marþi, 23 iulie, 2024

Special Arad Logo

    AOA-leu și vai ș-amar de Zilele Aradului

    de Valer Mărginean | 10 iulie 2023, 8:31 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    9

    (foto: Facebook)

    Precizez de la bun început că nu sunt fan al genurilor muzicale promovate la festivaluri ca Untold, Neversea, AOA și altele asemenea. Evident, nici al celor cuprinse în oferta de Zilele Aradului ori a diferitelor orașe sate sau ale berii, vinului, roșiilor, ardeilor iuți, cireșelor și alte cele dulce-amar-acru-tare, obținute în fel și chip (recoltare, fermentare, distilare etc).

    N-aș ieși din casă pentru câteva ore de rap, house, hip-hop sau techno, nici măcar dacă printre acestea își face loc Tudor Chirilă cu trupa lui. Iar să ascult muzica mixată de un DJ, oricare din lume, ar fi chiar un chin la care nu m-aș putea supune cu bună știință. Nu-mi place, dar nu lupt împotriva ei sau a celor care iubesc astfel de muzică.

    Pur și simplu, cred cu toată convingerea că există suficient loc în lume pentru toate genurile muzicale. Și mai cred că fiecare este liber să asculte ce muzică-i place (da!, inclusiv manele), atâta timp cât nu-și obligă și vecinii să asculte „concertul”.

    Zilele Aradului AOA z2

    Acestea fiind zise, să trecem la chestiunile cu adevărat importante, cum ar fi Arad Open Air, mai cunoscut după acronimul AOA. E drept, un nume nu tocmai original – poate, totuși, Glad Varga o fi cumpărat franciza de la Amsterdam Open Air, de exemplu – și o siglă care ne-ar putea duce cu gândul (și) la Australian Open, dar astea sunt amănunte de care publicul nu este interesat. Publicul este interesat de ofertă, de calitatea acesteia, nu de originalitatea ei. Iar aceasta, oferta, pare tot mai atractivă de la an la an.

    Citiți și: A început distracția! Varietate de stiluri muzicale, în prima seară a Festivalului AOA 2023

    Peste 10 mii de oameni, în mare majoritate tineri, au fost prezenți, seară de seară în weekendul ce tocmai a trecut, în incinta Aeroportului Arad. 10 mii de oameni plătitori de bilet, ceea ce transformă AOA – ul arădean într-un eveniment local în plină expansiune – sigur, nu de anvergura mult mai mediatizatelor Untold, Neversea sau Electric Castle. Un mic, deocamdată, fenomen, care cu siguranță va crește, dacă nu va fi stricat, cumva, odată cu eventuala schimbare a patronatului.

    Și dacă, desigur, nu va fi politizat – și nu mă refer la prezența oamenilor politici la eveniment, e foarte bine că participă, dar ca spectatori, nu ca „actori”. Pentru că am amintit de politicieni – au fost cam toți cei importanți pe care-i are Aradul și, vorba cuiva, cine n-a fost, nu a lipsit – să subliniem un gest aparent mărunt al primarului Călin Bibarț și al viceprimarului Lazăr Faur. Deși rangul le-ar fi permis să intre cu mașinile pe „cărarea VIP-urilor”, așa cum au făcut alții, ce nu merită pomeniți, cei doi și-au parcat mașinile destul de departe de intrare și au venit pe jos până la poarta destinată spectatorilor, nu VIP-urilor. Chapeau!

    Știu, pare un gest normal (și chiar este!), de vreme ce la AOA nu erau nici primar, nici viceprimar, ci spectatori, astfel de gesturi au ajuns o raritate printre politicienii noștri. De aceea, merită evidențiat gestul de normalitate al celor doi. Și o vom face de fiecare dată când vor coborî la condiția de muritori de rând, de oameni normali, dispuși să comunice cu cetățenii și să facă treabă ca aleși.

    Cum a ajuns AOA un eveniment atât de important al Aradului?, printre atâtea alte festivaluri și zile cu vechime. Aș spune că, în principal pentru că a adus ceva nou „pe piață”, pe cea a Aradului, desigur. Și nu doar că a adus un anumit gen de muzică, ci și un alt fel de prezentare, plus un alt loc de desfășurare.

    Convine sau nu unora, Ștrandul se dovedește, pe an ce trece, tot mai nepotrivit pentru astfel de evenimente și ar fi cazul ca administratorii să se preocupe pentru readucerea acestuia la condiția sa de ștrand. Mai mult, să dezvolte oferta, profitând de proximitatea Mureșului. Evident, această temă ar merita o analiză serioasă și chiar o amplă dezbatere publică, care să nu fie doar o adunare aritmetică de păreri, ci de propuneri argumentate.

    După cum au decurs „ostilitățile”, se pare că organizatorii AOA au căutat să aducă noutăți în fiecare an, fapt ce a atras tot mai mulți spectatori. Iar dacă vor avea curajul să se extindă și „dincolo de pistă”, eventual să lucreze simultan cu două sau mai multe scene, cu siguranță vor atrage și un alt public (cum ar fi ca AOA să aibă și o secțiune de rock adevărat, nu Vama Veche?). Mă rog, e treaba organizatorilor.

