Patru muzicieni arădeni, cu vârste între 17 și 18 ani, au transformat un proiect început în ianuarie 2025 într-o poveste de succes a scenei metalcore din România. Cu un album conceptual, un omagiu adus formației Goodbye to Gravity și Marele Premiu câștigat la Posada Rock 2026, trupa Athoris își construiește propria identitate muzicală, fără să aștepte ca lucrurile să se întâmple de la sine. Iar următorul album este deja compus aproape integral.

Pe 30 august 2026, la Câmpulung Muscel, cei patru tineri din Arad au plecat acasă cu Marele Premiu al Posada Rock, unul dintre cele mai importante festivaluri-concurs dedicate trupelor rock din România. Nu este puțin lucru pentru o formație aflată la mai puțin de doi ani de la înființare. Cu atât mai mult cu cât Athoris a fost cea mai tânără trupă participantă la concurs, cei mai în vârstă membri având 18 ani.

Povestea formației începe la Arad, pe 2 ianuarie 2025, când Raul Pânzaru (voce și chitară), Mark Drăghici (chitară), Răzvan Pop (bas) și Sebastian Lazăr – sau doar Basti (tobe), au decis să-și unească forțele. Fiecare venea cu propriul bagaj muzical, dezvoltat încă din copilărie.

Raul Pânzaru (voce, chitară). Foto: Athoris, Facebook

Raul cântă de la 11 ani și a trecut anterior prin trupa Ribozom. Răzvan și Basti au început să cânte la numai șase ani, primul în proiectele 54U și Epicenter, celălalt în formația Ancora. Pentru Mark, care cântă la chitară de la 14 ani, Athoris este prima trupă.

Formula s-a conturat firesc, în jurul unei pasiuni comune pentru metal. S-au cunoscut la concerte, în școală sau la cursurile de la Școala Populară de Arte. Solistul trupei, Raul, îl remarcase pe Răzvan la un concert Epicenter și își dorea să cânte cândva alături de el. Mark a ajuns în cercul lor prin intermediul basistului, iar Basti a ajuns în trupă fiind colegul de bancă al solistului.

Sebastian Lazăr / Basti (tobe). Foto: Athoris, Facebook

La început, formația purta numele Antropos, dar, după ce au descoperit că existau deja alte trupe cu această denumire, membrii au organizat o întâlnire specială pentru a găsi un nume nou. Au trecut prin numeroase variante până când a apărut Athoris – din simplul motiv că le-a plăcut cum sună și pentru că nu au vrut să renunțe la identitatea vizuală deja creată: după cum povestește Răzvan, logo-ul anterior avea, de asemenea, litera „A” la început, „O” în mijloc și „S” la final, iar „Athoris” păstrează această structură.

Primele repetiții au fost dedicate câtorva coveruri de la Avenged Sevenfold, Gojira, Lamb of God și Pantera, un test prin care cei patru au vrut să vadă cât de bine se potrivesc muzical. Rezultatul i-a convins repede să treacă la compoziții proprii.

Prima piesă originală creată a fost „Severance”, iar de aici lucrurile au început să se lege, cu un ritm fulminant.

O direcție proprie, fără un mentor

În august 2025, Athoris a atras atenția publicului local la un concert colectiv organizat la Terasa Flex, la Ștrandul Neptun, unde au urcat pe scenă mai multe formații tinere coordonate de Paul Edeleni, profesor de muzică la Palatul Copiilor din Arad.

Athoris era însă o excepție: singura trupă de la concertul respectiv care nu era coordonată de Paul Edeleni, neavând un mentor. Deși solistul Raul l-a avut și el profesor la Palatul Copiilor, ulterior a devenit autodidact și, în paralel cu activitatea în trupa Ribozom, în 2024, a lansat și un album solo, „Bipolar Emperor”, compus, mixat și produs de unul singur.

De la concertul din vara anului trecut, membrii tupei Athoris și-au construit singuri drumul muzical, de la compoziții și repetiții până la înregistrări și organizarea concertelor.

Poate tocmai această autonomie explică ritmul în care au evoluat. În mai puțin de un an de la formare, au trecut de la primele single-uri la un album de debut, iar în 2026 au început să apară tot mai des pe afișele festivalurilor din țară.

Solistul Raul definește muzica formației Post-Metalcore, un amestec de metal modern și elemente metalcore. Metalcore-ul clasic trimite în special la sonoritatea anilor 2000, reprezentată de formații precum Bullet for My Valentine, Trivium și Avenged Sevenfold. Athoris pornește de la această tradiție, dar o combină cu influențe mai noi și cu personalitatea fiecărui membru.

