Această imagine ne apare după ce realizăm furtuna care a scos-o de pe scenă în Timișoara pe Lidia Buble, cea care cu o zi înainte s-a simțit netulburată la noi, în Alfa, pe strada Mărului. Nu foarte departe de autostradă și de lacul Homocul Mare (Nisipul Mare, în maghiară), acolo unde s-au mutat anul trecut, în septembrie, lebedele de pe Mureș, respectiv lacul de la Pădurice.

Și pe bună dreptate, știa ea ce știa sau dacă nu, i-o fi spus vreun arădean, la noi nu este ca la ei, pe aici, pe ambele maluri ale Mureșului, treaba e altfel, lucrurile se întâmplă cum scrie la carte. Absolut previzibil și fără surprize neplăcute.

Cum a venit și furtuna de sâmbătă seara. La Timișoara cu vânturi năprasnice și tunete de spectacol, la noi cu niște pișcureli. Nu că n-a fost bine, dar parcă era mai bine o furtună ca lumea. Să mai curețe pe aici una-alta, să mai vedem și noi cum arată orașul după o curățenie furtunoasă ca în povești.

Nu de alta, dar, având în vedere problemele din țară și din lume, noi pe aici parcă suntem rupți de realități. Rondul e rond, concertul e concert, spectacolele curg unul după altul, bulevardul mai nou e deschis în fiecare week-end, nimic nu ne indică schimbările dramatice care se întâmplă prin alte părți.

Acum să trecem pe lângă Trump și Putin – chiar dacă ieri, Ursula a noastră s-a întâlnit, tocmai în Scoția, cu Donald să pună la punct comerțul dintre SUA și UE –, să ne oprim un moment la scandalul Anastasiu. Cu atât mai mult cu cât, aflu acum, în timp ce scriu aceste rânduri, că vicepremierul lui Bolojan, probabil împins de acesta, va ține o conferință de presă la cinci după masa.

Cu alte cuvinte, lucrurile merg înainte, chiar dacă nu știm dacă medicul școlit în Germania, înainte de 1989, își va anunța demisia sau va încerca să explice de ce e bine dacă rămâne el viceprim-ministru (* actualizare: Dragoș Anastasiu a demisionat după redactarea acestui text, duminică seara).

Pentru că sunt și avantaje, să ne înțelegem. Un om școlit în Germania, înainte ca treaba asta să nu fie condiționată de băieții cu ochii întotdeauna albaștri, poate însemna ceva, așa cum și relațiile lui Anastasiu cu lumea aceea de care băieții se folosesc cu predilecție poate explica multe.

Indiferent de ce va zice omul la conferința de la Palatul Victoria, este cât se poate de clar că băieții lucrează. Iar acum, cu Nicușor Dan și cu Bolojan, treaba chiar a devenit serioasă, cu ăștia nu te poți înțelege, ăștia cred că pot juca după regulile stabilite de ei, trebuie supravegheați de aproape, e mare nevoie de oameni care au față, dar știu bine regulile de când îi lumea a jocului politic de pe aici.

În fond, e vorba de o regulă simplă. Indiferent cum se numește, că e regalitate sau republică, că e liberală sau mai social-democrată așa, că e cu rușii sau cu nemții (mai nou: UE), politica de pe la noi – ca de altfel în multe alte locuri – se bazează pe regula milenară a clanului aflat în luptă cu alte clanuri: ești cu noi, faci ce îți cerem. Vrei avantaje, faci cum îți zicem. Nu uita: depinzi de noi, nu de ei. Democrația este o vorbă pentru ei inventată, noi însă știm ce contează cu adevărat.

Această mentalitate este adânc înrădăcinată și cultivată în continuare de acele instituții și organizații pentru care secretul de serviciu este regula supremă. În armată și în servicii nu există democrație, atâta ar mai lipsi. Și tot așa, e bine să nu existe nici în instituțiile subordonate politicului. Chiar și dacă doar pe jumătate. Să nu observe prostimea.

Așa că liniștea de la noi este perfect normală. N-avem noi treabă cu Nicușor și cu Bolojan, să nu vină ei să ne învețe pe noi politică, că noi făceam politică de pe vremea când ei habar nu aveau ce înseamnă asta. Și uite că, încet-încet, vor fi obligați să învețe. Anastasiu este doar o carte de joc, mai sunt și urmează altele. Să realizeze că regulile jocului sunt peste ei, că sunt alții care controlează fenomenul, că trebuie să te supui, să spui: da, am înțeles, să trăiți.

Nu e cazul să tăiem și să spânzurăm. Să desființăm pensii și salarii, să reducem personalul de la primării și consilii. Asta ca să nu mai vorbim de intreprinderile subordonate. Și ce-i dacă câteva sute de mii de oameni iau bani și nu fac nimic? Mai precis fac ca nimicul să pară ceva. E și asta o meserie!

Conferința de presă a lui Anastasiu încă se desfășoară în clipa în care scriu aceste rânduri.

Pentru mine, cel puțin, a devenit clar de ce a fost nevoie ca omul să plece. Da, a recunoscut, a greșit, așa cum unii nu greșesc atunci când nu fac diferența dintre șpaga de supraviețuire și cea de îmbogățire. Iar prin declarația aceasta, domnul Anastasiu cam confirmă ce am elucubrat eu mai sus: băieții, în continuare, lucrează neabătut. În timp ce noi ne distrăm, mergem la concerte și spectacole și alte distracții, inclusiv pe Mărului la Lidia Buble. Numa’ furtuna să nu vină!

Nu-l văd prea bine pe Bolojan…