Nu o să vă ia mai mult de 5 minute să citiți acest material și, cu siguranță, nu o să vă ia mai mult de 5 minute să votați. Vă rog să o faceți pentru a nu afla cum arată lacrimile atunci când se duce de râpă o țară: țara ta.

Despre lacrimi și vot sunt știrile mele aproape ratate de duminica aceasta. Sunt doar despre România și ce ne așteaptă, dacă ne mai așteaptă ceva bun după alegerile de astăzi și după cele de peste două săptămâni. Nu este calupul acesta cu nicio știre din altă lume, fie ea una mai bună. Nici despre cultură și ce ne mai oferă ea în weekend, dar nu doar atunci, nu găsiți nimic aici. Nici cu muzică nu e, ci cu o singură poezie, tare scurtă și ea, despre rușine.

Lacrimi pentru România, țara de după ziua presei libere

Cu multe lacrimi e mai jos și cum arată ele pentru noi și cu România e mai jos și cum arată ea, de îți vine să plângi pentru țara ta.

Așa arată lacrimile când plângi de durere, când plângi de supărare, când plângi din cauza unei cepe sau pentru că are loc o schimbare. Nu aș vrea să văd cum arată la microscop lacrimile dacă vom plânge după țara asta, așa cum e ea acum și credem că nu-i de bine.

Imaginile de mai jos sunt ale lacrimilor văzute la microscop, lacrimi care corespund unor emoții: durere, schimbare, râs, ceapă. Fiecare emoție are propria amprentă lacrimară, „o urmă tăcută și sacră a ceea ce sufletul procesează”. Râsul izbucnește în haos și eliberare. Durerea sapă adânc.

În cele 5 minute de mai jos, cu lacrimile oprite în colțul ochilor, încerc să fac, foarte pe scurt, un rezumat al României din această săptămână, înainte de a merge la vot.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis miercuri, 30 aprilie, condamnarea definitivă a lui Corneliu Bârlădeanu la 8 ani de închisoare și a fostului arhimandrit Sebastian Jitaru la 14 ani de închisoare pentru viol în formă continuată și agresiune sexuală. Pentru prima dată în istoria cultului ortodox din România, un episcop este condamnat la închisoare pentru viol!

Vorbim de peste 100 de violuri comise de cele două fețe bisericești și de un dosar ascuns de procurori prin birouri, foarte mult timp. Până când a venit presa, acea presă în care nu mai cred prea mulți, dar care încă mai crede în România. În acest caz, au venit cei de la „Să fie lumină”.

Mai jos găsiți un material în continuarea seriei investigațiilor care au dus, acum, aproape de necrezut, la „dreptate pe pământ”. Ne-ar trebui mai multă dreptate aici, pe pământ, pentru oamenii bisericii și nu numai, ca să nu mai plângem amar:

TENEBRELE CHILIILOR: PESTE 100 DE VIOLURI LA HUȘI. Ce știm după condamnarea tandemului bisericesc Onilă – Jitaru

Presa și-a serbat ziua libertății ei sâmbătă, mai mult pe fugă, din pricini de alegeri, și fără motive mari de mândrie, pentru că e puțină presă liberă în România și s-ar putea să nu mai fie deloc după alegerile acestea.

Alegeri care au orbit de tot o parte a presei din țara noastră. Mass-medie care a decis că, mai frumos și mai ofertant decât libertatea presei sunt banii din politică:

Peste 90.000 emailuri interne de la România TV scot la suprafață istoria propagandei pro-Ponta și de ce este toxic jurnalismul făcut la comandă

Suntem spre panta roșie a curbei când vine vorba de presa liberă, încă în zona problematică, și nu avem nicio garanție că viitorul ne va duce în sus, spre țările din vestul Europei, sau dacă nu cumva ne va trage în jos, spre Balcanii de Vest, vulnerabili, prea vulnerabili mereu, spre Bosnia, Serbia și Kosovo.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Europe Magazine (@europe.magazine)

Dacă nu ne plac statisticile europene, că prea ne iau de sus europenii ăștia, de la înălțimea reușitei lor, poate ne e mai bine cu imaginile rusești despre cum văd și tranșează autoritățile de aici presa și libertatea ei.
E o știre greu de dus și greu de transpus în imagini, dar imaginați-vă totuși că cineva le-a văzut și, mai apoi, că cineva le-a trăit pe propria piele înainte de a fi ucis:

Trupul jurnalistei ucrainene Viktoria Roșchina, torturată și ucisă în captivitate în Rusia, a fost returnat fără unele organe interne

România este, alături de Bulgaria, țara din Europa în care nu ne omoară străinii, ci ne omorâm noi pe șosele. Cele două țări au înregistrate în dreptul lor cele mai multe decese pe drumuri, iar situația nu pare să se fi îndreptat prea mult de la statistica făcută pentru anul 2023 și până acum:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Gen, știri (@genstiri)

