Există o lecție pe care fotbalul arădean refuză să o învețe, deși o repetă cu o consecvență aproape dureroasă aproape în fiecare an. E lecția sustenabilității și amintim de ea după ce în ultimul deceniu, județul Arad a devenit un adevărat cimitir al proiectelor fotbalistice construite pe entuziasm, orgoliu și bani cheltuiți fără măsură.

Șoimii Lipova, Crișul Chișineu Criș, ACB Ineu, Gloria Cermei, Păuliș, Nădlac, Zăbrani, iar acum Athletico Vinga. Nume care, la un moment dat, scriau povești frumoase, dar aveau să dispară aproape fără urmă.

Paradoxul este că cele mai multe dintre aceste cluburi nu au murit în anonimat, ci unele în plină perioadă de succes sportiv.

Lipova și Chișineu Criș au fost victimele unor datorii acumulate în goana după performanță, ambele fiind echipe de primele patru locuri în Liga a 3-a. Cermei a căzut dintr-un orgoliu politic. Păuliș a fost desființată la doar o lună după ce câștigase primul trofeu din istorie, Cupa României – faza județeană, pentru simplul motiv că s-a schimbat administrația locală și a venit un alt primar. Zăbrani a ajuns la un baraj de promovare în eșalonul al treilea, pentru ca peste câțiva ani să dispară din competiție. Toate aceste exemple le urmează pe cele de la Pâncota sau Sebiș, cluburi care au dispărut în urmă cu aproximativ un deceniu.

Fiecare caz are particularitățile sale, însă toate au aceeași cauză profundă: lipsa unui proiect construit pe termen lung.

Athletico Vinga este doar ultimul exemplu al acestui tipar. Un club modest, fără tradiție la nivelul fotbalului județean, care peste noapte a decis să joace rolul unei forțe la Liga a 4-a. Au fost aduși jucători cu salarii peste nivelul acestui eșalon, s-a câștigat campionatul, s-a cucerit Cupa României la nivel județean, s-a visat la promovarea în Liga a 3-a dar barajul cu Deva a fost pierdut, iar imediat după aceea proiectul s-a închis. S-a pus lacătul pe club la nici două săptămâni după pierderea barajului și un alt club se pregătește să îi ia locul, dar de la liga a șasea.

Totul s-a făcut de parcă scopul nu fusese construirea unui club, ci demonstrarea unor ambiții personale. Aceasta este, poate, cea mai mare problemă a fotbalului mic românesc. Cluburile nu sunt privite ca instituții care trebuie să existe și peste zece sau douăzeci de ani, ci ca proiecte personale ale unor oameni care vor să demonstreze ceva. Iar în momentul în care acel „ceva” a fost demonstrat, robinetul se închide și totul se prăbușește.

Rămân doar amintirile. Peste ani, cineva va spune la o masă, într-un birt din sat: „Mai ții minte când Vinga juca baraj pentru Liga a 3-a?” Și se va fabula mult pe această poveste, una care se va și încheia acolo.

Adevărata performanță nu înseamnă însă un baraj de promovare sau un trofeu județean. Adevărata performanță înseamnă ca acel club să reziste timpului, să aibă copii care cresc fără teama că mâine vor găsi lacăt pe acele vestiare, să aibă suporteri care se identifică cu echipa și o comunitate care știe că fotbalul nu depinde de starea de spirit a unui primar, a unui finanțator sau de rezultatul unor alegeri locale.

Performanța fără sustenabilitate este doar un foc de artificii. Spectaculos pentru câteva clipe, apoi totul se transformă-n beznă.

Din păcate, ceea ce s-a întâmplat la Vinga ar trebui să ridice o întrebare mult mai incomodă. Dacă asemenea proiecte au murit după ce au depășit limitele financiare la un nivel mic, cine garantează că istoria nu se poate repeta la un nivel mult mai mare?

Privirile se îndreaptă inevitabil spre UTA. Un club de tradiție, simbol al Aradului, dar care trăiește astăzi cu povara unor datorii estimate la aproximativ șapte milioane de euro și care e în antecamera insolvenței, o procedură care poartă numele de concordat preventiv.

Istoria recentă a fotbalului românesc ne-a arătat că nici măcar cluburile importante nu sunt imune. Hermannstadt e aproape de desființare după ce acum un an juca finala Cupei României, chiar la Arad.

Diferența dintre un proiect sănătos și unul condamnat nu este dată de valoarea lotului sau de locul din clasament. Este dată de echilibrul dintre ceea ce îți permiți și ceea ce visezi. Fotbalul nu moare din lipsă de ambiție. Moare atunci când ambiția uită de realitate.

Iar dacă Aradul nu va învăța această lecție, lista echipelor dispărute nu se va opri la Athletico Vinga. Din păcate, ea ar putea continua chiar cu numele pe care nimeni nu vrea nici măcar să și-l imagineze pe o asemenea listă: UTA.

Foto: În urmă cu o lună, cei de la Athletico Vinga își aruncau în sus antrenorul după calificarea la barajul de promovare. Astăzi, totul e o amintire…