Fără mâncare, un om poate trăi, cu greu, între o lună și chiar două luni. Fără apă însă, după trei zile organismul deja dă semne de colaps, iar la cinci zile e limita absolută. El moare. E cu greu de imaginat astfel, în vremuri în care avem mașini care se conduc singure și aplicații care ne permit să controlăm orice aparat de la distanță, că încă mai există oameni care se străduiesc să găsească apă. Iar asta nu în vreun trib uitat de lume prin Africa, ci chiar într-o țară cu pretenții de civilizație, la nici 5 kilometri de un oraș. Este deja al treilea an în care locuitorii din Șoimoș, Lipova, din județul Arad, se chinuie să-și ude grădinile, să hrănească puținele animale pe care le mai au, să-și spele hainele sau, pur și simplu, să bea niște apă, din cauză că fântânile lor sunt complet secate.

Fântânile au rămas o amintire…

În urmă cu mai mulți ani, faptul că localitatea în care trăiau nu avea canalizare și apă curentă nu era un impediment, chiar dacă erau condiții care începeau să fie disponibile în tot mai multe locuri din jur. Oamenii aveau fântâni cu apă proaspătă și se descurcau. Clima a început însă să se schimbe, iar seceta din ultima perioadă a evaporat treptat tot mai mult sursa lor proprie, astfel că au ajuns să depindă de surse externe și de bani. Cei care au mașini, fac naveta și își aduc, în bidoane, apă singuri, alții plătesc taximetre, singurele care circulă în zonă, întrucât zona Lipovei nu are autobuze.

Cei mai vârstnici, cu mai puțină forță, trebuie să se roage de neamuri, să aștepte să îi aprovizioneze copiii, iar alții depind de serviciile oferite de autorități, care le pun la dispoziție, contra cost, cisterne cu apă care vin la domiciliu. Viața e grea pe valea Șoimoșului și oamenii au ajuns, treptat, să renunțe complet să mai dețină animale, iar grădinile sunt mici. Localnicii cheltuie mulți bani, încercând să foreze noi fântâni, investind în pompe care, din cauza suprasolicitării, se strică repede, sau cumpărându-și recipienți de stocat apa. Bani duși pe apa sâmbetei au fost și cei plătiți pentru curățarea fântânilor. În speranța de a îmbunătăți fluxul de apă, s-au trezit că și puțina care mai era pe fundul fântânilor s-a dus, ele secând complet. Solul din zonă e capricios. Pe aici, pe vremuri, trecea un braț al Mureșului, astfel că pământul se comportă diferit față de cel din alte zone.

Un bărbat care locuiește la ieșirea din sat ne-a arătat cum a încercat, pe parcurs, să tot găsească apă. Are trei locuri în care a forat, din care doar unul mai are foarte puțină apă, însă nu se mai poate folosi nici de această fântână, pompele nu mai fac față să scoată apa.

„Am încercat să trag apă din trei locuri. Asta e prima fântână pe care am forat-o eu, nu mai e nimic în ea. Eu am făcut-o singur. Și vecinii și-au forat, dar nu mai au nici ei nimic. Cea de-a doua am forat-o cu excavatorul, dar s-o surpat. Nici aici nu mai e. Și asta e a treia, în asta am pompa băgată, se aude că am ceva apă, dar nu poate să o tragă. Am luat la pompe, o grămadă am. Le duc la reparat, nu fac față, degeaba. Pentru că ele merg în gol, le-am forțat”, ne-a arătat un localnic.

Apa, o grijă tot mai obositoare 

La o altă gospodărie, puțina apă rămasă din fântână nu se poate bea, e plină de mâl. Astfel că femeia se urca singură la volan și mergea să ia apă, la 16 km depărtare, din locul ei natal. A renunțat la obicei, când i-a cedat spatele. Acum face fizioterapie, astfel că și-a cumpărat un recipient mare și cumpără apă scoasă la vânzare de Primăria Lipova, care îi este adusă de pompieri.

