordinar, ca sportiv a fost un campion, ca antrenor este un luptător.

A început fotbalul relativ târziu, la vârsta de 15 ani. Venea de la Șagu la Școala Sportivă (CSȘ), după o copilărie în care jucăria preferată i-a fost mingea. La 18 ani a ajuns la Motorul, în Divizia C, fiind cunoscut ca fratele lui Ștefan Nagy, extrema dreaptă a Bătrânei Doamne. După numai un an era înregimentat la UTA, acolo unde s-a impus rapid într-o echipă care avea să facă furori doi-trei ani mai târziu. A fost privat de bucuria unei promovări în Divizia A în urma episodului „Haina de blană”, dar a ajuns în prima divizie la FC Brașov. După doi ani sub tâmpa a plecat la Steaua, unde a atins apogeul carierei, evoluând în Champions League lângă fotbaliști mari ca Lăcătuș, Adrian Ilie, Gâlcă sau Prodan. În 1997, a plecat în Germania, unde avea să fie coleg de cameră cu celebrul Jurgen Klopp. S-a întors la UTA în 2002, iar pe final de carieră a trăit momente extraordinare la Ineu, unde și-a început și cariera de antrenor. Lucrurile în familie deja erau schimbate: Ștefan devenise el cunoscut ca… fratele lui Roli.

După mai multe perioade pe banca echipei UTA, ca principal sau secund al lui Lăcătuș sau Ionuț Popa, Roli Nagy a acceptat în septembrie 2013 provocarea de a construi „noua UTA”, într-o perioadă în care nimeni, sau foarte puțini, erau de acord cu acest proiect. A plecat de jos. A ajuns pe coclaurile de la Tauț, Sânpetru German sau Mailat, conducându-și echipa pe terenuri aflate la margini de comune. Și a început urcușul. A fost greu, cu înfrângeri la Mailat sau Curtici, dar totul a culminat în glorie, într-o zi de 19 iunie, la Lugoj, după un baraj de promovare în Liga a 3-a. Roli avea deja alături de el un important număr de suporteri, dar și un colectiv care creștea de la o săptămână la alta, care îl avea în centrul ei pe Sorin Botiș și în care zburdau Hlistei, Cipri Rus, Copil, Burlă, Nădăban sau Norbi Varga.

Urma un an și mai greu. Unul în care UTA, „noua UTA”, încerca pasul spre încă o promovare, un obiectiv înzecit mai greu decât cel atins deja. Echipa a fost întărită. Au apărut pe rând Strătilă, Ousmane, Voicu, Szabi Szekely, Tudor, lângă „înfometații” de performanță Hlistei, Burlă, Chindriș – revenit de la Sebiș, Filaret, sau deja „veteranii” Varga și Sore Botiș. Obiectiv îndeplinit: UTA promova în liga a doua, două promovări, același antrenor!

Și a venit vara lui 2015. Nimeni nu dădea Bătrânei Doamne vreo șansă în lupta la vârf. Startul a fost ratat: înfrângere „acasă” cu Gaz Metan. Ce a urmat deja știm. UTA a fost aproape de cer. A pierdut promovarea în Liga 1 în „dubla” cu FC Voluntari, după o altă „dublă”, una de neuitat, cu Călărași. Am tremurat alături de acest grup în disputele cu Chindia, cu Mioveni sau cu Brașov.

Echipa nu strălucea, nu vedeam un joc numai din devieri sau din prima și nici o viteză debordantă cum probabil visăm când ne uităm la Barcelona, Bayern, Real sau Juventus. Fiecare victorie a fost muncită, fiecare victorie venea din forța unui grup unit, iar cel care a ținut unit acest grup a fost tocmai Roli Nagy. O spun jucătorii.

Roli a ajuns aproape de Liga 1 în niște condiții foarte grele. Jucătorii nu erau plătiți cu lunile, staff-ul tehnic asemenea, iar în teren erau mereu 4-5 juniori. A făcut minuni cu această echipă, ajungând la un nivel la care nimeni, poate nici el, nu spera. O mie de oameni îi cântau „La mulți ani” de ziua lui, și două mii de oameni l-au adulat după jocul cu Călărași, cel de „acasă”. Era idol în oraș.

Fotbalul ne-a arătat încă o dată că orice bucurie este efemeră. Roli a pornit la un nou drum în această vară. Unul și mai greu, cu o singură serie în liga secundă. Lumea aștepta noi minuni, dar cu cine? Botiș s-a retras, Rus – neplătit de patru luni – a ales să plece, Hlistei s-a dus și el la mai bine, iar Dennis Man a fost luat de Steaua. Cine au venit? Andor și David, primul fiind un jucător care încă nu a arătat nimic la Arad, al doilea fiind unul care, deși a arătat că are potențial, a comis câteva gafe care au costat… puncte.

A greșit și Roli… Au fost meciuri în care i s-a văzut frica. S-a întâmplat mai ales la Brașov, la prima înfrângere din acest campionat. La Sfântu Gheorghe a fost la fel, iar cu Juventus i-a lipsit tocmai cel de care avea mai mare nevoie: omul cu golul – Adrian Petre.

Echipa nu l-a mai ajutat, iar peste toate plana senzația că cineva s-a săturat de Roli. A fost aproape să devină primul antrenor din lume care în trei ani consecutivi ajunge din Liga a 4-a în Liga 1, dar probabil deranja chiar prin longevitatea sa pe banca echipei. Nicio echipă din primele două ligi din România nu are pe bancă un antrenor cu o vechime de mai mult de doi ani.

Roli a simțit acest lucru. A simțit ca pe un cuțit în inimă scandarea galeriei în minutul 88 al jocului cu Juventus: „Demisia! Demisia!” Era surprins, nu i se mai întâmplase. În vestiar le-a spus jucătorilor: „cu mine sau fără mine, trebuie să mergeți mai departe”. După o zi, a fost anunțat că va fi demis. Luni și-a luat rămas bun de la jucători. A intrat în vestiar și, din bun simț, prima dată și-a cerut scuze celor cărora le-ar fi greșit. Apoi a plecat în aplauzele acestora. Era trist…

UTA a ajuns pe locul 8, a pierdut prima dată „acasă” după 13 luni, jucătorii aveau restanțe de trei luni la salarii, iar campania de transferări a fost dezastruoasă, nu din punct de vedere financiar, cât valoric. În aceste condiții, Roli avea șanse infime să mai facă o minune…

Și a venit Laurențiu Roșu, chiar fostul coleg de la Steaua al lui Roli. Așa e mereu, unii pleacă,alții vin. Bine intenționat și entuziast, Roșu ne-a spus ieri un lucru pe care aproape toți dintre noi îl știam: „Roli este un om extraordinar”…

Lucrurile s-au schimbat brusc. Conducerea clubului a achitat „la zi” salariile jucătorilor, iar în următoarele zile vor fi aduși jucători. De ce doar acum? De ce așa?

PS: Roli este istorie la UTA. O istorie frumoasă, una cu două promovări și două baraje de vis. Ce a rămas? Un trecut frumos și același om extraordinar, Roland Nagy, unul cu care mereu este o plăcere să te întâlnești. Mulțumim Roli Nagy!

…….

Aflat în Olanda, cu lotul României U19, Dennis Man, fotbalistul pe care Roli l-a lansat pe turnanta spre fotbalul mare, a postat pe Facebook o fotografie care nu mai necesită comentarii: