O plimbare scurtă pe străzile Aradului te poate duce ușor de la agonie la extaz. De la Podgoria până la Teatru și retur. Aceleași cafenele, aceiași oameni… frumoși (dintre care unii mai și trec pe „roșu”, iar dacă sunt claxonați vociferează „Hai, că aveai loc să treci” sau șoferi care parchează unde reușesc, indiferent dacă legal sau nu, cât timp funcționează avariile…). La Teatru am trecut pe lângă terasele destul de zgomotoase, unde mulți stau strâns la o cafea, o țigară și o vorbă… de parcă nimeni nu mai lucrează în orașul ăsta… O terasă ne-a atras atenția. Cea de la Idol Cafe, iar motivele sunt două. Primul, din nefericire pentru patron, că era complet goală. Al doilea, tot din nefericire pentru patron, dar și pentru noi trecătorii, că aceasta pare destul de nesigură. E înclinată, mai gata să cadă pe mașinile parcate lângă ea.

Atragem atenția asupra acestui fapt care, dacă este neglijat, poate avea repercusiuni. Chiar să provoace accidente în cazul unei prăbușiri.

Spuneam că trecem de la agonie la extaz. În drumul nostru retur am observat un coș de gunoi lângă un coș de gunoi. Probabil era de rezervă pentru atunci când se va umple cel verde montat pe stâlp.

Aproape de Podgoria ne făcea cu ochiul un superb Chevrolet Classic Malibu, galben, parcat la milimetru lângă un pom și urcat puțin pe trotuar. Dată fiind mărimea mașinilor clasice americane, șoferul a fost nevoit să „urce” puțin mașina. În apropierea acestei frumuseți, privirea ne-a fost atrasă de acel mic Eden creat de o arădeancă în urmă cu ceva timp într-unul din „pătratele moarte” care delimitează copacii de pe Bulevardul Revoluției. Până am realizat că de fapt nu e același.

Pe lângă mică grădină cu flori, descoperită în urmă cu o săptămână, au mai apărut alte două. Bineînțeles că le-am fotografiat.

„Să spuneți și că sunt oameni care le rup”, ne-a spus Alexandra, tânăra care am aflat ulterior că se face responsabilă de una dintre aceste mici și frumoase pete de culoare. „Azi dimineață am găsit una ruptă și aruncată mai încolo”. Clar! Pădure fără uscături nu există, ce să le mai faci. Cum spuneam de la agonie la extaz, dar și invers.

„Am văzut cum s-a făcut mai încolo și m-am dus și am întrebat. Nu ar fi frumos să fie așa peste tot? Cu hashtag ÎnflorimAradul!”, ne-a întrebat Alexandra.

„Ba da, ar fi foarte frumos”, am răspuns noi. I-am urat o zi bună și ne-am văzut de drum.

De la o terasă care stă să cadă pe mașini la mici grădini de flori create ad-hoc… nu ai cum să nu iubești pARADisul ăsta de oraș.