Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025 – 2030 (SNApT) este mai mult decât o tobă la îndemâna președintelui Nicușor Dan cu care să facă și el un pic de gălăgie „pe teme de actualitate”. Ușor, ca nu cumva să supere pe cineva și să fie amenințat cu declanșarea procedurii de suspendare – rezistența la amenințările cu suspendarea ar trebui să fie înscrisă în fișa postului de președinte al României…

Că așa-i la noi: când se ridică cineva împotriva oricăror anomalii din societate, de la actele de corupție rămase nesancționate, decât eventual de formă, până la pensiile speciale, apar amenințările. Ba cu suspendarea, dacă „haiducul” care bate-n tobă este președintele, ba cu diverse dosare – a se vedea cazul Oana Gheorghiu.

Da, dușmanii – că adversari nu prea mai există în politica românească – au dreptate: nu știe Nicușor Dan să bată pas de defilare, nu stă bine nici la regulile de protocol. Dar are tobă. Bum, bum, bum.

Cam așa a bubuit și cu Strategia Națională de Apărare a Țării, elaborată – normal – sub coordonarea președintelui, fără să se țină cont de realitățile locale, ceea ce va atrage, cu siguranță, oprobiul unor primari și prefecți, care „știu ei” foarte bine care sunt adevăratele amenințări la adresa siguranței țării.

Nu bate pasul de defilare, nu-i milităros și nu are ținuta unui comandant suprem al Armatei, dar uite că este singurul care a avut curajul să schimbe foaia în ce privește corupția. Corupție a existat pe plaiurile noastre de când e lumea, cum se spune. Totuși, singurul președinte care a inclus corupția în SNApT și a ridicat-o la rangul de risc sistemic pentru statul român a fost Nicușor Dan.

Pentru prima dată în istoria recentă a României, corupția nu mai este doar o chestiune privată și subiect de glume amare, ci devine o problemă de securitate națională, cu tot ce înseamnă acest nou statut.

Mai exact, de acum înainte, CSAT poate include analiza corupției în evaluările sale anuale privind riscurile la adresa securității naționale. Dacă n-o va face sau dacă nu va adopta măsurile corespunzătoare, răspunderea cade fie pe întregul CSAT, fie pe președinte.

Totodată, serviciile de informații pot urmări corupția nu doar ca infracțiune, ci ca factor de vulnerabilitate strategică, mai ales în sectoare critice (apărare, energie, infrastructuri, IT, sănătate), iar instituțiile de integritate (DNA, ANI, Curtea de Conturi, Oficiul European Antifraudă) sunt consolidate în logica apărării naționale, nu doar a Justiției.

Și nu în ultimul rând, poate justifica măsuri speciale de protecție a deciziei publice, inclusiv în legislația viitoare (de exemplu, extinderea controlului de securitate pentru anumite funcții publice, care va durea pe mulți).

Chiar are tobă, nu glumă!

De acum înainte, combaterea corupției devine obiectiv de securitate națională, tratat cu instrumentele sistemului de securitate – CSAT, servicii, Ministerul Apărării, MAI și altele.

Este singurul președinte care a avut curajul să bată din tobă că un stat corupt este predictibil pentru adversari și imprevizibil pentru aliați – adică invers decât ar fi normal și o combinație periculoasă pentru securitatea colectivă.

Realitatea este limpede: România, stat membru NATO și UE, nu-și permite instituții corupte. Corupția poate compromite credibilitatea României, poate submina integritatea lanțurilor decizionale din apărare (achiziții militare, infrastructuri critice, energie, tehnologie) și poate crea vulnerabilități în securitatea cibernetică și informațională prin acces neautorizat la date sensibile sau prin contracte preferențiale.

Pe scurt și în ton cu evenimentele externe ce se petrec în jurul nostru, corupția va fi considerată o formă internă de agresiune care, fără să fie trase focuri de armă, distruge lent capacitatea de apărare a țării și coeziunea socială.

