În seara de 24 ianuarie, la Casa Pianului Jacques Faix din Arad, Ziua Unirii Principatelor a fost celebrată nu doar ca un moment istoric, ci ca un simbol viu al unității dintre oameni. Dincolo de dimensiunea teritorială a „Micii Uniri”, evenimentul a propus o reflecție mai profundă: aceea că adevărata unire se produce între suflete, iar muzica este una dintre cele mai puternice forțe capabile să o facă.

Aceasta a fost ideea centrală exprimată în discursul susținut de Mihai Săcui, gazda evenimentului, în cadrul concertului de Ziua Unirii Principatelor Române, un eveniment gândit chiar de artiști ca un omagiu adus spiritului unirii prin cultură. Muzica, limbaj universal, a devenit astfel puntea dintre generații, dintre trecut și prezent, dintre tradiție și viitor.

Casa Pianului Jacques Faix, un spațiu născut din responsabilitate civică, a fost evocată ca exemplu al modului în care valorile autentice pot renaște atunci când există oameni care aleg să „dea înapoi” comunității ceea ce au primit. Jacques Faix, producătorul de piane care a renunțat la o carieră la Viena pentru a se întoarce acasă, la Arad, unde a deschis prima fabrică de piane de pe actualul teritoriu al României, a fost invocat ca simbol al asumării identității și al continuității culturale, o idee ce a străbătut întregul eveniment.

Concertul i-a adus pe scenă pe violoniștii Ștefan Șimonca-Oprița și Valentin Șerban, alături de pianista Ana Silvestru. Ștefan Șimonca-Oprița, arădean format în România și Germania, este un exemplu al artistului care, asemenea lui Jacques Faix, s-a perfecționat în afara țării, pentru a reveni apoi acasă, unde este astăzi concertmaestru al Filarmonicii din Arad. Valentin Șerban, laureat al Marelui Premiu „George Enescu”, a fost prezent printr-o prietenie artistică născută din respect și colaborare, după ce a concertat cu doar două zile înainte pe scena Filarmonicii Arad, iar Ana Silvestru, pianistă cu o carieră internațională solidă, a ales să mute data unui concert în Maroc pentru a fi prezentă la Arad.

În programul concertului, publicul a putut audia lucrări muzicale variate, de la Porumbescu și Enescu, la Paganini și Bach, până la Prokofiev, Moszkowski și Șostakovici.

Momentul cu cea mai puternică încărcătură simbolică a fost însă înmânarea viorii Dallinger, construită în 1779, tinerei violoniste Sofia Butaru. Instrumentul, realizat de lutierul vienez Sebastian Dallinger (același care a construit și vioara lui Beethoven) a traversat istoria, fiind salvat de familia Cristolovean în vremuri dificile și restaurat recent de unul dintre cei mai importanți lutieri europeni.

Proprietara viorii, Lucia Cristolovean, a vorbit despre legătura profundă dintre instrument și familia sa, despre bunica ei, violonistă de Conservator, pentru care vioara a fost cel mai de preț lucru, dar și despre bucuria de a o vedea din nou cântând în public, după decenii de tăcere. După ce a fost folosită oferită inițial lui Ștefan Șimonca-Oprița, vioara a fost acum încredințată mai departe, tinerei Sofia Butaru, din Pitești, care este singura violonistă din România care cântă în Orchestra de Tineret a Uniunii Europene.

Gestul a fost definit ca o dovadă de „bună practică socială”: un dar care nu este păstrat, ci transmis mai departe, pentru ca valoarea să nu se piardă. Vioara Dallinger a devenit astfel o punte între generații, un simbol al rădăcinilor sănătoase din care pot crește noi destine artistice.

Într-o zi în care România își amintește de unirea principatelor, concertul de la Casa Pianului Jacques Faix a vorbit despre o altă formă de unire. Cea realizată prin cultură, responsabilitate și muzică.

Citește și:

Unirea Principatelor Române, marcată pe platoul Palatului Administrativ din Arad