Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului (APCAL) transmite: 9 octombrie reprezintă, pe plan național, Ziua Holocaustului în România, instituită prin H.G. nr. 672/2004. Această dată a fost aleasă pentru a comemora declanșarea unui amplu val de deportări ale evreilor din Basarabia, Bucovina, ținutul Herța și județul Dorohoi către Transnistria, în anul 1941, sub regimul fascist și genocidar condus de Ion Antonescu.

De asemenea, la nivel internațional, 9 noiembrie este marcată ca Ziua Internațională împotriva Fascismului și Antisemitismului, la inițiativa rețelei europene UNITED for Intercultural Action.

În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938, conducătorii Germaniei naziste au declanșat un val de violențe antievreiești de amploare. Aceste violențe trebuiau să pară o izbucnire spontană a furiei populare împotriva evreilor. În realitate, a fost vorba despre acte de vandalism, incendieri și teroare organizate și susținute de stat. Evenimentul a devenit cunoscut sub denumirea de Kristallnacht („Noaptea de Cristal”), fiind denumit și „Pogromul din noiembrie”.

Cu prilejul acestor comemorări sunt organizate manifestări culturale, simpozioane, mese rotunde și alte acțiuni cu tematică specifică. Este foarte bine că toate acestea există, că au loc și că vor continua.

Dar mesajul nostru, adresat cu această ocazie tuturor factorilor naționali implicați în prevenirea și combaterea antisemitismului, în special, dar și a fenomenelor extremiste asociate, este unul mai atipic și, posibil, deranjant.

Și de ce n-ar fi astfel? Domeniul în care am ales să activăm sau în care ne-am asumat responsabilitatea de a interveni nu lasă loc de pudibonderii, jumătăți de măsură, indecizii, incertitudini ori amânări. Iar pe aceste coordonate, inclusiv comunicatele publice trebuie să fie ferme și neechivoce.

Asociația noastră este axată îndeosebi pe prevenirea și combaterea antisemitismului și legionarismului prin mijloace judiciare și extrajudiciare.

Unul dintre mottourile care ne călăuzesc activitatea este elegantul, dar profund adevăratul adagiu: Law does not defend itself – Legea nu se apără singură.

Aceasta înseamnă, cât se poate de simplu, că cineva trebuie să acționeze, să iasă din pasivitate, să sesizeze autoritățile competente ori să învestească o instanță de judecată pentru ca legea să fie efectiv apărată și aplicată.

Acest adevăr este cu atât mai relevant în privința O.U.G. nr. 31/2002 și a Legii nr. 157/2018, două dintre principalele instrumente normative destinate prevenirii și combaterii antisemitismului, fascismului, legionarismului și manifestărilor asociate acestora.

Pe aceste coordonate, din experiența deja bogată acumulată de asociația noastră în acest domeniu, dar și din experiența profesională anterioară a membrilor fondatori, afirmăm fără nicio reținere că vorbele frumoase, nobile, înălțătoare și promisiunile formulate cu prilejul acestor comemorări își găsesc mult prea puțin corespondent în practică, în aplicarea efectivă a legii.

Bref, se vorbește mult, prea mult, și se face, se acționează, mult prea puțin.

Inversați această stare de lucruri și va mai exista speranța că putem menține România pe coordonatele democrației liberale, singurul regim politic în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului beneficiază de garanții instituționale autentice și de mecanisme efective de apărare.

Antisemitismul este o otravă pentru societate. Antisemitismul nu rămâne niciodată doar la nivelul declarațiilor, al discursurilor și al propagandei, ci va trece inevitabil la fapte, la violență și, în cele din urmă, la atrocități, dacă ignoranța, pasivitatea sau complicitatea autorităților îi vor permite să prolifereze.

Legile pe care le-am evocat, pe care, pentru înțelegerea publicului larg, le putem numi generic legi antiextremiste, au fost și continuă să fie contestate, fiind formulate inclusiv solicitări de abrogare a acestora.

În același timp, dinspre medii (neo)legionare, antisemite și fasciste sunt promovate revendicări privind desființarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW), precum și contestări ale altor instituții care se ocupă cu cercetarea și condamnarea celor două mari totalitarisme ale secolului XX: fascismul și comunismul.

Dorim să încheiem acest comunicat oficial, poate mai heteroclit decât cele obișnuite, cu un avertisment pe care îl considerăm esențial.

În ziua în care aceste abrogări și desființări vor fi reușit, în ziua în care legislația antiextremistă va fi golită de conținut, iar instituțiile chemate să cerceteze, să denunțe și să combată asemenea fenomene vor fi reduse la tăcere, vom avea semnul decisiv că democrația liberală românească s-a năruit.

Iar locul ei va fi ocupat de un regim extremist, a cărui finalitate o cunoaștem deja din cele mai întunecate pagini ale istoriei: distrugerea, genocidul, negarea demnității umane.

Totul concentrat într-un singur cuvânt, care reverberează peste timp ca un verdict implacabil al istoriei: „Oroarea! Oroarea!”

Citește și: Ecografii mamare gratuite la Arad, în octombrie, în cadrul campaniei „Prevenţia poate salva vieţi”. Programările se fac la 0739 684 964 · Special Arad