O realitate pe care a înțeles-o foarte repede și primarul municipiului Arad – chiar înainte ca Strategia să devină un document public. Astfel, decizia strategică pe care a luat-o a fost aceea de a-și intensifica rondurile și de a le extinde aria de acoperire inclusiv în zone care nu-l privesc, pe șantiere în care are același rol ca oricare dintre cetățenii Aradului și Vladimirescului, dat fiind că una dintre aceste inutilități s-a consumat pe șantierul pasajului peste calea ferată dintre Arad și Vladimirescu.

Decizia marelui „primar al rondurilor” a fost luată din convingerea că inutilitățile din activitatea administrațiilor locale nu vulnerabilizează statul român. O temă de discutat, dar o lăsăm așa deocamdată.

Și, pentru că am vorbit despre „cântecul” președintelui la tobă, trebuie să spunem că, în totală disonanță cu „orchestrele” locale, în Strategie se recunoaște, tot în premieră absolută, că fenomenul drogurilor nu mai este doar o problemă de ordine publică, ci o amenințare la adresa capacității societății de a funcționa coerent și sănătos.

Altfel spus, traficul și consumul de droguri sunt considerate „vulnerabilități majore cu potențial de a afecta coeziunea socială, sănătatea publică și capacitatea generațiilor tinere de a contribui la dezvoltarea națională”.

Această formulare echivalează traficul și consumul de droguri cu o formă de agresiune socială internă, similară, conceptual, cu dezinformarea sau criminalitatea cibernetică.

Totodată, Strategia menționează explicit „creșterea alarmantă a consumului de substanțe psihoactive în rândul minorilor” ca fiind „o vulnerabilitate gravă, cu efecte asupra securității umane și a rezilienței comunităților”.

Această formulare introduce noțiunea de „securitate umană”, un concept utilizat de ONU și UE, care definește securitatea nu doar din punct de vedere militar, ci din perspectiva protejării vieții, sănătății și demnității persoanei.

Prin urmare, minorii dependenți de droguri sunt considerați victime ale unui risc de securitate națională, iar rețelele care le distribuie droguri sunt tratate ca amenințări la securitatea națională (deci pot intra în aria de competență a serviciilor de informații, conform Legii 51/1991).

Intuind această schimbare de paradigmă, prefectul de Arad, în deplină comuniune conceptuală cu „primarul rondurilor”, și-a intensificat acțiunile în cadrul „Strategiei locale de combatere a cerșetoriei și a fenomenului homelessness” (a persoanelor fără adăpost).

Fructuoase întâlniri au fost convocate la Prefectură cu Grupul de WhatsApp creat în acest scop. Rezultatul a fost consemnat pe pagina personală de Facebook a prefectului și într-un proces-verbal introdus într-un dosar cu șină – sau, poate, câte un dosar cu șină pentru fiecare instituție reprezentată.

Grupul de lucru condus de prefectul Mihai Pașca

Sursa foto: facebook

Evident, sub același stindard al inutilității instituționale nesancționabile, primarul a dispus jucăriei sale de ordine publică (Poliția locală) să facă rapid un recensământ al populației cerșetoare și fără adăpost – au ieșit 213 în total, identificați în decurs de 2 ani.

Numai bunul Dumnezeu știe câți cerșetori sunt acum în Arad și câte persoane fără adăpost (poate sunt mai puțini cerșetori decât membri ai Grupului pe WhatsApp care se întâlnește la Prefectură).

Campanie nouă, problemă veche: cerșetoria la Arad, în statistici

Oricum, traficul de droguri din jurul școlilor arădene și consumul de droguri în rândul minorilor rămân probleme ce vor preocupa cândva autoritățile publice locale din Arad, dar nu se știe când – doar după ce WhatsApp va permite înființarea unor noi grupuri de lucru, care suportă atașamente de dosare cu șină și filmări din timpul rondurilor.

Desigur, instituțiile de ordine publică n-au timp și dispoziție pentru așa ceva, de vreme ce nimeni nu le are grija.