„Uitați-vă și dumneavoastră, e goală! De vreo doi ani a secat. A mai fost ceva, ceva, dar acum în ultimul timp deloc. Acum aduc de unde pot. Acum mi-am cumpărat un bidon, să-mi aducă de la primărie. Ne aduc pompierii, dar pe bani. Dar înainte aduceam de unde pot, de exemplu aduceam de la Chesinț. Eu de loc sunt din Chesinț. Mă duc acolo, primăria a făcut acolo o fântână la marginea satului, este apă, mă duceam cu bidoanele, le puneam în mașină, le duceam”, ne-a spus o femeie.

Nu toți sunt în forță însă. Sunt oameni în vârstă care așteaptă ajutor pentru a nu rămâne fără apă. Unii depind de bunătatea vecinilor, iar alții, care au copii, așteaptă ca aceștia să vină cu bidoanele, cum este un domn care ne-a povestit că locuiește la Șoimoș din anii 70, dar că doar în ultimii ani s-a ajuns la o situație atât de gravă. A renunțat și la animalele pe care le creștea. Mai are doar câteva găini.

„M-am mutat aici în 73. În 78 am făcut fântâna. 10-12 ani am avut apă, apoi tot mai puțină, dar de vreo 7-8 ani nu mai am deloc apă. Primăvara mai am ceva apă, dar în rest nu. Acum am doar apă de ploaie și pentru restul îmi cumpăr. Îmi aduc copiii, mai am o cunoștință care îmi mai aduce apă în sticle de la Arad. Cam de două ori pe lună. În fântână nu mai e nimic. E negru fundul la fântână. Așteptăm să vină canalizarea, dar n-oi mai trăi eu până o să ajungă aici apa”, ne-a spus bărbatul.

Ani de promisiuni, ani de așteptare

Promisiuni au tot primit oamenii de la autorități. Cu fiecare tură de alegeri, au primit strângeri de mână și asigurări că vor avea acces la apă cât mai curând. Apoi cu promisiunile au rămas. Un localnic și-a amintit o întâlnire cu un primar, în urmă cu 20 de ani, care i-a promis că în acel an se va băga apă în sat. Anii au trecut, primarii s-au schimbat. La alte ture de alegeri, a auzit aceleași promisiuni, dar tot fără apă.

De aceea, chiar și acum, când în zonă se lucrează la extinderea rețelelor de apă și canalizare, vestea nu pare să le mai trezească celor cu care am discutat prea multă speranță. Pentru oamenii care au învățat să se descurce singuri, promisiunea unei conducte care va ajunge cândva la poartă nu înseamnă încă apă în casă.

O rețea în construcție, privită cu neîncredere de localnici

Potrivit informațiilor pe care ni le-a oferit administratorul public al orașului Lipova, în zonă (inclusiv Șoimoș) se află în desfășurare un proiect de extindere a rețelelor de apă și canalizare, finanțat prin Programul Național de Investiții Anghel Saligny. Investiția are o valoare de aproximativ 29 de milioane de lei și prevede realizarea a circa 15 kilometri de conducte pentru alimentarea cu apă și 10 kilometri de rețea de canalizare. Lucrările ar fi ajuns, conform estimărilor administrației, la aproximativ 40% din stadiul de execuție, iar termenul de finalizare asumat este decembrie 2027.

Administratorul public a explicat că rețeaua de canalizare nu va putea acoperi toate zonele în aceeași măsură, din cauza terenului și a formațiunilor stâncoase de pe o parte a DN7, care îngreunează lucrările de introducere a conductelor, astfel că se va întinde pe circa 10 km. În ceea ce privește alimentarea cu apă, proiectul ar urma să permită racordarea tuturor gospodăriilor, urmând să acopere 15 km.

Cu toate acestea, oamenii mai au de așteptat mai mult de un an până când să aibă „luxul” de a folosi apa din propriul robinet. Până atunci, urmează iarna, apa îngheață și ei se pregătesc să depoziteze, prin cămări, prin pivnițe, cât mai multe bidoane cu apă pentru a trece cu bine peste sezonul rece.

Dar după ani în care au auzit că vor avea apă la poartă, oamenii din Șoimoș nu mai par dispuși să creadă în termene și promisiuni. Vor crede abia când vor putea deschide robinetul și când, pentru prima dată după mulți ani, nu vor mai trebui să se gândească de unde își aduc apa pentru ziua următoare.

Citește și: Prea mici pentru a exista? Socodorul vs. logica desființării comunelor după populație · Special Arad