Vă dați seama, toată ziua de ieri m-am tot gândit dacă rămâne sau nu acest titlu.

Motive aveam înainte să aflu rezultatul alegerilor prezidențiale. Chiar aici, loco. Ajunge doar să vă reamintesc de ștrand, cetate și alte locații din Arad ajunse în paragină, să vă reamintesc de rondurile lui Bibi în care duce bere de 1 Mai la lucrătorii care fac trotuarul.

Numai că în ultimele zile înainte de duminica, hai să nu-i spunem a orbului, toți ai noștri, unul și unul, au ținut să ne sfătuiască cum să votăm. Parlamentari, președinți de consiliu și primarul în persoană ni l-au indicat la unison pe Crin Antonescu. Ceilalți abia dacă erau pomeniți, așa din greșeală, de câte unul sau altul din partidele lor. Ideea era că românul nu știe ce vrea, trebuie să i se spună, că de aia sunt aleșii.

Și cu toate acestea, sfârșitul de săptămână a fost al Doamnei Lasconi, cea care nu a mai zis nimic după ce a postat pozele măsluite cu Ponta și Nicușor. Nici nu mai era nimic de zis, totul a devenit clar, mare noroc pe noi că am scăpat de Doamna. Vă dați seama, așa o președintă!

Nu pentru că ceilalți ar fi atât de buni. Și nu ne gândim aici la toți 11, toată lumea știa de la început că e vorba de 2-3, maxim patru candidați care intră în joc pe bune pentru postul de președinte al României.

Despre cel de pe primul loc nu avem ce zice, este simbolul limitării și al înverșunării care pornește din această limitare, Crin Antonescu este o găselniță politicianistă, singurul candidat pe bune în acest concurs fiind Nicușor Dan. E simplu de ce: este cam primul om din politica românească care face ce zice și zice ce face. Nu că n-ar face greșeli, numai că spune și asta.

De Ponta nu mai zic nimica, el e șmecherul de serviciu, sigur are și el fanii săi, dar nimic mai mult.

Și în timp ce mă gândeam la toate astea, urmărind evoluția prezenței, mă trezesc cu exit-polluri în plină zi, cu ore bune înaintea terminării votului. Unele publicații chiar așa le numeau, altele, mai reținute, le spuneau estimări primite de la echipele de campanie, scopul însă era clar în ambele situații: manipularea nerușinată a electoratului. Și asta pe față, la vedere, de parcă ar face lucrul cel mai normal cu putință cu ocazia alegerii președintelui țării.

Nu pomenesc numele acestor publicații – nu vorbesc de nenumăratele inițiative particulare de pe FB de a face propagandă în favoarea vreunui candidat –, erau printre ele chiar nume mari, rețin doar ideea că nu putea fi un exemplu mai eclatant pentru situația cimentată de o vreme bună în țară. Situație și mentalitate, fapt și gândire. Este vorba tocmai de normalizarea anormalului, acceptarea inacceptabilului, în cele din urmă de banalizarea răului.

Ni se pare normal ca Simion să vină cu Georgescu la urnă și să spună că îl va vota pe Georgescu în timp ce Georgescu se topește la sărutul mâinii sale din partea unei doamne mai în vârstă. Sau să fim încântați de sceneta din secția de vot a celei care, prin eliminarea din 2024, a predat ștafeta lui Georgescu: pune pe buletin numele lui Codreanu și Ceaușescu și rânjește de parcă ar fi făcut ceva de râs, nu de plâns. Și atunci încă n-am pomenit de atacurile cibernetice recunoscute chiar de atacatori în favoarea celor pomeniți mai sus.

Ei și după toate astea vin exit-pollurile reale de la ora nouă seara. Interesante rău. Aproape identice dacă nu socotim diferența de două procente de la Curs. Cele care îl pun pe Nicușor Dan în urma lui Crin Antonescu, după ce la Avantgarde erau la egalitate. Este cât se poate de evident că aceste sondaje nu ne pot oferi certitudinea celui de al doilea finalist. Trebuie să așteptăm numărarea pe bune a voturilor, cu atât mai mult cu cât diaspora nu este reprezentată în exit-polluri.

Dar până atunci titlul articolului rămâne.

Dacă Crin Antonescu, susținut de trei partide aflate la guvernare, nu reușește să obțină un rezultat semnificativ mai bun decât Nicușor Dan, independentul hărțuit în fel și chip în toată campania, fără să mai vorbim de dezbaterile televizate din săptămâna trecută, asta înseamnă foarte simplu și elementar că românul nu-i chiar dus cu pluta.

Chiar dacă, așa cum se întâmplă peste tot, există o masă de manevră care poate fi foarte ușor prinsă cu texte de doi lei, naționaliste sau, cum se spune mai nou, suveraniste, asta nu înseamnă că partea conștientă și educată politic – esențială, cea care de fapt contează în democrație – poate fi înșelată atât de simplu. Atât de simplu cum au încercat cele trei partide cu al lor Crin Antonescu. Fără să realizeze măcar că Antonescu nu funcționează separat de Ponta, ci doar împreună.

Iar aici am identificat marea, dramatica problemă: oare se va deștepta în două săptămâni așa numita clasă politică românească? Va reuși astfel să oprească ascensiunea la Cotroceni a suveranistului anti-european cocoțat în politică direct din galerie?

Cel care nu a avut curajul să iasă, după marea victorie, în direct – știe el ce știe despre propria capacitate de gândire și vorbire –, ci le-a vorbit fanilor de pe ecran.

Da, exact precum Ceaușescu pe vremuri…