    AOA nu înseamnă doar bucuria a mii de tineri și mai puțin tineri, plus succesul „de casă” al organizatorilor. AOA este dovada eșecului unor „acțiuni culturale” mai degrabă bifate decât gândite. Acțiuni care doar consumă bani publici și aduc în fața publicului producții de o calitate discutabilă. O măsură a valori acestor acțiuni ar fi introducerea unei taxe de intrare la spectacole. Altfel, intrarea fiind liberă, prezența spectatorilor nu înseamnă mare lucru.

    Citiți și: Zilele Aradului 2022: costurile, noutățile și programul complet pe zile

    Desigur, Zilele Aradului este una dintre aceste „acțiuni culturale”, consumatoare degeaba de mulți bani publici. De aproape 20 de ani, Zilele Aradului sunt, în cel mai fericit caz, la fel, nimic nu este adus la zi, ca să folosesc o expresie oarecum administrativă. Artiști de același calibru ca în anii trecuți, câte un „cap de afiș” mai mult sau mai puțin expirat, cu alte evenimente reluate an de an, cu aceeași masă oferită pensionarilor (desigur, nu tuturor, ci numai celor apreciați de primărie) și așa mai departe.

    Zilele Aradului a ajuns o tot mai tristă și plictisitoare prezentare publică a lipsei de interes, de imaginație sau pur și simplu a incapacității celor care se ocupă de organizare. Din păcate, nu este o sărbătoare a Aradului, ci doar a celor care dispun de banii alocați organizării, plus a celor care se bucură de o floare sau o farfurie de mâncare gratuit oferită din motive pe care nu vrem să le discutăm acum.

    Da, AOA ne arată cât de jos au ajuns „manifestările culturale” organizate de administrația arădeană. Vai ș-amar de ele și de cei ce le organizează.

    P.S. Acum am vorbit despre AOA și Zilele Aradului, deși mai sunt și altele, unele care merită laude dar și altele care-s vai ș-amar.

    Multe aprecieri merită, bunăoară, SYA Arad, un format complex și atractiv cu mari șanse de a se impune în viața culturală a Aradului. Înainte de toate însă, organizatorii au nevoie să se stabilizeze „doctrinar”.

    Citiți și: Festivalul „Symphonic Experience” devine „SYA”, s-ar putea să nu mai fie pe stadion, iar unul dintre co-organizatori iese complet „din joc”

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Vali, de acord cu totul. Ce vreau să spun e că nu mai există Vama veche. Adică există cel mult pe hârtie. Chirilă s-a certat cu trupa acu ani buni, ăia folosesc numele Vama veche iar el și-a făcut altă trupă care se numește simplu Vama. Deci Vama a cântat aseară, nu Vama veche, Și da, dacă primele două seri au fost pentru tineri WOW, cea de aseară a fost ”plictisitoare”. De ce? Cică nu le-a plăcut Vama 🙂

      +1 voturi
      +1
      -1
      • @IonDeLaArhiva – Stiam că nu mai există Vama Veche. Am încercat să scot în evidență ideea de șușă, de aducerea unor trupe „rock” inexistente. Aradul a mai avut un cincert cu… jumătate din Modern Talking – a cântat Thomas Anders dar s-a vorbit mai mult despre deja inexistenta MT. Poate nu am reușit eu să fiu suficient de clar. Scuze.
        Nu mă mir că nu le-a plăcut Chirilă. Nici eu nu mă dau în vânt după muzica lui, mai degrabă militantă decât… muzică. Cine ar avea chef de subtilitățile lirico-militante ale lui Tudor Chirilă, la o asemenea manifestare de ritm și lumină?
        Oricum, rock nu a fost nici Vama Veche, nici Vama simplă. Mă rog, părerea mea de nespecialist.

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Cam ai dreptate si foarte bine punctat!
      Am o anumita varsta la care nici nu ma impresioneaza dar nici nu ma deranjeaza si nu gust deloc aceste manifestari…
      Ar fi cateva lucruri de specificat:
      -toata noaptea,zona dar si orasul a fost impanzit de politie…deci se poate!
      -chiar daca accesul nu a fost foarte scump,la valoarea banilor din zilele noastre,preturile consumabilelor EXORBITANT,mai ceva ca si la Hilton.
      Daca pe stadioane nu ai voie cu bauturi si alimente(ca sa nu le arunci in capul arbitrilor,etc),nici la acest concert nu s-a dat voie nici macar cu o banala apa!DE CE?Simplu:pentru exclusivitatea firmei care a preluat deservirea…Serios???De parca tinerii s-ar fi dus de acasa cu mici,clatite,carnaciori si altele..Ca totul sa para(doar) mai simplu,la intrare banii lichizi au fost transformati in niste jetoane valorice unitare de cate 10 Lei/buc.Nimic rau doar ca,in consecinta,toate preturile bomba erau multipli de 10…O apa 10 Lei…o clatita searbada…ATENTIE….40Lei!!!
      Sa-mi spuna mie oricine ca tinerii isi pot permite pretul concertului si o consumatie de macar 100Lei/noapte..
      Si daca tot ai amintit de „politic”,te las sa ghicesti cine(a cui firma)a avut aceasta onoare exclusiva la produse…Totusi iti dau un pont:acelasi care are exclusivitate la Stadionul UTA si vinde un pahar cu apa cu 8 Lei sau o punga cu Pop-corn la 10 Lei….
      Stima si consideratie din partea mea si la mai mare!

      +9 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.