Răzvan Pop (bas). Foto: Athoris, Facebook

Lista trupelor care i-au inspirat include Goodbye to Gravity, Avenged Sevenfold, Trivium, Periphery, Lamb of God și Killswitch Engage. Influențele nu sunt însă preluate ca rețete fixe. Răzvan explică faptul că într-o singură piesă ajung să se întâlnească elemente din mai multe stiluri, în timp ce Raul subliniază că fiecare membru are propriul mod de a compune.

„Avem amprenta noastră. Fiecare are stilul lui de compus, care sunt toate foarte diferite”, spune solistul.

Procesul de creație pornește, de cele mai multe ori, de la un riff. Mark poate găsi acasă o idee de chitară, o modifică până când i se pare suficient de interesantă, apoi le-o trimite celorlalți. Dacă ideea îi convinge, începe construcția piesei. Dintr-un fragment instrumental se dezvoltă astfel o compoziție în care chitarele, basul, tobele și vocea trebuie să găsească un echilibru.

Mark Drăghici (chitară). Foto: Athoris, Facebook

Repetițiile au loc într-un studio amenajat de Raul, iar atmosfera este, dincolo de concentrarea necesară muzicii, una de prietenie. Între piese se glumește, se râde și, după cum recunosc chiar ei, se mai întâmplă să se și certe. Dar dincolo de imaginea intensă tipică unei formații metal, Athoris rămâne un grup de tineri care învață să lucreze împreună și să transforme ideile individuale într-un proiect muzical cu o eficiență ieșită din comun.

„Downfallen” – un album despre conflictul interior

În august 2025, Athoris a lansat „Agonize”, primul single, urmat de „Alive” și „Reflection”. Pe 30 octombrie a apărut EP-ul „Defying Gravity (A Tribute to GTG)”, un omagiu adus formației Goodbye to Gravity, iar pe 13 noiembrie trupa și-a lansat albumul de debut, „Downfallen” (ascultă piesele aici).

Cele zece piese ale albumului sunt unite de o temă comună, atât la nivel liric, cât și muzical. Materialul a fost compus, înregistrat și pregătit pentru lansare într-un interval de aproximativ opt luni, din ianuarie-februarie până în octombrie 2025.

„Downfallen” a fost prezentat live la Club Flex din Arad și apoi la Nemesis Art Club din Timișoara, unde Athoris a cântat în deschiderea trupelor Overburn și Underwaves.

În centrul albumului se află introspecția, monologul interior și sentimentul că lumea din jur nu funcționează întotdeauna așa cum ar trebui. Raul, principalul autor al versurilor, spune că materialul este unul foarte personal și că multe dintre texte pornesc din experiențe proprii.

Uneori, procesul de scriere este o formă de descărcare. Gândurile care revin obsesiv, îndoielile și întrebările despre propriile greșeli ajung să fie transformate în versuri. Raul vorbește deschis despre tendința de a analiza prea mult lucrurile și despre nevoia de a scoate din minte ceea ce îl apasă.

„Tot ce simt eu despre mine sau despre oamenii din exterior merge în muzică”, explică el.

Versurile sunt scrise în principal de Raul, dar contribuie și Basti, Mark și Răzvan. Această dimensiune personală nu înseamnă însă că albumul este doar o succesiune de confesiuni. Raul indică „Prelude to Chaos”, „Reflection”, „Agonize”, „Alive”, „Downfallen 1” și „Downfallen 2” drept piesele în care se aud cel mai bine aceste legături. Dar temele lirice sunt susținute și de legături muzicale între piese, de motive melodice care reapar și de schimbări de dinamică menite să construiască un parcurs coerent. „Dacă ascultați cu atenție, o să auziți că linia melodică de la strofa din Downfallen 1 este linia melodică de la refrenul din Downfallen 2”.

Dacă e să aleagă o piesă preferată dintre compozițiile proprii, vocalistul alege „Under My Skin”, „în primul rând pentru că am stat patru ore să trag vocea la ea și îmi place foarte mult cum a ieșit. Și îmi place foarte mult cum se amestecă scream-urile (n.red. – urletele) cu clean-ul (n. red. – cântatul normal) în piesa asta”, spune Raul.

Răzvan alege și el „Under My Skin”, impresionat atât de felul în care se îmbină basul cu vocea, cât și de evoluția producției audio.

Pentru Basti, finalul albumului oferă cea mai reușită piesă. „Downfallen, Part 2” începe misterios, trece printr-o secțiune grea și se liniștește treptat, înainte ca refrenul să revină. Este, în aprecierea toboșarului, un final cu o construcție aproape cinematică.

Mark preferă „Reflection”, piesă care l-a convins încă din momentul compoziției, prin intrarea puternică și atmosfera misterioasă a versurilor.

