Media Art Festival Arad (MAFA) revine la Muzeul de Artă între 25 septembrie și 1 octombrie 2026, cu ediția a 13-a. De această dată, kinema ikon lasă publicului un slogan care pare, în același timp, o glumă, o provocare și o posibilă instrucțiune: „Bête comme un prompt”. Curatori sunt Ileana Selejan și Călin Man.

Există afișe care anunță un festival și afișe care se comportă deja ca o parte din festival. Cel pentru MAFA13 pare să aparțină celei de-a doua categorii.

În centrul lui stă, mare și imposibil de ignorat, „MAFA13”, peste care se suprapun formule matematice, fragmente tipografice, scheme tehnice, linii de perspectivă și, mai jos, o imagine care pare să combine planul unei instalații cu un dispozitiv optic. Totul este dominat de un verde-cyan electric. Iar sub titlu apare fraza care, probabil, trebuie citită de mai multe ori: „BÊTE COMME UN PROMPT”.

Literal, bête înseamnă „prost”, „stupid”, iar prompt este, în epoca inteligenței artificiale, comanda adresată unei mașini pentru a produce un răspuns, o imagine, un text, un sunet sau o acțiune. Dar la kinema ikon, o traducere literală ar fi probabil cea mai puțin interesantă cale de a înțelege lucrurile.

Mai degrabă, întrebarea devine: cât de „prost” poate fi un prompt și cât de inteligentă poate fi arta care se naște din el?

Sau, invers: dacă o inteligență artificială execută o comandă fără să știe cu adevărat ce înseamnă să vadă, să simtă sau să imagineze, unde începe eroarea și unde începe creația?

De la „glitch” la „prompt”

Ediția precedentă, MAFA12 – ParallaxErrors, a lucrat explicit cu ideea de eroare, decalaj și glitch. Festivalul a pus în centrul său relația dintre artă și inteligența artificială, prezentând AI-ul nu doar ca instrument, ci ca un posibil „co-conspirator” al procesului artistic. În cadrul proiectului AI4AI, structurat în patru straturi – SY.METR1A-0X, Ready Media, Neural DADA și HUMAN E.T. –, kinema ikon a imaginat inclusiv posibilitatea unei arte care ar putea ajunge să nu mai aibă nevoie de intenția umană.

Tot acolo apărea și A.I. Paper for Data, Entropy & Ready Media, o publicație-proiect care continua, într-o cheie algoritmică, preocuparea kinema ikon pentru ready-made, arhivă, date și transformarea materialului existent în ceva nou. Iar kimæra, proiect aflat într-o evoluție continuă din 2022, funcționează ca o instalație-sistem, un organism format din module și relații care se modifică permanent.

În acest context, MAFA13 pare să facă un pas mai departe.

Dacă la MAFA12 eroarea era fisura din sistem, la MAFA13 promptul ar putea fi însăși încercarea omului de a ordona sistemul.

Un om scrie o comandă. Mașina o interpretează. Rezultatul pare coerent, dar niciodată identic cu intenția inițială. Între ceea ce ai cerut și ceea ce primești există un spațiu. Exact acolo poate apărea arta.

Și exact acolo poate apărea și absurditatea.

O culoare pe care n-o poți tipări

Al doilea indiciu al MAFA13 este și mai straniu: Olo, culoarea „imposibilă”.

În 2025, cercetători de la UC Berkeley au demonstrat experimental că, printr-o tehnologie numită „Oz”, pot stimula selectiv celule fotoreceptoare M din retina umană. Cinci participanți au experimentat astfel o culoare pe care cercetătorii au numit-o „olo”, descrisă ca un albastru-verzui de o saturație fără precedent.

Motivul pentru care Olo este atât de fascinant este că nu este pur și simplu „o altă nuanță de verde”. În condiții normale, sensibilitățile celor trei tipuri de conuri ale ochiului – S, M și L – se suprapun. Nu există o lungime de undă naturală care să stimuleze numai conurile M. Tehnologia Oz încearcă să ocolească această limitare prin stimularea individuală, cu microdoze laser, a fotoreceptorilor. Rezultatul este o experiență vizuală aflată dincolo de gama cromatică naturală umană.

Cu alte cuvinte, Olo este o culoare pe care lumea obișnuită nu ți-o poate arăta.

Nu o poți fotografia în sens convențional. Nu o poți reproduce fidel pe ecran. Nu o poți pune într-o găleată de vopsea și nici tipări pe afiș. Olo există ca experiență mediată de un dispozitiv și de un corp uman.

Iar aici indiciul devine interesant pentru MAFA13.

