Fiind plecat din Arad, dar, totuși, nu atât de departe, mi-am zis să nu mă apuc de criticat treburile locale. Mai ales acum, după ce Ghiță Falcă, de departe, din Bruxelles, mi-a „lăicuit” ultimul „Încetinitor”. Cel în care l-am scos în evidență pe elevul său cel mai bun, Mihai Pașca, prefect mai nou la Arad.

Și tot frământându-mă ce, despre ce să scriu, mi-am dat seama că mă zbat degeaba. Pe căldura asta, în plin campionat mondial de fotbal, poți să scrii despre ce vrei că tot acolo ajungi: la nimic. Paraguay elimină Germania, iar Maroc le arată drumul spre Europa olandezilor.

Mă rog, de marocani se știa, Chivu al nostru chiar ne-a atras atenția asupra lor, dar de Paraguay ce să zici? Nu, nu Uruguay, dublu campionii au fost și ei eliminați încă din grupe.

Nu mai e ca pe vremuri nici în fotbal. Dacă nu vrei să dai un ban la teve, poți urmări meciurile pe YouTube. E drept, digitalizate, adică prelucrate și „reluate” de IA – nu e vorba măgarului, înseamnă inteligență artificială –, de zici că toți iucătorii sunt Mbappe sau Vinicius junior. Pentru cei care nu se uită la amănunte, e bine, poanta însă e că adevărul se ascunde mereu în amănunte.

Uite și pe ai noștri așa ziși politicieni. Că fotbaliști nu sunt, chiar dacă, aici, la Arad, mulți au jucat fotbal în tinerețea lor. Nu-i pomenesc amu, se știu. La nivel național e mai încurcată povestea. Nici pe Nicușor, nici pe Bolojan nu-i văd omorându-se după fotbal. Chiar dacă amândoi sunt ași în a juca la temporizare.

E o chestie șugubeață asta cu temporizarea. Atât Germania, cât și Olanda, au constatat-o pe propria piele. Echipele crezute mici, cele cu șansa a doua, asta fac: joacă la temporizare. Așteaptă până când adversarul intră în lehamite și-atunci, printr-un contraatac surpriză, le-o înfig. Un gol acolo în minutul de prelungiri. Când nu mai ai nici timp, nici nervi să le-o întorci.

Așa că, vedeți Dumneavoastră, stimații mei care ați rămas în Arad și așteptați furtuna salvatoare, nu vă faceți iluzii! Bibi joacă la temporizare, până și Iustin Cionca, sfătuit de cine trebuie, încearcă stopul cu spatele la poartă, de ce să ne mirăm tocmai de Nicușor, cel care știe că orice ecuație poate avea „n” necunoscute. Așa că un dribling acolo, iar dacă nu iese, un fault așa, nu neapărat de cartonaș galben și gata-i meciul.

Spectatorii – adică noi – oricum sunt ocupați cu chipsurile și alte cele care sunt necesare la un meci de fotbal, indiferent dacă te uiți din tribună sau din fotoliu. Chipsul e baza, dar, normal, nu strică nici o bere, două, pe căldurile astea. Indiferent de ce și cum, vara trece oricum, vine toamna în care nu se vor număra bobocii nici de data asta. Și aici e ca la fotbal: temporizezi până când poți, după care faci apel la arbitru. Iar dacă nu reacționează cum vrei tu, asta este, un nou meci furat de arbitri. Se știe de când îi lumea: toate meciurile pierdute sunt vina arbitrilor, nu a jucătorilor sau, Doamne feri!, a antrenorului.

Cu alte cuvinte, nu are rost să ne facem probleme: într-un fel sau altul toate meciurile, pardon, problemele, se rezolvă. Sau dacă nu, atunci se explică. Iar prostovanii din tribune, cu chipsuri și bere, n-au ce face. Asta au vrut, asta au primit. De ce nu intră ei pe teren? Să le arate cum se face. Cum se joacă, cum se pasează și cum se dă corneru’. Sau golul, în cele din urmă.

Foto: entrevue.fr

Se rezolvă și cu depozitul Andrényi și cu gunoaiele și cu insulele ecologice. Fără să mai vorbim de guvern. Chiar dacă nu se trezește, Nicușor poate visează ceva frumos și gata. Îl desemnează premier pe primul care intră pe ușă sau pe ultimul care iese din baie. Ce Bolojan?! Și ce dacă este în politica românească precum Mbappe în fotbal? N-are nicio importanță. Dacă nu e ca Dobrin sau Oblemenco, nemaivorbind de Dinu, să-și vadă de treburi. Eventual acolo, la Oradea, acolo unde FC Bihor nici măcar nu miroase Superliga.

Iertați-mi, stimații mei, digresiunile astea de doi lei, precum chipsurile, dar ce pot face și eu? Departe de Arad, dar totuși aproape de realitatea care nu se mai vede, în țară, cum ar veni. Zic și eu ce-mi trece prin minte pe căldurile astea. Mai ales când prind și eu câte un meci, mai devreme, așa, la Mondiale.

Nu vă mai impacientați: n-a fost niciodată să nu fie nicicum! Nici fapte, nici vorbe……