Unii poate își mai amintesc de o trupă americană de jazz-rock, destul de cunoscută și în România prin anii ’70 – ’75, care se numea „Sânge, sudoare și lacrimi”, desigur, în variantă engleză, „Blood, Sweat & Tears”. Nimic despre trudă…

Poate unii, mai pasionați de istorie decât de jazz-rock, știu câte ceva despre discursul lui Winston Churchil, ținut în Camera Comunelor, în 13 mai 1940, la câteva zile după ce a fost numit prim-ministru, într-un moment foarte greu pentru toată țara, aflată în plin război cu Germania nazistă.

Un discurs scurt – aproximativ 450 de cuvinte, în limba engleză – care începe așa: „Aș spune Camerei, așa cum le-am spus și celor care au intrat în acest guvern: Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare. Avem înaintea noastră o încercare de cea mai mare greutate. Avem înaintea noastră multe, multe luni lungi de luptă și suferință”.

Vă puteți imagina un astfel de discurs al unui prim-ministru român? Greu, foarte greu. Politicienii români nu au exercițiul comunicării sincere cu cetățenii țării, indiferent cât de bune sau grele ar fi vremurile. Apoi, politicienii noștri sunt fricoși și, necunoscându-i pe români, au impresia că dacă ar comunica sincer cu ei în perioadele grele, ar pierde încrederea alegătorilor și, poate, chiar postul.

Așa s-a întâmplat și cu premierul Bolojan, în prezent prim-ministru interimar.

A avut multe ocazii să se apropie de cetățeni și să le spună deschis că nu le poate promite decât „sânge, trudă, lacrimi și sudoare” sau „sânge și taxe” ori altceva care să însemne adevărul. Adevărul crud, dar care să exprime realitatea.

Cam care credeți că ar fi fost reacția românilor dacă proaspăt instalatul premier Bolojan le-ar fi spus românilor adevărul despre risipa făcută de predecesorul său Ciolacu? Da, este foarte posibil ca reacția PSD să fi fost dură, amenințătoare chiar, dar cu siguranță nu i-ar fi putut face mare lucru de vreme ce s-ar fi putut baza pe sprijinul cetățenilor. Și-apoi, ce-i puteau face mai rău decât i-au făcut acum? Absolut nimic.

Ba dimpotrivă. Am convingerea că valul de simpatie pe care românii i-l arată acum, după moțiune, i l-ar fi arătat atunci, la început de mandat, val care i-ar mai fi tăiat din elan „făcătorului de crize”.

Dacă Bolojan ar fi comunicat cu românii, măcar cum comunică acum, după moțiune, cu siguranță nu s-ar mai fi ajuns la „sânge” în Parlament.

Mai ales că, având sprijinul cetățenilor, și măsurile absolut nepopulare și, unele, chiar flagrant greșite ar fi fost înțelese de români. Dacă Bolojan le-ar fi spus adevărul despre necesitatea adoptării măsurilor grele. Inclusiv despre (ne)tăierea pensiilor speciale și reducerea indemnizațiilor parlamentarilor. Chiar cu riscul de a fi supus unei moțiuni.

Un șef de stat sau de guvern trebuie să știe să verse „sânge” dacă este nevoie, pentru a spune cetățenilor simpli adevărul.

Acum, s-ar putea să fie cam târziu– deși se spune că niciodată nu-i prea târziu pentru a spune adevărul. Oricum, valul de simpatie ridicat de români în sprijinul lui Bolojan este un moment al adevărului pentru politicienii noștri – nu vorbesc despre cei de la AUR, ei au propria lor agendă și propria politică de marketing.

Adevărul este că moțiunea nu a fost depusă pentru că „românii nu mai puteau suporta măsurile lui Bolojan” (dacă era așa, acum valul l-ar fi măturat, nicidecum nu l-ar fi ridicat).

În schimb, politicienii și grupurile de interese care roiesc în jurul lor nu mai putea suporta să fie „demufați” de la robinetul bugetar.

Dincolo de valul de simpatie pentru Bolojan, moțiunea ne-a lăsat cu un guvern interimar, deci cu atribuții mult restrânse. De exemplu, neavând dreptul să facă propuneri de lege, suntem pe punctul de a pierde bani europeni din programul SAFE. Sigur, cei care credeți în retorica suveranistă privind acest program destinat întăririi și modernizării Armatei noastre, puteți crede ce doriți.

Bunăoară, puteți crede că această retorică, îndreptată, practic, împotriva Armatei române, este întâmplător la fel cu interesele militare și politice ale Rusiei lui Putin.

Nu cred că sunt patrioți cei care nu vor ca Armata română să fie dotată cu armament modern sau să nu-și poată deplasa în timp scurt efectivele și armamentul aproape de granița de Est. Ăștia nu-s patrioți români și n-ar vărsa nici o picătură de apă chioară pentru România, darămite una de sânge.

Să revenim la moțiune. Nu se știe exact ce au vrut PSD și AUR cu moțiunea anti-Bolojan. Orice om rațional își dă seama că doborârea guvernului este prea puțin. Dincolo de scenarii și de explicații oficiale (vădit mincinoase), rămâne în picioare ideea că și-au dorit sânge. Direct din jugulara lui Bolojan, într-un moment în care părea mai fragil ca niciodată.

Conducea un guvern redus numeric, și demotivat de valul de critici cu care era întâmpinată orice măsură adoptată sau doar propusă. Iar ca președinte al PNL – un partid divizat ce părea aproape de implozie sub presiunea grupului Thuma, Predoiu, Rareș Bogdan și cățeii care-i urmează – părea că are zilele cu adevărat numărate până se va prăbuși.

A ieșit destul de mult sânge, dar nu din jugulara lui Bolojan, ci mai degrabă din grimasele lui Grindeanu – AUR s-a repliat rapid, în tot felul de scuze și pretenții, folosite ca scuză pentru lipsa de curaj și voință de a intra la guvernare. Așa cum era de așteptat, de altfel.

Lacrimi încă nu a vărsat nimeni, dar partidul care a declanșat criza se vede pus în situația de a trudi pentru a limita pierderile. Acum este clar că inițiatorii crizei și a moțiunii au adoptat o strategie total greșită. Se pare că au avut informații greșite sau au făcut evaluări eronate. Cert este că în loc să-l „umple de sânge” pe Bolojan, moțiunea l-a urcat pe un val de simpatie ce pare foarte periculos pentru PSD.

Bolojan a ajuns vedeta crizei și, dacă va ști să gestioneze bine situația, sunt șanse mari să-l vedem liderul adevărat al României, mai puternic decât a fost vreodată, deci capabil să taie capetele Hidrei.

Pentru asta, va trebui să mai „sângereze” puțin în numele adevărului despre măsurile fiscal – economice luate împotriva românilor, dar și despre toate acele grupuri de presiune „mufate” la „robinetul bugetar”, inclusiv despre „băieții deștepți din energie” sau din agricultură. Românii înțeleg multe, dar nu uită chiar așa de ușor cum cred unii.

Apoi, va trebui să repare greșelile făcute, începând cu TVA și terminând cu impozitarea pensiilor. Sau măcar să și le recunoască, sincer.

Dar înainte de orice, ca președinte al PNL va trebui să se decidă dacă nu cumva ar fi mai bine, pentru igienizarea vieții politice, să fie declanșate alegeri anticipate. Ar fi, între altele, o măsură a valorii sondajelor de opinie…