Așa arată România noastră

De fugit foarte departe de țara asta nu va fi nici pe viitor treabă ușoară, pentru că, în pofida anilor scurși, nu suntem priviți nici acum cu ochi buni în alte lumi. America a decis să ne scoată de tot din programul Visa Waiver, sigur ați citit știrea asta la noi:

Adio călătorii fără viză în SUA! România a fost retrasă din programul american Visa Waiver

Știre care pare mai degrabă un calcul matematic al administrației Trump, ca să nu mai aibă românii de-a face cu matematicienii locali, decât orice altceva.
Eu am citit prima dată informația aceasta pe Reuters:

US revokes admittance of Romania to visa waiver travel program

via Facebook și, deși cred că nu mă mai mir de prea multe, m-a întristat să văd că în comentarii americanii ne fac, mai departe, pe toți țigani și-s fericiți că nu mai avem acces la ei în țară. Cu siguranță, nu știu că putem intra în țara lor, ca și până acum, cu viză. Ura care merge cot la cot cu prostia e multă nu doar în România.

Dar nu doar americanii nu ne văd bine, nu-i vina doar a lor că nu știu ce-i cu noi. Ci e și vina noastră că reușim să proiectăm în lume doar imaginea asta, e și vina politicienilor care nu au știut să schimbe cu mai nimic modul în care suntem percepuți dincolo de granițele noastre, unde suntem eroi, viteji, cei mai deștepți, cei mai ospitalieri și, desigur, salvatorii lumii.

Salvăm țara în bula noastră de TikTok, dar, din păcate, decidem și soarta României, așa, tot de pe TikTok, nu pe următorii 5 ani, ci probabil pe următorii 50.

Așa arată România zilelor noastre, o țară în care altă țară își face de cap și vrea să decidă soarta alegerilor fără ca votul nostru să mai conteze. Una dintre publicațiile prestigioase din Franța a postat zilele acestea o anchetă privind interferențele Rusiei în alegerile din România și, înainte de a merge la vot, poate merită să o citiți. Știu, subiectul vă e deja familiar, dar cât de familiar?

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Gen, știri (@genstiri)

BREAKING Cum au susținut-o serviciile secrete ruse pe Diana Șoșoacă și au mutat sprijinul către Călin Georgescu. Operațiunea serviciului rus SVR a început în 2023 și viza finala prezidențială și 30% din Parlament. Investigație a presei franceze

Și așa arată ziua alegerilor în țara asta care e teren de joc pentru ceilalți:

Atac cibernetic asupra mai multor site-uri din România chiar în ziua alegerilor

Că suntem prea aproape de Rusia și că nu am scăpat niciodată de influența ei ne-o arată toate hărțile cu statistici din Europa. Roșu e de obicei rău și roșu e de obicei Rusia, iar culoarea asta, nițel estompată, nițel spre portocaliu, e cea pe care o primește mai mereu România. Cum mergi mai departe de Rusia, cum se face mai verde în Europa.

Aici e cu drepturile LGBT, care îi lezează chiar și pe românii care nu sunt suveraniști, ci liberali, școliți, culți. Nu-i deranjează homosexualii, vor doar să nu-i vadă și să nu-i audă că-și cer drepturile cu voce tare și pe față. Mai tăcuți și mai ascunși de lume, și totul e bine în societatea românească.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by geo.universe™ (@geo.universe)

Sunt zeci de hărţi din acestea pe săptămână, dacă vreţi să ştiţi unde suntem ca ţară. Eurostat face statistici des, aşa că dacă vreţi să plângeţi măcar o dată pe lună intraţi şi pe acolo.

Cum a mai arătat România săptămâna aceasta?

Aşa:

Alegeri 2025. Lumea și oamenii din spatele lui George Simion. Relația reală cu Călin Georgescu

și așa:

Alegeri 2025. „Crin Antonescu, extremă urgență”. Cum au ajuns politicienii liberali să trimită banii lor privați în contul PSD, de frica creditorilor

Și așa, cu un final cu plângeri penale:

VIDEO Nicușor Dan a depus plângere penală la DIICOT împotriva Elenei Lasconi în „scandalul fotografiilor”: „Oricine vrea să mă acuze de orice să vină cu dovezi” / „Interfața Crin Antonescu”

A fost și cu mult fact-checking săptămâna aceasta din partea ziariștilor care mai cred în adevăr. Au fost demontate câteva dintre afirmațiile false ale candidaților la alegerile prezidențiale. Am ales acest fact-checking doar pentru că subiectul a fost abordat în toate cele trei dezbateri publice de candidat cu siguranța unuia care deține adevărul absolut:

Crin Antonescu și terenurile pierdute de bucureșteni din parcul Herăstrău

E şi despre legionari România zilelor noastre, pentru că, oricât am plânge după adevăr, azi acesta nu mai convinge:

„Lupi în blană de oaie”

Şi mai e şi aceasta România noastră, intelectuală, țara în care vedetele îşi iau copiii de mână, îi urcă pe scenă pentru ca să îi facă de râs:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Cultura la dubă (@culturaladuba)

Ne cerem mai apoi scuze, încercăm să pansăm ce mai e de pansat, dar rana e prea mare pentru un bandaj așa mic. Cam așa sângerează mereu România și cam așa punem bandajul ăsta cât un nasture pe o rană cât o țară.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Cultura la dubă (@culturaladuba)

România e mereu și țara în care vedem urmările absenţei celor dragi, care nu ne-au fost aproape, care au colindat lumea, care au mers în alte țări să muncească acolo pentru ca nouă să ne fie mai bine. O astfel de poveste, tare caldă, e scrisă de fiică despre tatăl său, cândva șofer de TIR. Fiica e scriitoare, tatăl e acum pensionar:

„Am fost câine dezlegat și acum deodată am ajuns la mâna lu’ mama”

Și mai e aceasta România din zilele noastre:

EXCLUSIV. Zeci de spitale județene din țară, fără linii de gardă. Târgoviște, Hunedoara și Vaslui, în topul unităților medicale care nu pot trata urgențe după program

şi asta:

EXCLUSIV Zeci de grefieri din Mureș au câștigat în instanță majorarea salariilor cu 25 % / Decizia, rămasă definitivă prin neapelare / Înalt magistrat: S-a deschis o cutie a Pandorei, toți grefierii și magistrații din țară vor solicita același lucru

A fost doar o ieșire scurtă din afara lumii politice și a alegerilor de acum.

Mă întorc la alegeri. Radu Vancu scria de curând, pe când Elena Lasconi își propunea să facă ravagii cu poze modificate, că „Norocul României e că, de la Ion Iliescu încoace, răul s-a dovedit întotdeauna prost.” E posibil însă ca ghinionul țării asteia să fie dat de faptul că proștii câștigă de prea multe ori.

Și poate e așa și pentru că mulți dintre deștepți privesc de sus și în sus așteptând de la alții minuni.
Ce-i drept, în sus mă uit și eu și cred că nu cer prea mult când vreau doar „să trimitem anii ’90 la locul lor”. Altfel, lacrimile noastre nu vor avea nevoie de microscop ca să știm cum vor arăta.

Ce-i drept, lacrimi vor fi mereu

Mi-a spus o prietenă foarte bună, în timp ce ne plimbam în locuri nostalgice, așa: „Adi, dar cum ai vrea să fie liniște în lumea asta, când nu există nici măcar o secundă pe globul ăsta în care toată lumea să doarmă?”

Nu văzusem atunci statistica aceasta aproape simpatică, care vine să vorbească despre o parte din lumea care nu doarme despre care vorbea prietena mea:

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Explaining The Universe (@explainingtheuniverse)

Undeva, în altă parte de lume, unii muncesc, votează, se luptă, urlă, mor. Altundeva e party și oamenii beau, încearcă să se distreze. Ar fi fain ca în noaptea asta, în partea noastră de lume, în care sigur nu vom dormi, să nu plângem de durere, , măcar pentru câteva minute, ci pentru că e normalitate şi normalitatea e bună.

Poezia e despre rușine și e scurtă, așa cum mi-am dorit să fie, măcar o dată, știrile acestea aproape ratate.

Vasile Leac, „Toţi suntem îngrijoraţi” 

Dar nu vreau să închei așa povestea de duminica aceasta.

Ci cu realitatea asta, pe care am citit-o la Radu Burnete, care le răspunde celor ce vorbesc despre faptul că iar trebuie să voteze răul cel mai mic:

„Unii sunt deranjați de alegerea asta. Cu tot respectul, consider că greșesc. Cele mai multe alegeri în viață sunt dintre variante (ne)ideale sau chiar proaste. Optimizăm cât putem. Asta este contribuția rațiunii.”

Și cu faptul că ziua în care votăm trebuie să fie o zi de sărbătoare. Pentru că putem pierde oricând dreptul acesta și atunci ne vom uita degeaba și singuri, prin microscop, la lacrimile noastre.

Citeşte şi: 

Ştiri aproape ratate (26). Cât de pregătiţi suntem pentru mai? Pe fundal renascentist, cu o trădare biblică, „viaţa ne mănâncă la toţi biscuţii”

Ştiri aproape ratate (25). Toate veștile bune din Săptămâna Patimilor şi încă o înviere