Nu știu cum se vede și se simte din interior, dar din afară, PNL arată slab, vlăguit, uzat, obosit și, cel mai surprinzător, temător. Or, asta se vede pentru prima oară în existența de 30 de ani a partidului, dacă luăm în considerare doar „viața” partidului redenumit de Petre Roman, în 1993, din Frontul Salvării Naționale, în Partidul Democrat (PD).

Să fiu iertat, dar, din vechiul PNL, cel „al Brătienilor” nu se mai vede nimic în noua structură născută prin fuziunea din 2014, deși, oficial, noul PNL a moștenit și trecutul.

Desigur, când vorbim despre imaginea PNL, acum, cu o jumătate de an înaintea primelor alegeri din 2024, avem în vedere PNL Arad, pentru că despre situația de „la centru” știe Klaus Iohannis și, uneori, Nicolae Ciucă. Or, se știe, dumnealor nu prea se lasă „citiți”.

Pentru prima dată după foarte mulți ani, PNL pornește la lupta electorală ca un partid slab, vulnerabil. Nici măcar când era la începuturi și aspira la câteva locuri în consiliile locale, nicidecum la majoritate, nu a părut un partid atât de vulnerabil ca acum. Atunci nu avea frică de nimic, era clar că nu putea decât crește. Apoi, după ce a ajuns să domine consiliile locale municipal și județean, și avea cei mai mulți primari din județ, pornea în campanie cu o singură întrebare: cât de detașat va câștiga alegerile în Arad?

Acele „zăpezi de altă dată”, vorba poetului, au cam trecut și nu se-ntrevede vreo șansă de a reveni prea curând. Aproape nimic nu mai este la partidul din Palatul Cenad cum era în urmă cu câțiva ani. Și nu este nimic poetic în această realitate, chiar dacă am făcut trimiterea la celebrul vers al lui François Villon, „Mais où sont les neiges d’antan (Dar unde sunt ninsorile / zăpezile de altădată)?”.

Chiar așa, unde? Unde este acel partid care „mușca” din adversari și atrăgea atenția și chiar simpatia alegătorilor sătui de comunismul „original” adus de Iliescu în decembrie 1989?

Unde este acel partid care a primit de la arădeni atâția ani de putere deplină în Arad? Unde sunt acele „ninsori” cu care intra PNL Arad în alegeri de înghețau sub troiene adversarii?

Poate le văd cei din interior, membrii de vază ai partidului – cei mai mici oricum nu contează în niciun partid, nu doar în PNL – deși greu de crezut. Liberalii arădeni pot fi suspectați că ar fi în fel și chip, dar naivi nu. Ei văd și înțeleg foarte bine în ce situație a ajuns partidul, poate înțeleg și cauzele, dar nu mai pot face nimic pentru a readuce „neaua de mai an” cum a tradus Romulus Vulpescu „les neiges d’antan.

Tineret la fel de temător

S-au schimbat „gărzile” și în PNL Arad. Oarecum firesc, pentru că aceste organisme vii care sunt partidele au nevoie, periodic, de „sânge proaspăt”. Au rămas câțiva veterani, dar aceștia sunt înconjurați de „lupi tineri”, oricând gata să muște. Din adversari sau din colegi, asta rămâne de văzut. Evident, atitudinea „tinerei gărzi” depinde, în primul rând de flerul celor care i-au selectat – că n-au răzbit ei, tinerii, prin propriile puteri, ci prin voința veteranilor, ca parte a luptei partinice de conservare a puterii dobândite în timpul disputelor pe voturi cu adversarii.

La fel se întâmplă și la celelalte partide, așa că acest „model” de recrutare nu este specific liberalilor în general sau al celor arădeni în special. Este general valabil și identic celui din administrația publică – ceea ce dovedește că politicul este în tot și-n toate, fiind greu de crezut că imobila administrație ar fi avut voința și curajul de a inventa și generaliza recrutarea personalului exclusiv pe bază de „culoare politică” și obediență.

Evident, dacă „tânăra gardă” ar fi fost recrutată pe criterii normale, de competență – există așa ceva și în politică – multe s-ar fi schimbat în Arad și nu numai. Și nu în rău. Așa însă, nu putem avea multe așteptări de la ei. Măcar de-ar avea curajul sau puterea  să-și aleagă urmașii altfel decât au fost ei aleși.