Afișul folosește tocmai această zonă de cyan intens, apropiată de reprezentarea grafică utilizată pentru Olo. Dar culoarea de pe afiș nu este, evident, Olo în sine. Este doar o reprezentare convențională a ceva ce, prin definiție, nu poate fi reprodus astfel.

Poți reprezenta imposibilul, dar reprezentarea nu este imposibilul.

Este aproape o definiție perfectă pentru arta media.

Dacă promptul este comanda, cine controlează rezultatul?

Aici cele două indicii ale MAFA13 – Bête comme un prompt și Olo – încep să se lege.

Promptul este o formulare prin care încercăm să determinăm o mașină să producă ceva ce, de multe ori, nici măcar noi nu putem defini complet. Olo este o experiență care nu poate fi tradusă integral în limbajul obișnuit. Într-un caz, limbajul încearcă să comande imaginea. În celălalt, imaginea scapă limbajului.

Între ele stă exact teritoriul în care kinema ikon lucrează de peste cinci decenii: experimentul, eroarea, media, tehnologia, arhiva, absurdul, hibridizarea și suspiciunea față de ceea ce pare prea clar.

Din această perspectivă, „Bête comme un prompt” ar putea fi citit și ca o ironie la adresa promisiunii actuale că orice idee poate fi transformată în imagine dacă formulezi suficient de bine comanda. Dar poate fi și o provocare: ce se întâmplă dacă luăm un prompt prost, absurd sau imposibil și îl tratăm nu ca pe o eroare, ci ca pe un început?

MAFA12 a întrebat ce se întâmplă atunci când algoritmul începe să producă și eroarea devine parte din operă. MAFA13 pare să întrebe ce se întâmplă înainte de rezultat: în momentul în care omul formulează comanda și presupune că știe ce vrea să obțină. Poate că „bête” nu este doar promptul. Poate că „bête” este și omul care crede că un prompt bun poate controla totul.

O nouă „kimaera”?

În 2022, kinema ikon transforma spațiul secției de istorie a Complexului Muzeal Arad într-un organism experimental, iar proiectul kimaera era prezentat ca o „himeră” aflată în continuă evoluție, cu spații afective și „organe” hibride. Patru ani mai târziu, aceeași logică pare să fi trecut printr-un nou strat tehnologic. De la muzeu ca organism, la arhivă ca materie vie; de la ready-media la AI4AI; de la glitch la prompt; de la imagine la percepție.

Nu ar fi, așadar, surprinzător ca MAFA13 să nu fie atât despre inteligența artificială în sensul clasic al termenului, cât despre limitele dintre ceea ce putem cere unei mașini, ceea ce poate produce o mașină și ceea ce poate percepe un om. Iar Olo ar fi un indiciu perfect pentru această direcție: o culoare reală ca experiență, dar imposibilă ca obiect; o invenție tehnologică ce deschide o zonă a percepției care exista, probabil, doar ca posibilitate. Poate că și arta funcționează la fel.

MAFA13, încă înainte de a fi dezvăluit

Deocamdată, kinema ikon nu oferă prea multe răspunsuri. Și, probabil, nici nu ar trebui.

Știm că a 13-a ediție a Media Art Festival Arad – MAFA13 va avea loc la Muzeul de Artă Arad, între 25 septembrie și 1 octombrie 2026, este curatoriată de Ileana Selejan și Călin Man, iar tema este condensată în enigmaticul „Bête comme un prompt”.

Restul trebuie, pentru moment, dedus. Dar dacă privim traseul ultimilor ani – de la kimaera la AI4AI, de la Ready Media și Neural DADA la HUMAN E.T., de la arhive afective la ParallaxErrors – direcția pare să fie una singură: tot mai departe de ideea că arta este un obiect pe care îl privești și tot mai aproape de ideea că arta este un sistem care te privește, te procesează și îți modifică percepția.

Iar dacă MAFA13 chiar va continua această evoluție, atunci cel mai interesant lucru nu va fi ce poate face AI-ul. Mai degrabă: ce mai poate face omul atunci când AI-ul a început deja să-i răspundă. Până la urmă, poate că adevărata întrebare nu este „ce să-i spunem mașinii?”, ci: „Ce se întâmplă cu noi după ce îi spunem?”.

Și, într-o notă care ar trebui să fie pe placul kinema ikon: având în vedere tocmai contextul AI și spiritul ludic-experimental al kinema ikon, trebuie precizat că acest text a fost scris cu mândrie de ChatGPT 🙂

[Insert minimal human contribution] PS: Dacă textul de mai sus nu are nimic de a face cu tema reală a MAFA13, înseamnă că interpretarea informațiilor criptice a fost la fel de proastă ca promptul folosit.