Zilele trecute, demersul inițiat de USR, „Fără păcănele” a scos la iveală o serie de mărturisiri ale arădenilor care ne-au povestit cum au jucat în mod repetat banii pentru mâncare, unii pierzând în câteva ore salariul pe o lună întreagă.

Este evident că dependența ajunge în zona patologiei și un prim pas esențial este înțelegerea adicției în această cheie, a unei boli. Este o boală care nu doare, nu lasă urme fizice, însă, iată, face ravagii în mii de familii. Statul român are obligația de a ajuta oamenii bolnavi. Are la dispoziție o serie de mecanisme, însă e nevoie de bunăvoință politică.

Suportul psihiatric și psihologic sunt parte integrantă a asistenței medicale și conex medicale a acestor persoane. De altfel, nu putem vorbi de reabilitare în absența unei rețele de adictologie.

România are doar două centre de suport toxicologie pentru minori și doar 11 spitale de psihiatrie oferă aceste servicii medicale pentru adulți. În acest sens, am adresat o interpelare ministrului Rafila, prin care am solicitat implementarea unui mecanism de finanțare etic, prin constituirea unui procent din sumele obținute din suprataxarea industriei jocurilor de noroc sau din acciza pe tutun și alcool.

Este firesc să compensăm din aceste sume consecințele. De altfel, recent înființata supraspecializare în adictologie vine pe aceeași linie a necesității suportului pentru o problemă majoră în România, o problemă care nu este adresată coerent și eficient. Avem și experiența altor țări care au organizat, ca parte a sistemului public de sănătate, o rețea de centre pentru toxicomanie sau alte dependențe, precum și o rețea comunitară de ambulatorii pentru consiliere/suport.

În aceeași logică, a unei finanțări etice, am inițiat în trecut un proiect de lege care prevede ca așa numită ,,taxa pe viciu’’ să se întoarcă la Ministerul Sănătății pentru ca sumele să fie folosite, în parte, la dezvoltarea programelor de suport. Proiectul de lege zace în sertar, cum se va întâmpla probabil și cu interpelarea. În timp ce Ministerul Sănătății mimează că îi pasă, tot mai mulți români se afundă în dependențe, fără a primi ajutor.