Revenind la PNL Arad, este clar că atitudinea temătoare nu poate fi pusă în cârca nou promovaților în structurile de conducere ale partidului. Singura atitudine pe care aceștia și-ar permite-o ar fi aceea de a opta pentru o tabără sau alta, dar și asta, cu anumite rețineri. Așadar, tot hârșâiții veterani, formați și căliți în trecutele bătălii electorale, unii chiar de pe vremea când PNL era doar PD și „mușca” din PDSR (acel PSD condus de Iliescu, Năstase, Hrebenciuc și alți exponenți ai democrației sociale originale), PNL adevărat, PRM sau PUNR sunt responsabili de noua atitudine din partid.

Activul liberal este temător, dar vina-i aparține

Normal, totuși, în primul rând pentru că au suficientă experiență încât să simtă pericolul care se apropie de partid. Apoi, nu trebuie omis faptul că ei, veteranii au adus aici partidul, la un nivel de încredere atât de scăzut cum nu a mai fost, probabil din 2000. Cu deosebirea că atunci, cu cele aproape 8% obținute în județ, partidul era în creștere (PDSR – 22,2%, ApR – 10,1%).

Nu ne-am propus să facem o analiză a cauzelor care au dus la declinul PNL în Arad. O vom face altădată, cu precizarea că de multe ori am arătat mostre de atitudine politică nepotrivită care, cumulate, au contribuit la starea prezentă a partidului și a liderilor săi. Oricum, teama de înfrângere – pentru că orice rezultat mai slab decât cel obținut la alegerile din 2020 (vedeți AICI) primar de municipiu, cei mai mulți primari din județ, președinția Consiliului județean și, desigur , majoritatea în consiliile locale, ar fi considerată o înfrângere.

Or, dincolo de sondajele comandate în această perioadă (făcute pe bani grei de tot felul de „institute” de sondare care se discreditează), este destul de ușor de prevăzut că realitatea este alta. Că alegerile din acest an nu vor mai fi o simplă formalitate pentru liberalii arădeni este atât de evident încât, cu siguranță aceasta este una dintre cauzele schimbării de atitudine.

Este tot mai evident că au cam apus vremurile în care și un sac cu cartofi putea ajunge consilier local dacă era trecut pe listă – oricum, prestația acestora în consiliile locale nu a depășit-o cu mult pe cea a sacului pomenit, dar asta este o altă discuție.

Gustul unei asemenea înfrângeri – cum spuneam, previzibile – va fi și mai amar când va veni la pachet cu înfrângerea partidului aliat (care nu dă semne de trezire la realiltate). Or, asta înseamnă că noul „lup politic” va avea un cuvânt greu de spus în treburile județului și a multor localități. Și asta, chiar dacă nu va avea prea mulți primari.

• Falcă lansează „nucleara” lui 2023: Bibarț va candida la Primăria Arad din partea PNL doar dacă Cionca o reîncadrează director la „Zona Liberă Curtici” pe soția edilului municipiului

Este greu de crezut că vreun lider liberal arădean va vorbi deschis despre acest subiect. Cel mult, posibil să încerce să plaseze vreo „dovadă” contrară, afișând public un optimism ce se va voi dezarmant. Totuși, nimic nu va înlătura senzația de partid slab, vulnerabilizat de orgolii și lupte interne între grupuri de interese, un partid care nu a avut voința de a se debarasa de persoane cel puțin suspecte de acte de corupție (nedovedite, dar asta și datorită puternicei influențe a partidului asupra celor mai importante instituții ale statului).

Toate acestea, plus aroganța liderilor și lideruților, au făcut din PNL Arad un partid vulnerabil la atacurile adversarilor politici, dar mai ales la „atacul” votanților. Evident, niciun liberal de rang înalt nu va recunoaște public că teama și neîncrederea au luat locul încrederii cu care, pe vremuri, intra în luptă PNL Arad (desigur, și prin înaintașii săi, pe nume PD, respectiv PD-L).

Nici măcar Gheorghe Falcă, singurul capabil de un astfel de gest șocant – ce-ar putea fi mai șocant decât un politician de rang înalt din România, care să spună adevărul?  Pentru că ar considera riscant să spună acest adevăr. Deși, în foarte multe situații s-a dovedit că adevărul și asumarea sunt cele care atrag încrederea populației. Nu minciuna, nu tăcerea, nu fuga de răspundere.