Adrian Wiener, deputat USR Arad:

„Iulian Dumitrescu, zis „albanezu”, președintele Consiliului Județean Prahova este urmărit penal de DNA pentru șpăgi de 16 milioane de lei din 47 cerute că nah, mai negociază oamenii.

Dumitrescu e prim-vicepreședinte al PNL „pentru mediul de afaceri și societatea civilă”; adică interfața cu antreprenorii și civicii da?

Te-ai aștepta ca acești oameni să stea în penumbra politicii din România. Prin instituții, dirijând fluxul resurselor, manevrând clientela de partid; prin peluză nu în teren; nu în „primul 11”.

Dar, până a urmă, par să aibă o relație complicată cu realitatea. Sunt vicepreședinți, negociatori, oracole politice; sunt vânturați pe liste scurte de miniștri, se strecoară pe locuri eligibile; candidează, sunt “locomotive”; merg la consultări cu președintele. În momente critice lansează declarații controversate; bineînțeles, “pe surse”; sunt citați prin media; sunt în contact cu „firul ierbii” de prin partide.  În general par ocupați.

Ei au oamenii lor. De obicei „băieți buni” pentru care dau telefoane, pe care îi ung directori, îi plantează prin CA-uri. Oameni care navighează în viață în siajul buzaților, dumitreștilor, arsenilor. Servili, degrabă strângători de fărâmituri rămase de la bruschetele și de scame de pe Calvin Klein-urile ăstora. Partidul îi știe drept aducători de voturi.

Și, ca orice prădător rapace, își etalează „genetica” – în cazul lor Patek-uri și Armani, pantofi din piele italienească (cum altfel?). Își petrec concediile prin Maldive și Insula Capri, nu la Eforie; își completează garderobele de prin Dubai sau Barcelona nu de la C&A. Locuiesc în vile impozante, pe străzi liniștite, unele cu acces doar pentru riverani – un fel de Maldivă implantată.

Unii au doctorate – țin să se certifice și intelectual; scriu cărți și conferențiază pe la școlile de vară; “clădesc caractere”; împărtășesc din vasta lor experiență – de obicei platitudini asezonate cu rântaș patriotard. Au convingeri ideologice ferme. Luptă ori pentru „părinții și bunii noștri” ori pentru “eroul antreprenor”; își aleg o halcă din societate și se bat pentru ei; mă rog, după ce împart pe algoritm cu adversarii feudele;

Dar, cum spuneam, ostentația pare a fi ingredientul nelipsit. Prezență scenică pasiv-agresivă dar cu aromă fructată de Hugo Boss. Sunt născuți pentru a fi admirați; aterizările sunt de „10 curat”.

Ah, și întotdeauna oamenii ăștia sunt „pe drojdie”, vorba lui Buzatu. Cumva mai au nevoie de portbagaj de bani. De niște tone de tablă, de un teren, de ceva mărunțiș să fugă până în Miami; ca tot omu’. Și nu poți la economy sau cu Wizzu’. Poate te vede naibii cineva și râde de tine.”