Având în vedere că articolașul apare în ultima zi de aprilie. Și că în aprilie vremea e capricioasă.
Inițial m-am gândit să scriu ceva mai aplicat, oarecum mai analitic și explicativ, având în vedere pleiada de analiști care ne spun pe toate căile și canalele ce și cum e cu moțiunea de cenzură inițiată de Grindeanu împotriva lui Ilie Bolojan.

Pentru că, în cele din urmă, despre asta este vorba. Restul e șmecherie și scandal. Șmecheria este tradițională pe aici din vremuri imemoriale, iar scandalul de dorit când nu mai există altă soluție.

Soluție la ce?, vine întrebarea obligatorie. Răspunsul este de asemenea simplu și tradițional: la problema de asemenea ancestrală: nouă să ne fie bine și tot românul să prosteze. Eventual să posteze dacă tot nu are altă treabă și este convins că astfel scapă de frustrările sale la fel de ancestrale precum dorința celor din frunte și care se cred politicieni de a se îmbogăți peste noapte. Rețineți, peste noapte, că peste zi, când e lumină și lumea se poate uita la ce și cum, e mai greu.

Privit de aici, Ilie Bolojan este o contradicție. O eroare în sistemul neaoș și de când e lumea. N-ai cu cine discuta, omul este dus de acasă de-a binelea. Și nu e vorba aici de Oradea. E vorba de fixul acela al lui că în țara asta se poate guverna și fără șmecherie, pe bune, fără să furi, să minți, să înșeli.

Multe se spun despre el, dar nimic despre realitatea eclatantă și chiar dramatică: Ilie Bolojan este primul politician român de viță nouă despre care nu se poate spune că a furat. Că s-a îmbogățit de pe o zi la alta după ce a ajuns în politică. Așa cum s-a întâmplat cu toți ceilalți, minus câteva excepții datorate mai mult unor defecțiuni în sistem.

Cel care vă scrie are o vârstă, a văzut destule. Își mai aduce perfect aminte de primii ani de după doborârea lui Ceaușescu. Singurii ani din istoria țării în care, pe bune, eram cu toții egali. Nu doar în fața legii, ci și la venituri și avere. Sigur, existau mici diferențe, nu se poate altfel, oamenii diferă de la natură, dar diferențele erau nesemnificative.

Foarte repede, însă, a început diferențierea. Au apărut oamenii de afaceri, iar printre și lângă ei politicienii de stil nou care combinau șmecheria „băieților” cu viclenia bișnițarului. Nu dau exemple, sunt la discreție, cert este că de la început una dintre condițiile îmbogățirii era intrarea în politică. Și cam indiferent de partid. Elementar și la mintea cocoșului: nu, nu salariul de funcționar public, ci relațiile cu cei care „fac afaceri” asigura îmbogățirea.

Doar colateral, având în vedere prăbușirea recentă a lui Viktor Orbán, menționez că sistemul a fost ridicat la nivel de politică de stat în Ungaria, făcând din premierul care acum e pe ducă cel mai bogat om al țării, chiar dacă averea sa este trecută pe numele unor persoane create tocmai în acest scop. Ajunge doar să-l amintim pe Domnul Lőrinc Mészáros – considerat omul cel mai bogat din Ungaria -, proprietar până și al ziarului arădean care s-a născut din Flacăra Roșie, fără să mai vorbim de ginerele său, deținător al unei averi de asemenea colosale. Nu e de mirare că acum, după prăbușire, cea mai mare problemă a lui Orbán și a slugilor sale este scoaterea averilor din Ungaria.
Chiar dacă la noi nu s-a ajuns la acest nivel, sistemul în care afacerile personale și politica se întrepătrund și se susțin funcționează și aici de peste treizeci de ani.

Rezultatul este exact ceea ce se vede dacă coborăm de pe site-urile de socializare și ne uităm în jur mai atenți: îmbogățiții peste noapte mișună peste tot, în timp ce societatea este departe de unde ar putea fi dacă nu s-ar fura, nu s-ar minți și înșela sau, mai precis, dacă toate astea ar exista la un nivel minimal, controlat pe bune de organele de stat care, cică, sunt, dar în mod sigur ar trebui să fie în slujba cetățeanului. Și nu în cea a tagmei jefuitorilor, pentru că, simplu spus, acum despre asta este vorba.

De aici, treaba este simplă. Grindeanu și cei pe care îi reprezintă vor ca sistemul să se păstreze și să crească în continuare. Pentru asta el și ei sunt în stare de orice. Chiar să se unească, el și ei, cică social-democrati, cu extremiștii de extracție nazistă din AUR, SOS sau POT. Unic în istoria europeană. Asta ca să nu avem iluzii și să nu ne mințim pe noi înșine.

Iar pericolul împotriva căruia se mobilizează toți este Ilie Bolojan. Un bihorean acolo. Dar nu unul oarecare. Chiar unic prin modul în care face ce trebuie și nu se laudă cu ceea ce face. Aproape de necrezut că pe aceste meleaguri mai există și oameni de acest fel care ajung și politicieni pe deasupra. Chiar mai mult decât atât: prim-miniștri!

Nu se poate, Domnilor! Tradiția trebuie păstrată! Bolojan este o eroare în sistem. Nu fură, nu minte, nu se laudă, doar face ce crede el că trebuie făcut pentru țară. Pentru România și românii, așa cum sunt ei: mai șmecheri, mai lejeri, așa, mai distrați și mereu gata de o poantă, mai mereu pe Facebook. Și mai sunt și unguri, plus alte naționalități pe cale de dispariție.

Nu se poate, Doamnelor și Domnilor! Asta ca să nu spunem, tovarășe și tovarăși! Nu se poate ca Ilie Bolojan să ia înapoi țara de la paraziții care se cred și se dau mari politicieni și să să o dea românilor!
Să-l lovească grindina, jos cu Bolojan!

Citește și:

Moțiunea împotriva Guvernului Ilie Bolojan, prezentată miercuri în Parlament. Vot decisiv pe 5 mai