Complexitatea pieselor este, uneori, o provocare chiar și pentru cei patru tineri muzicieni. Aproape toți indică „Mark My Words” drept una dintre cele mai dificile compoziții lansate până acum, din perspectiva chitarei și a basului. „E cea mai complexă. Deși pe albumul 2 avem piese care mi se par mai complexe, momentan, din ce avem lansate, Mark My Words e cea mai grea”, spune chitaristul Mark. Doar toboșarul Basti indică o alte piese ca fiind mai grele, din punct de vedere tehnic: „Severance” și „Under My Skin”.

În 2026, trupa a lansat și o ediție Deluxe a albumului „Downfallen”, extins la 14 piese. Pe lângă cele zece compoziții originale, aceasta include două piese noi, cu un sound și o tematică diferite, precum și variante acustice ale pieselor „Alive” și „Downfallen”.

De la Goodbye to Gravity la Periphery

Legătura cu Goodbye to Gravity nu este doar una declarativă. EP-ul „Defying Gravity” este un tribut dedicat formației, iar membrii Athoris vorbesc despre influența ei ca despre una fundamentală pentru începuturile proiectului.

În vara lui 2026, la Fusion Festival, au avut ocazia să îl întâlnească pe Andrei Găluț, solistul Goodbye to Gravity, supraviețuitor al tragediei din Club Colectiv.

Trupa Athoris i-a oferit EP-ul tribut, precum și albumul CD „Downfallen”. Nu au discutat atunci despre o posibilă colaborare, deși s-ar bucura extraordinar de mult pentru o asemenea ocazie. Basti recunoaște, cu sinceritate, că le-a fost prea rușine să propună așa ceva, deocamdată.

Există însă și o schimbare de direcție în ceea ce privește viitorul muzical al trupei. Dacă „Downfallen” a fost puternic influențat de Goodbye to Gravity, următorul album se îndreaptă mai mult spre universul Periphery.

Pentru Mark, chitaristul trupei, influența principală asupra noului material este Mark Holcomb, chitaristul Periphery. Dacă primul album a fost construit în jurul unor repere deja bine definite, următorul pare să ducă mai departe explorarea ritmică și instrumentală a formației.

De la scena locală la festivalurile din țară

Anul 2026 a schimbat considerabil dimensiunea experienței live pentru Athoris. Trupa a participat la Praetorian Gates, Festivalul Celtic Transylvania, Rezistența Făgăraș Bike Fest, Legacy MF Timișoara, Motor’s Rock Bocșa, Astra In Festival Sibiu, Bobalna Rock Revolution și Posada Rock.

Foto: Posada Rock, Facebook

Pentru Răzvan, primul moment în care a simțit că formația intră într-un circuit rock mai larg a fost la Praetorian Gates, pe 4 iulie. Acolo au împărțit scena cu trupe underground mai experimentate, ai căror membri erau mai în vârstă decât ei. Experiența le-a dat sentimentul că au trecut într-o altă ligă, dincolo de statutul unei formații tinere dintr-un oraș de provincie.

La Posada Rock, sentimentul s-a amplificat. Mark își amintește în special publicul numeros și reacția oamenilor la muzica lor. Iar faptul că au început să întâlnească persoane care îi văzuseră deja în alte orașe le arată că publicul Athoris începe să se formeze dincolo de cercul local.

Uneori, recunoașterea apare în cele mai neașteptate locuri.

Vocalistul Raul povestește amuzat că, într-o zi, a fost recunoscut de un tânăr în tramvai. Pentru o formație care a început să cânte de mai puțin de doi ani, un asemenea feedback e o dovadă că muzica trupei lasă o urmă dincolo de concerte.

Marele Premiu de la Posada Rock rămâne, până acum, punctul culminant al acestui traseu. Nu doar pentru trofeu, ci și pentru ceea ce a însemnat experiența de a cânta în fața unui public numeros și de a primi aprecierea unui festival cu patru decenii de istorie.

„Under My Skin” – tatuajul ca identitate și introspecție

Foto: bazardemuzica.ro

Tot în vara acestui an, Athoris a ajuns și pe compilația „MusINK For Humanity II”, un proiect caritabil care reunește muzica rock și arta tatuajului. Discul dublu, lansat de Asociația Tattoo & Piercing România, cuprinde 20 de trupe și artiști, de la Phoenix, Compact, Iris și Trooper până la nume ale noii generații, precum Athoris.

Trupa contribuie cu piesa „Under My Skin”, compoziție inspirată de universul tatuajului.

Raul a aflat despre proiect dintr-o postare pe Facebook, a luat legătura cu fondatorul MusINK For Humanity, Costi Azoiței, și a trimis materialele formației, videoclipuri și demo-uri ale piesei.

