A zis-o mama, convinsă că are dreptate… „Ce bine că pe vremea aia încă se făcea armata”, a zis ea după ce i-am amintit de ziua în care mi-am luat valiza și m-am dus. Dar are mama dreptate?

A fost bună armata? Sunt aproape trei decenii de când am trăit ziua liberării, dar nu îmi dau seama nici acum dacă a fost bună sau a fost un an pierdut din viață. Pe principiul „nimic nu se pierde”, sunt convins că armata a avut și părțile ei bune.

În primul rând, armata ne-a luat de la țâța mamei. În al doilea rând, ne-a învățat să ne avem mai bine de grijă, de la acele obiceiuri elementare de a ne face patul de dimineață, de a ne călca haine sau de a ne face singuri curat, treburi care – ciudat, dar – par a fi mai mult pentru femei, armata ne-a trecut pe toți cei care am făcut-o prin niște momente care cu siguranță fie ne-au întărit din punct de vedere psihic, fie au întregit lista de traume la cei care oricum aveau un bagaj destul de mare încă de dinainte de venirea la oaste.

Odată liberat, ai acea senzație că ești mai bărbat, că ai armata făcută și gata, poți să iei viața-n piept. Un pic de dreptate există și în asta… Am văzut în toți acești ani mulți inși care n-au făcut armata și nu par a avea nicio problemă de bărbăție.

Dar ne-a pregătit armata pentru război? Întreb asta în contextul în care toată lumea se pregătește de război. „Să știți că se lucrează, nu numai în România. Se lucrează peste tot pentru pregătirea sistemelor sanitare din țările membre NATO pentru a face față unei eventuale situații de conflict. Chiar dacă toată lumea spune că acest lucru este foarte puțin probabil și că nu trebuie să ne speriem, da, așa este, dar a fi pregătit este un lucru obligatoriu”, spune Raed Arafat.

„Este foarte puțin probabil”, zice Arafat… Exact așa spuneau și polonezii în 1939. Și tot așa spuneau și ucrainenii cu doi ani în urmă. Dar în tot acest timp, spitalele se pregătesc pentru război, fiecare guvern, fie că e român, maghiar, german, polonez, etc, se înarmează, iar pe noi cei cu armata făcută – că tot scriam mai sus – ne cheamă pe la comisariate să ne spună unde să ne prezentăm în – da, ați ghicit – caz de război.

Dar ce știm noi, cei cu armata făcută, să facem în caz de război mai bine decât cei fără armata făcută? Tind să cred că nu prea multe. Tind să cred că tot carne de tun am fi și unii și alții… Pentru că nu mai mergi la război cu pușca mitralieră cu baionetă. Sau poți să mergi, dar mergi degeaba…
Noi ne-am întâlnit chiar și în armată atât de puțin cu armele încât, acum, la câteva decenii distanță, nici nu mai știm să le asamblăm. Cu dezasamblatul e mai ușor. Ce să mai și nimerim cu ele. Chiar și în vremea armatei, cei mai mulți dintre noi nu nimeream ținta la acele trageri care se făceau o dată pe lună. Nici măcar marginile țintei. Ba uneori mai trăgeam chiar în ținta colegului…

În plus, noi cei cu armata făcută, avem deja cu toții 40 de ani și ceva. Și puțini mai putem urca două-trei etaje fără să gâfâim.

Deci, ne-a pregătit armata pentru război? Răspunsul nu aș vrea să-l aflu niciodată, dar văd că lumea se tot pregătește.

Să fie pace în lume, să fie pace, pace, pace pe pământ.

Citește și: 

Speciala zilei: În parc cu Jordanul. „Mami, dacă nu-mi cumperi…”