Conflictul scandalos care a zguduit Arhiepiscopia Aradului a picat ca dracu’, vorba lui Petre Roman. Adică într-un moment în care lumea era mai preocupată de taxe și impozite, de prețurile alimentelor și tarifele la energie decât de cele sfinte. Și totuși, peste 1.000 de enoriași au simțit că tihna vieții parohiale le este amenințată de ingerințe străine Bisericii, de năravuri specifice politicienilor, nu adevăraților credincioși. Și, în fața amenințării, au reacționat.

Scandal în Biserica Ortodoxă: Patriarhul Daniel, sesizat în legătură cu presiuni politice și acuzații de nepotism la Arad

Nu prin violență, ci pașnic, dar ferm, respectând buna-cuviință în demersul lor de a anunța Arhiepiscopia și Patriarhia despre necuratul ce pare că și-a băgat coada în parohia lor – Parohia Sânnicolau Mic.

La slujba de duminică, Biserica din Sânnicolau Mic a fost plină

Lumea mirenilor a fost șocată și nu a avut reacție. Dracu’ și coada lui au blocat reacțiile atât dinspre Arhiepiscopie, cât și dinspre președintele Consiliului Județean Arad (CJA), la care s-au referit enoriașii în scrisoarea adresată Patriarhiei. A fost ca și cum s-ar fi prevalat de dreptul la tăcere (pe care nu-l au în acest caz). Mai ales că au fost și sunt cele mai îndreptățite autorități să vorbească într-o astfel de situație.

Arhiepiscopia nu are un purtător de cuvânt care ar fi putut prezenta poziția oficială a instituției despre acest caz. Dar tot ar fi trebuit desemnat un consilier pentru această treabă. Cu siguranță nu ar fi fost un demers interpretat ca o intervenție în cercetarea cazului.

CJA, în schimb, are purtător de cuvânt. Dar, cu tot respectul pentru persoana în cauză și pentru ce știu că ar putea face dacă ar fi lăsată (am fost colegi, știu ce poate), CJA se prezintă în fața arădenilor ca o instituție fără purtător de cuvânt, o instituție care „vorbește” și se arată lumii doar prin domnul Iustin Cionca, actualmente președinte al CJA.

Așa se face că, în afara sufocantelor laude personale din mesajele de pe rețelele de socializare – care încep inevitabil cu „azi am făcut/început/finalizat/dres” sau „azi am fost la” (Doamne, câtă lipsă de respect față de cetățeni, tratați cu același tip de mesaj) – arădenii mai află că județul lor este „un județ liberal” (dacă nu mă credeți, citiți AICI ) sau că președintele „a inaugurat” prin tăierea panglicii, o lucrare inexistentă! De noaptea minții.

O îmbucătură în calea uitării inaugurării

Așa se întâmplă când ai avut noroc în viață, dar dracu’ ți-a luat măsura

Vorba proverbului: Dumnezeu îți face casa, apoi lași pe dracu’ să-ți aducă musafiri. Proverb care exprimă exact ce se poate înțelege din condiția domnului președinte, care s-a trezit atât de puternic în județul Arad încât nu se mai ferește de nimic. Și nici nu se simte obligat să dea vreo explicație arădenilor, indiferent de natura acuzației ce îi este adusă.

Poate nu înțelege tâlcul acestui proverb, dar „musafirii” aduși de dracu’ sunt gândurile rele, patimile, tentațiile puterii și exercitarea ei discreționară, „musafiri” care intră fără să fie chemați. Cam așa cum intră ei, cei care au puterea-n mâini, în viața noastră.

Hotărât lucru, puterea nemăsurată, necenzurată, smintește, chiar și pe politicieni care, cum s-ar spune, cu dobândirea puterii se ocupă. Domnul președinte Cionca are puteri aproape discreționare în județul Arad. Poate ridica sau coborî pe (aproape) oricine vrea, că nici dracu’ nu l-ar putea opri. Așa a ajuns să fie cel care și-a băgat coada pentru a strica buna rânduială din Parohia Sânnicolau Mic.

Știu, nu va recunoaște niciodată că respectiva coadă este a lui. Nici că a intervenit vreodată pentru a-și impune finul în vreo funcție din Arhiepiscopie. E greu să ai puterea de a-ți recunoaște greșelile sau de a-ți asuma faptele, când ai ajuns să ai puterea de a face orice în județ.

Nu-l interesează că distruge oameni prin ceea ce face. Că l-a deformat pe părintele Noghiu, asta e. A aruncat sămânța pe un teren fertil, teren care ar fi trebuit curățat, dacă ar fi fost cu adevărat un părinte spiritual, cum este considerat nașul. N-a făcut-o. Dimpotrivă, l-a băgat în sistem și l-a susținut să rămână în sistem.

Trist este că un astfel de om are, iată, puterea de a arunca o umbră asupra celui care a slujit Biserica și Arhiepiscopia Aradului cu întreaga sa ființă. L-a pus pe Preasfințitul în trista situație de a recunoaște că a „promis unei autorități județene” să facă, practic, o ilegalitate. Iar acum, în micimea lui de om din sistem, nu va avea bunul-simț să-și recunoască implicarea. Și să-și ceară iertare. Unde și-a băgat dracu’ coada…

Să pui un om ca Preasfințitul într-o asemenea situație, să-l îndemni, dacă nu cumva chiar să-l obligi, să păcătuiască în rând cu ultimul corupt al sistemului, este un mare și greu păcat. Pentru care domnul Cionca va plăti. El sau alții din jurul lui.