În cele din urmă, Athoris a fost inclusă pe compilație.

Deși tema tatuajului este prezentă în versuri prin referințe la cerneală și sânge, piesa nu se limitează la o descriere a artei corporale. În profunzime, ea vorbește tot despre sentimente, introspecție și monolog interior, în aceeași zonă tematică în care se înscrie albumul „Downfallen”.

Foto: bazardemuzica.ro

Proiectul MusINK For Humanity are și o miză umanitară concretă. Fondurile obținute din vânzarea compilației sunt destinate sprijinirii copiilor vulnerabili și unui demers comemorativ care vizează ridicarea unei statui de bronz dedicate lui Nicu Covaci, la Timișoara. Lansarea oficială a avut loc pe scena Bikers For Humanity Rock Fest, la Brezoi.

Nu în ultimul rând: Athi, al cincilea membru

Foto: Athoris, Facebook

Într-o trupă în care versurile vorbesc despre conflicte interioare, iar muzica oscilează între pasaje melodice și intensitate metalcore, există și un element care sparge orice urmă de solemnitate: Athi.

Mascota formației este o jucărie de pluș cumpărată de Răzvan în timpul unei vizite la Disneyland, în 2024, înainte de înființarea Athoris. Este o șopârlă – spune Răzvan, „care-i de fapt cameleon”, adaugă amuzat Mark.

La primul concert, Răzvan a adus-o cu el și a așezat-o pe stativul microfonului. Contrastul dintre aspectul simpatic al jucăriei și intensitatea muzicii i-a amuzat atât de mult, încât Athi a rămas alături de ei și, de atunci, mascota a devenit „al cincilea membru”, fiind prezentă la aproape fiecare concert. A existat o singură excepție, când Răzvan a uitat-o acasă.

Povestea lui Athi spune ceva și despre dinamica grupului. Dincolo de ambiție și de munca necesară unei formații care compune, înregistrează și cântă tot mai des, există o doză de autoironie și o plăcere evidentă de a nu lua totul prea în serios.

Această latură se regăsește și în repertoriul muzical.

Raul vorbește despre o piesă încă nelansată, „TF”, construită aproape integral pe voce agresivă și cu un limbaj explicit (cu multe „fuck”-uri). Deși poate lăsa impresia unei compoziții făcute în glumă, Basti insistă că piesa este una serioasă, chiar dacă are și un element umoristic.

Liceul, repetițiile, Next Page și un album nou la orizont

Unul dintre aspectele mai puțin vizibile ale ascensiunii Athoris este efortul de a împăca viața de elev cu ritmul unei formații care începe să cânte în toată țara.

Cei patru încearcă să programeze concertele în weekend și să evite absențele de la școală. Au făcut sacrificii atunci când programul nu le-a permis altfel, dar spun că profesorii sunt, în general, înțelegători.

În plus, Basti și Răzvan cântă în paralel cu Athoris și în trupa Next Page, o altă formație metalcore. Cele două proiecte au avut inițial direcții mai distincte, însă membrii recunosc că influențele ajung inevitabil să circule de la o trupă la alta. „Numai că, fiind voce de fată (n. red. în trupa Next Page), se simte clar diferența și sună diferit”, spune Răzvan.

Toate acestea se întâmplă în timp ce Athoris lucrează deja la următorul album.

Compoziția a început în decembrie 2025, înainte de apariția ediției Deluxe a albumului „Downfallen”. La momentul interviului, mai erau două piese de compus, după care urma etapa înregistrărilor, finalizarea versurilor și înregistrarea tobelor.

Noul material va continua direcția metalului modern, cu o influență mai puternică din partea Periphery, dar membrii nu dezvăluie încă prea multe. Cert este că ambiția lor nu se oprește la succesul unui singur album sau la premiul câștigat la Posada Rock.

Următoarea întâlnire cu publicul este programată pentru 28 noiembrie 2026, la Nemesis Art Club din Timișoara, unde Athoris va marca un an de la lansarea albumului „Downfallen”.

Trupa intenționează să cânte albumul integral, alături de celelalte piese din repertoriu, și să aibă două formații în deschidere. Pentru Arad există, de asemenea, un concert în pregătire, ale cărui detalii urmează să fie anunțate pe paginile social media oficiale ale trupei (Facebook, TikTok, Instagram) și pe site-ul athoris.ro – realizat, de altfel, de Răzvan, prin vibe coding (cu ajutorul AI).

„Dacă aveți ocazia să veniți, vă așteptăm. O să ne distrăm împreună, o să urlăm mult, vorbim după concert, facem cunoștință, ne împrietenim, numa’ veniți să faceți circle pit”, transmite vocalistul Raul.