Documente din septembrie 1988, aflate în arhiva CNSAS, oferă o imagine precisă asupra dimensiunii Departamentului Securității Statului în ultimii ani ai regimului comunist. La Arad, aparatul județean număra 154 de cadre, dintre care 26 erau femei.

Astfel, documentele – datate 24 septembrie 1988 – permit pentru prima dată o radiografie detaliată a structurii și efectivelor Securității în întreaga țară.

La nivel național, Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați, dacă sunt însumate aparatul central, Trupele de Securitate și structurile teritoriale. În această cifră intrau și aproximativ 1.200 de muncitori civili și personal tehnic sau administrativ, fără grad militar.

14.629 de oameni în aparatul Securității

Cea mai mare parte a structurii era împărțită între București și teritoriu. Aparatul central al DSS număra 6.023 de cadre, adică 41,17% din total. Trupele de Securitate aveau 2.737 de cadre, reprezentând 18,71%, în timp ce aparatul teritorial, format din cele 40 de județe și Securitatea Municipiului București, avea 5.869 de cadre, respectiv 40,12%.

În Capitală se aflau unele dintre cele mai importante structuri operative. Direcția a IV-a, responsabilă de contrainformațiile militare, avea 1.022 de cadre, în timp ce Unitatea Specială „F”, specializată în filaj și urmărire, avea 745 de cadre. Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă (USLA) număra, la rândul său, 772 de cadre.

Aparatul tehnic de supraveghere era și el consistent. Unitatea „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, avea 466 de angajați, iar Unitatea „S”, care controla corespondența, număra 356 de persoane.

Aradul, printre județele cu efective importante

În acest sistem, județul Arad avea 154 de cadre la 24 septembrie 1988. Dintre acestea, 26 erau femei și 128 bărbați. Cu cele 154 de cadre, Aradul se afla în grupul județelor cu un aparat de Securitate de dimensiune medie spre mare, depășind numeroase județe ale țării. Efectivul era mai mare decât în județe precum Sibiu, Maramureș, Caraș-Severin sau Neamț și era apropiat de cel al unor centre importante precum Bacău și Galați.

Dimensiunea aparatului arădean trebuie privită și prin poziția strategică a județului. Documentele îl indică drept nod de frontieră vestic, rutier și feroviar, ceea ce explica interesul ridicat al Securității pentru activitatea din zonă.

Frontiera cu Ungaria, circulația persoanelor și a mărfurilor, infrastructura feroviară și rutieră și poziția economică a județului făceau din Arad un teritoriu important pentru activitatea informativă și de control a regimului.

Bucureștiul și județele de frontieră, în top

Cele mai mari efective teritoriale se găseau în zone considerate strategice din punct de vedere politic, economic sau al controlului frontierelor.

Securitatea Municipiului București avea 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare structură teritorială.

Urma Constanța, cu 285 de cadre, Timiș, cu 271, Prahova, cu 261, Cluj, cu 251, și Brașov, cu 212.

Aradul, cu cele 154 de cadre, se afla astfel într-o categorie importantă. În aceeași zonă de efective se regăseau Bacău și Galați, cu câte 156 de cadre. La polul opus se aflau județe precum Covasna, cu 73 de cadre, Ialomița și Sălaj, cu câte 76, sau Călărași, cu 78. Diferențele arată că dimensiunea aparatului nu era stabilită uniform, ci era adaptată importanței economice, politice și strategice atribuite fiecărei zone.

O structură construită pentru supraveghere

Dincolo de numărul total de angajați, documentele arată și diversitatea activităților desfășurate de Securitate.

Direcția I, cu 103 angajați în aparatul central, se ocupa de informațiile interne și de supravegherea politică, socială și culturală.

Direcția a II-a, cu 152 de cadre, avea ca obiectiv contrainformațiile în domeniul economic și supravegherea marilor obiective industriale și economice.

Direcția a III-a, cu 213 angajați, era dedicată contraspionajului.

La acestea se adăugau structurile tehnice și operative: interceptări, filaj, controlul corespondenței și alte forme de supraveghere.

În teritoriu, aceste activități erau replicate prin servicii specializate ale inspectoratelor județene. Practic, aparatul central coordona structurile specializate, iar în județe exista o rețea destinată supravegherii directe a populației, instituțiilor și obiectivelor considerate importante de regim.

foto: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității /Facebook

Femeile reprezentau 15,7% din efective

Documentele oferă și o imagine asupra structurii de gen a aparatului.

Din cei 14.629 de angajați ai DSS, 2.297 erau femei, adică 15,70% din total. În aparatul central erau 954 de femei, în structurile teritoriale 1.089, iar în Trupele de Securitate 254.

În județe, proporția varia. La Arad, cele 26 de femei reprezentau aproximativ 17% din efectivul inspectoratului. Accesul femeilor la funcțiile de conducere era însă extrem de redus. La nivelul întregului DSS existau doar 22 de femei în funcții de conducere: 11 în aparatul central și 11 în teritoriu. Niciuna dintre cele 254 de femei din Trupele de Securitate nu ocupa o funcție de conducere.

Citește și: DSU a promis verificări după un incendiu în municipiul Arad, fără victime și pagube. 11 zile mai târziu, rezultatele lipsesc