Și măcar de ar fi singur. Am spune că este omul dracului și, la primele alegeri, am scăpa de el. Dar nu este. El face parte din sistemul atotputerniciei, aflat la adăpost de orice „dojană a legii”, adăpost edificat tot în procesul dobândirii atotputerniciei care controlează tot ce viețuiește sau valorează ceva în județul Arad.

Controlează fluxurile de fonduri, controlează angajările, licitațiile și chiar circuitul unor dosare, iar prin asta controlează până și „dojanele legii”.

Cam în perioada în care tânăra doamnă Noghiu, proaspătă fină a domnului președinte Cionca,  reușea să uimească lumea cu priceperea sa și obținea, prin concurs cinstit, un post la Curtea de Conturi, doi oameni au fost angajați, pe posturi de execuție, la Compania de Transport Public Arad. Zice-se, cu pile, faptă pentru care, după ani, s-a făcut un dosar penal fostului viceprimar.

Bun, dacă a greșit, să plătească.

Doar că, pentru ce s-a întâmplat la Curtea de Conturi, nu va plăti nimeni. În afara statului, care-i va plăti doamnei, în curând, și pensie specială. Până atunci, doar salariul.

Nici pentru presiunea făcută de domnul președinte pentru ca finul său să ocupe, fără concurs, un post de preot, nu se va mișca nicio instituție. Sistemul nu va permite nicio mișcare ce-ar putea destabiliza puterea discreționară a membrilor sistemului.

Nu ar fi de mirare ca umilința la care a fost supus Vlădica să continue și să-l „convingă” să retracteze ce-a spus referitor la „promisiunea” făcută „unei autorități județene”.

Numai să nu se forțeze nota până dincolo de o anumită limită. Dracu’ își bagă coada, aruncă sămânța răului, dar în fața a 1.000 de enoriași furioși până și el și-o scoate.

Nu sunt în măsură să împart dreptatea între cele două părți active în scandal, părintele Gligor și părintele Noghiu. Înțeleg că diferendul este mai vechi și am senzația că încă ar mai fi multe de aflat pentru a înțelege adevărata dimensiune a conflictului. Poate se va îndura domnul președinte și, într-un acces de sinceritate, ne va lămuri de când și-a băgat coada pentru a-l înlătura pe părintele Gligor.

Fără să cunosc detaliile conflictului, pot spune cu mâna pe inimă că un om capabil să transmită atâta înțelegere și dragoste pentru „greșiții lui”, cum ne-a transmis, doar din priviri, părintele Gligor, în timpul unui meci de fotbal, nu poate fi un om rău sau pus pe rele. Cu mulți ani în urmă, eram în tribuna a II-a a vechiului stadion UTA și, împreună cu câțiva prieteni, îi transmiteam arbitrului tot felul de „mesaje dulci”. Tare, „să se-audă-n toată țara”. La un moment dat l-am văzut, câteva rânduri mai sus, pe părintele Gligor.

Ne cunoștea, ne văzuse, ne auzise. Noi, oameni în toată firea, am roșit instantaneu. Nu știu dacă părintele a observat asta, dar din privirea lui nu am „citit” decât înțelegere și multă dragoste părintească. Sau, mai degrabă, duhovnicească, deși nu era duhovnicul niciunuia dintre noi. Oricum, nici o urmă de reproș, deși noi știam că am fi meritat o dojană zdravănă.

Un astfel de om nu cred că ar putea face acele lucruri de care este acuzat…

Cine ar fi trebuit să vorbească și, poate, să lămurească divergențele – Arhiepiscopia și președintele Cionca – au tăcut. În schimb, a vorbit cine trebuia să tacă – părintele Noghiu. A greșit, poate sfătuit de naș. A simțit nevoia să se apere (finul, nu nașul), iar reacția lui a fost copilărească și, totodată, țâfnoasă, pe alocuri amenințătoare. În acele momente nu vorbea preotul, ci finul atotputernicului naș, parte a necuratei treimi ce domină de 20 de ani Aradul: Falcă – Cionca – PNL.

După o vreme, părintele Noghiu s-a mai calmat și-a mai potolit și amenințările (convins de naș?).

Este greu de intuit, în acest moment, cum se va termina acest conflict. Desigur, depinde foarte mult de poziția Patriarhiei. Dacă aceasta va permite ca un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române să fie umilit de un politician local, atunci, Dumnezeu cu mila.

Pe de altă parte însă, un prim pas în direcția aplanării conflictului ar putea fi făcut chiar de domnul Cionca, în cadrul unei „spovedanii” publice pe care ar putea-o organiza. Ar fi o probă de caracter și ar închide gura celor care-l consideră incapabil de așa ceva – între care mă număr, recunosc. Eu mi-aș recunoaște greșeala, dacă, printr-o minune, și-ar recunoaște implicarea neavenită în viața Arhiepiscopiei Aradului.