Dincolo de teoriile conspiraționiste, criza hidro-energetică a oferit „georgiștilor” prilejul de a-și aminti de programul idolului lor: Apă. Hrană. Energie. De fapt, nu chiar de program și-au amintit – de vreme ce, așa cum a spus chiar autorul, lumea nu prea s-a obosit să-l citească – doar de titlu.

Scurt, puternic, atrăgător mai ales prin aura de mister descoperită de admiratori la autor, titlul a rămas în memoria „georgiștilor” fără susținerea vreunei idei din program. Doar așa, simplu și direct, „Apă. Hrană. Energie”, așa că fiecare și-a imaginat ce-a vrut și ce i-a convenit, având astfel și marele avantaj de a-l invoca în orice situație, în favoarea idolului lor.

Iar acum, criza hidro-energetică a fost prilejul potrivit pentru a se activa „georgiștii” cu talent (sau contract?) propagandistic.

Astfel, ca într-un cor bine dirijat, au lansat mesaje care ne anunțau că „președintele ales” a prevăzut toate astea, ca un adevărat profet ce, neîndoielnic, a dovedit că este: Călin Georgescu a știut că se va ajunge aici, cu variatele retoric-impresionată („de unde a știut că se va întâmpla?”) sau dojenitor-răzbunătoare („n-ați vrut apă, hrană, energie, acum aveți secetă, foamete, criză energetică”).

Desigur, după lansarea propagandistică, mesajele s-au rostogolit și au crescut. Propagandiștii și-au făcut treaba, se pot retrage pentru că mesajul au circulat și încă mai circulă multe variante de mesaje și toate fac trimitere la „Apă. Hrană. Energie”. Și, evident, Georgescu.

Apă, hrană, energie și canonizarea lui Georgescu

Toți admiratorii lui spun direct sau măcar sugerează că fostul candidat la președinția României – momentan, inculpat într-un dosar penal pentru complicitate la tentativă la comiterea unor acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi comunicarea de informaţii false – are „harul al premoniției”.

De altfel, deloc întâmplător, a fost lansată și o campanie online pentru canonizarea lui Călin Georgescu, oprită la un moment dat, după ce a fost puternic ironizată – nu criticată, ci ironizată, iar ironia se pare că doare mai tare. Cei care și-au negat propria creație, susținând că ar aparține adversarilor „canonizatului”, au uitat probabil că a fost lansată și o petiție online, încă activă și în așteptarea de noi susținători.

O voi semna și eu. Pentru nimic în lume n-aș rata ocazia de a-l vedea în Catedrala Mântuirii Neamului, în primul rând și înconjurat de minim șapte gărzi de corp (un fel de „apostoli bătăuși”) asistând la slujba propriei canonizări. Va fi un moment epocal în istoria milenară a creștinismului în general și a Bisericii Ortodoxe Române în special. „Sfântul în viață Călin și apostolii bodyguarzi”.

        Sursa: petitieonline.com

Să revenim însă la conceptul „Apă. Hrană. Energie” și la viitorul sfânt Călin, care și l-a însușit fără nicio remușcare. S-a mai vorbit despre asta, în urmă cu vreo doi ani, dar, se pare că insuficient, poate și pentru că până după primul tur al alegerilor prezidențiale presa nu l-a prea băgat în seamă pe Călin Georgescu. Nici acum nu ar fi fost băgat în seamă dacă nu ar fi început campania „divinizare” a lui Georgescu în temeiul unor pretinse profeții conținute de programul „Apă. Hrană. Energie”.

Stare de alertă energetică în România! Guvernul avertizează că oprirea Reactorului 2 de la Cernavodă ar reduce producția națională cu 20%

Programul vorbește despre un „stat suveranist-distributist”, despre o „reorganizare profundă a economiei” și despre „schimbarea modelului de dezvoltare”, însă totul arată ca o casă frumoasă, dar neconstruită. Or, într-o astfel de casă, doar desenată, nu se poate locui.

Apoi, în program nu se vorbește despre instituții și rostul lor în societate. Am înțeles că avem apă cât să dăm la toată Europa, dacă nu și dincolo de ea – ei, iată o profeție care se adeverește în aceste zile de secetă și criză hidrologică – dar, degeaba avem apă, hrană și energie dacă justiția funcționează prost, iar administrația este ineficientă și coruptă.

Nu mai continuăm cu analiza. Programul acesta electoral, ce se vrea să fie un proiect de țară, dincolo de câteva sloganuri nu spune nimic, nu aduce nimic nou și nu oferă vreo soluție. Și nici nu avea cum să aducă ceva nou de vreme ce este o copie în rezumat, adaptată și nelegalizată măcar printr-o trimitere la adevărații autori.

Primele lucrări științifice despre legătura dintre apă, hrană și energie datează din perioada 1980 – 1990, pentru ca în 2011 conceptul să capete notorietate după conferința de la Bonn cu tema „The Water, Energy and Food Security Nexus” adică, „Interdependența (nexus) dintre apă, energie și securitatea alimentară”.

Ideea este destul de simplă și nu are legătură cu sloganurile din programul lui Georgescu. Așadar, până atunci, fiecare domeniu era tratat separat, Ministerul Agriculturii se ocupa de hrană, Ministerul Energiei de energie, iar Ministerul Apelor de apă.

Conform noului concept, această abordare este greșită, pentru că există o interdependență între cele trei domenii și trebuie analizate împreună. Altfel spus, nu poți avea securitate alimentară fără securitate energetică, nu poți avea securitate energetică fără apă și nu poți administra apa fără să ții cont de agricultură și energie.

Conceptul nu spune că apa, hrana și energia sunt importante. Asta știa toată lumea și nu trebuia făcută o ditamai conferință internațională cu peste 500 de participanți. În schimb spune că problemele nu mai pot fi rezolvate separat, că ele trebuie administrate împreună, prin politici integrate, instituții competente și mecanisme concrete de implementare.

Nu prin generalități și sloganuri.

Călin Georgescu a preluat cele trei substantive care au făcut celebru conceptul și le-a „condimentat” cu idei depășite (despre distributism s-a vorbit în secolul XIX), încercând să facă pentru români un șnițel vienez după o rețetă de tocană păstorească (gulyas).

Interesant și, poate, anecdotic este că Georgescu a susținut în toate discursurile sale că ONU promovează o agendă globalistă, că Forumul Economic Mondial este exponentul globalismului iar marile organizații internaționale subminează suveranitatea statelor.

Cu toate astea, tocmai conceptul dezvoltat și promovat de aceste organizații de esență globalistă devine fundamentul programului său suveranist.

Programul „apă, hrană, energie” nu are nimic profetic, nu a anticipat existența secetei, importanța apei, a hranei și a energiei. În 2011, conferința de la Bonn vorbea despre relația dintre apă, energie și securitatea alimentară.

În 2015, ONU adopta Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, în care apa, hrana și energia ocupă un loc esențial, fără sloganuri distributist-suveraniste. Așadar, când Georgescu a început să vorbească despre „Apă. Hrană. Energie.”, aceste teme erau deja consacrate în literatura de specialitate și în politicile publice internaționale.

Să afirmi în urmă cu câțiva ani că apa va deveni o resursă strategică nu era o profeție. Era concluzia la care ajunseseră deja mii de hidrologi, climatologi și economiști. Că niște politicieni români au ignorat realitățile și toate semnalele de alarmă este altceva – să nu uităm, totuși, că și Călin Georgescu tot politician este și nici despre el nu știm care-i sunt sursele de venit, cum nu știm nici despre alți politicieni.