Nu putem ști ce-au simțit participanții la maratonul de negocieri pentru formarea noului guvern, dar din afară s-a simțit șantajul practicat de PSD. Evident, un șantaj politic, fără consecințe penale, deci legal. Cam imoral, date fiind condițiile sociale și mai ales economice din țară, la care tocmai partidul „șantajist” a contribuit cel mai mult – prin felul în care a gestionat anul electoral 2024 a generat direct condițiile extrem de dificile în care se află țara.

Mai mult, pe întreg parcursul „kilometric” al negocierilor, PSD a fost partidul cel mai cinic, partidul care și-a urmărit strict interesul (care nu putea fi altul decât păstrarea privilegiilor) indiferent față de nevoile cetățenilor (obligați să suporte atât inflația, cât și explozia prețurilor și tarifelor) și ale țării (evident, deficitul bugetar imens, de care este principalul vinovat).

PSD a profitat din plin de slăbiciunile partidelor cu care a negociat, iar teama aproape bolnavă a acestora este una dintre slăbiciuni, cealaltă fiind criza de „personal calificat” pentru negocieri.

Surprinzător, dintre toate, cel mai fricos partid a fost PNL, semn că un eșec al negocierilor ar fi afectat în cel mai mare grad privilegiații partidului. Ca să nu mai vorbim despre alegerile anticipate, idee de care s-au temut toate partidele autointitulate proeuropene, gândindu-se că un astfel de scenariu nu ar conveni decât AUR, singurul partid cotat ca fiind pe creștere dacă am avea alegeri anticipate.

Toate celelalte ar avea motive întemeiate să se teamă că vor obține mai puține voturi decât la alegerile din noiembrie. Inclusiv SOS, ca să nu mai vorbim de POT care, probabil, nu ar mai intra în Parlament.

Ăsta a fost calculul simplu, oarecum ancorat în realitate, dar nu chiar atât de puternic încât să poată susține nava în plină furtună.

Bunăoară, liderii AUR se îmbată cu apă rece dacă se consideră mari câștigători în cazul unor alegeri anticipate. Știu, sondajele de opinie îl acreditează deja cu 40%, dar să nu uităm că tot cam atât i-au prezis și înainte de alegerile din noiembrie. Am văzut cât de „precise” sunt sondajele la noi, așa că oricine este liber să creadă în ele sau nu.

Pe de altă parte, prin acțiunile post electorale ale lui George Simion, a reușit doar să-și radicalizeze electoratul propriu, nicidecum să convingă pe alții să i se alăture.

Negocieri și temeri

Știu că acum, datorită vehemenței și chiar violenței cu care își apără liderii (Simion și Georgescu), mai ales pe rețelele de socializare, susținătorii AUR par mulți. Realitatea este însă alta, iar Simion o va simți cel mai puternic dacă nu-și va reveni din șocul pierderii alegerilor. Ceea ce face acum, nu este nici politică, nici campanie electorală.

Nu caută decât să provoace dezordine în țară, să încerce să îngreuneze guvernarea țării, părând că adevărata lui miză este doar să arate lumii că România nu este guvernabilă, că nu prezintă încredere. O miză ce pare trasată de altcineva, din afara țării, pentru că numai un străin, un dușman din afara țării ar putea avea o asemenea miză. Iar cu astfel de scopuri, nu poate atrage prea mulți noi simpatizanți. Oricum, vom vedea cine are dreptate.

Evident, și PSD ar avea destule motive să se teamă de alegerile anticipate, chiar dacă liderii săi pozează în cocoși macho. Doctrina pe care o practică este mai degrabă originală (ca democrația iliesciană) decât social-democrată și nu le-ar mai aduce multe voturi (poate, puțin peste 10%).

Mai mult, PSD se teme în egală măsură și de intrarea în opoziție – cu consecințe devastatoare pentru imensa masă de clienți super-privilegiați ai partidului: pierderea controlului asupra Justiției, eliminarea clientelei partidului, plasată în funcții cheie, de la CSM și CCR, la Servicii și Curtea de Conturi etc.

Doar că nici liberalii, nici ceilalți negociagori nu au fost capabili să proceseze această slăbiciune și s-au lăsat dominați de propriile temeri.

Sigur, pesediștii n-ar sta fără să acționeze în caz de furtună. S-ar orienta rapid și, patrioți cum îi știm, și-ar însuși niște idei naționaliste din arsenalul AUR, cu care ar mai câștiga din electoratul naționalist mai puțin extremist – ăla care nu va fi de acord cu radicalismul de stradă al lui Simion. În acest demers de mare ajutor va fi vicepremierul Marian Neacșu, cel care înainte de a fi om de vază în PSD, ridicat la rang de „eminență cenușie”, a fost tot un fel de vază în PRM-ul lui Vadim.

Eminența sa, Marian Neacșu, fost PRM, fost PSD, trecut în 2019 la Pro România și reîntors la PSD. Urmează AUR?

Sursa: guraialomitei.com

Desigur, nici de la naționaliști n-ar lua mult, dar adunate cu acele 10% dinspre social democrație, ar face cât să se poată agăța, ca un breloc la sceptrul puterii pe care AUR o va deține, tot într-o coaliție. Diferența este că într-o astfel de coaliție, PSD nu va mai fi vioara-ntâi. De altfel, după această guvernare, pe care a sabotat-o cât a putut, PSD nu va mai fi vioara întâi cel puțin vreo două legislaturi.

Rotativa pe care a impus-o este o iluzie. Dacă guvernarea Bolojan va fi o reușită și PNL va reuși să mai prindă culoare în obraji, iar PSD va scădea în opțiunile electoratului, rotativa nu se va face. Pur și simplu. Dacă nu va reuși Bolojan să se impună, cu măsurile lui, în sufletul electoratului, este foarte posibil ca PSD și AUR să vină la putere, USR și PNL să dispară în mediocritatea parlamentară, cu perspectiva chiar de a dispărea din Parlament după alegeri, fie ele anticipate sau la termen.

Că USR și UDMR nu au sărit la gâtul PSD când au emis toate pretențiile și când jucau teatrul de două parale că nu știu dacă intră la guvernare, înțeleg. UDMR a negociat altceva, și a reușit să obțină aproape tot ce și-a putut propune.

De la USR nu aveam așteptări pentru că nu arată că există în acest partid suficientă experiență și forță pentru a negocia cu adevărat. Valoarea unora dintre liderii USR este evidentă, la fel și intransigența (cel puțin declarativă), în probleme de etică. Doar că aceste calități nu sunt suficiente în procesul negocierilor politice. Lipsește experiența, ca să nu spun maturitatea.

Maturitate pe care nici PNL n-o mai are. Surprinzător, PNL nu mai are oameni capabili să negocieze cu pesediștii sau cu orice alt partid„dușman”. Mai surprinzător este că nu mai are nici știința sau dispoziția de a se apropia de oameni, cu măsuri pe placul oamenilor. Mai ales că PNL, în varianta PD-L, a mai trecut printr-o criză, iar atunci a luat măsuri nepopulare, fără să știe să taie și de la privilegiați. Și a pierdut – practic, de atunci a devenit un partid de „puțin peste 10%”.

Iar acum face la fel. S-a tot spus în ultimele zile că lumea este conștientă că trebuie să strângem cureaua și că românii, în majoritate, sunt de acord cu asta. Doar că așteaptă echitate de la premierul Bolojan și de la președintele Nicușor Dan. Adică, așteaptă să fie puși să tragă la căruță toți cei din țară, nu doar cei mai slabi, mai lipsiți de apărare și, evident, de venituri mari. Deocamdată însă, amândoi par să fi luat distanță exact față de acești cetățeni.

Altfel spus, atât curajosul Bolojan, cel care are imaginea unui vașnic luptător împotriva tuturor balaurilor, cât și onestul Nicușor Dan, par că sunt mari cârmaci în ape mici și liniștite. Când intă în ape mari si învolburate, își pierd din curaj și, ca să nu riște să piardă comanda corabiei, dau cu biciul în vâslași.

Atenție mărită: dacă PSD, sub conducerea lui Ciolacu a adus AUR aproape de putere, PNL, sub conducerea lui Bolojan ar putea împlini misiunea începută de revoluționarul de Buzău prin aducerea AUR la guvernare. Și asta, pe de-o parte, pentru că a acceptat să conducă un guvern condus de PSD, prin oamenii trimiși acolo de Paul Stănescu, Tudose și Olguța, iar pe de alta, pentru că nu a avut curaj să taie și de la parlamentari și membrii guvernului, de la pensionarii de lux și de la sutele de agenții din subordine guvernului.

În ziua învestirii guvernului PSD condus de liberalul Bolojan, programul de guvernare arată ca o haiducie pe invers: lăsăm bogații în pace, că-s de-ai noștri, și luăm de la vâslași, că ei n-au ce să ne facă.

În aceeași zi, speranțele noastre arată chiar mai rău. Bolojan începe redresarea bugetară cu 8 miniștri dintre cei pe care i-a avut Ciolacu. Altfel spus, jumătate dintre miniștrii din actualul guvern au adus țara în situația de criză bugetară gravă. Și noi ar trebui să credem că acest guvern va fi în stare să redreseze corabia…?

Pentru final, un alt zâmbăreț al PSD, Ciolacu Marcel, care nu se simte vinovat de nimic…