Teatrul de Marionete, al cărui prim spectacol a avut loc în urmă cu mai bine de 70 de ani, a fost pentru o lungă perioadă singurul Teatru de Marionete din țară și unul dintre cele 5 din Europa. Acum, de mai bine de un deceniu, pare un loc uitat de autoritățile locale, deși găzduiește în continuare, săptămânal, zeci de copii care vin să-i vadă marionetele cum prind viață.

Pe mulți îi leagă o veche poveste sentimentală de Teatrul de Marionete. Pe mulți care au avut copilăria în municipiul Arad. Mergeau cu părinții, ori bunicii să vadă spectacolele. Unii erau duși chiar de educatoare ori învățătoare, cu toată clasa…

Anii au trecut, iar acum sala Teatrului de Marionete arată exact la fel. Nu a survenit nicio schimbare. Ca poveste, acest lucru poate părea înduioșător, că a trecut testul timpului, poate ne gândim… dar povestea este de fapt una de completă nepăsare. Când afirmăm că nu e nicio schimbare, nu exagerăm, nu folosim vreo figură de stil menită să accentueze vreun sentiment nostalgic. Nimeni dintre cei cu care am discutat, nici măcar directorul teatrului, nu mai reține data ultimei renovări interioare. Mâhnire și indignare, cam acestea sunt sentimentele pe care le simte oricine are amintiri frumoase cu sala Teatrului de Marionete și privește în ce hal se prezintă ea acum, în 2022.

Imaginile ne-au fost trimise de un cititor Special Arad, un părinte care își duce în continuare copilul la spectacolele de la Marionete și care nu înțelege cum s-a putut lăsa această sală să ajungă în acest hal. Nu înțelegem nici noi.

Da, știm, recent, Primăria a depus cerere de finanțare pentru reabilitare prin Planul Național de Redresare și Reziliență, însă acest lucru se aplică pentru o reabilitare termică, vorbim de exterior, iar interiorul este cel mai problematic. Știm că a fost realizată și o expertiză și că este nevoie în interior de o consolidare, mai ales pentru peretele scenei și partea de interior a scenei. Însă și dacă avem noroc și prindem o finanțare prin PNRR (șansele fiind cu atât mai slabe cu cât s-a aplicat deja pentru runda a doua, unde se aplică selecția „primul venit, primul servit”), banii europeni vor veni pentru fațadă și acoperiș, întrucât interiorul nu e eligibil pe acest „val al renovării”. Astfel, ne vom vedea în situația în care trebuie să ne bazăm pe municipalitate să scoată bani din bugetul local, un lucru ce știm deja din experiență că se întâmplă cu țârâita, mereu fiind alte priorități la orizont.

Înțelegem toate aceste lucruri, însă ceea ce nu înțelegem e de ce s-a ajuns aici. Cât de greu a fost să îngrijești sala? Dacă ne uităm peste imagini, vom înțelege că anumite aspecte nu țin de lipsa de bani, ci din lipsa unui om gospodar. Tapițeria este ruptă. Ea nu poate fi cusută? Lemnul nu putea fi dat cu o „mână” de lac? A avea grijă de lucruri, a menține starea de funcționare a lor e o măsură evidentă pentru a preveni necesitatea investirii ulterioare a unei sume mari de bani. Dar despre ce vorbim? Când nu s-a considerat necesar nici măcar ca instituția să mai aibă un director al ei, cam cât de mult credem că le pasă celor de „sus” de ea? Amintim că Teatrul de Marionete este de ani de zile doar o „subcategorie” a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, care și el se chinuie cu un buget restrâns și care abia reușește să ne ofere spectacole de calitate și să-și țină vii festivalurile sale. Și dacă vorbim de interior, nici cel al teatrului de pe bulevard nu arată defel promițător, iar de promisiuni că va fi readus la glorie avem parte de ani de zile. Și acolo se așteaptă bani europeni, dar edilul ne spunea ultima oară „că încă n-au fost identificate axe”.

Ca să nu o mai lungim atât, în ambele situații, atât interiorul Teatrului de Marionete cât și pentru cel al Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, ar mai fi soluții de finanțare europeană, dacă din bugetul local nu se poate scoate nimic nici măcar pentru cârpeli. Agenția de Dezvoltare Regională Vest a publicat recent detalii despre noul program de finanțare pentru regiune (Arad, Timiș, Hunedoara și Caraș – Severin), prin care se pun la bătaie peste 1 miliard de euro pentru diferite investiții care să fie efectuate până în 2027. „Prioritatea 6” are disponibili peste 190 milioane euro în principal pentru investiții pentru educație, dar și „pentru valorificarea potențialului turistic”, iar „Prioritatea 7” e cea care merge direct cu dedicație, având 193 milioane euro pentru investiții pentru patrimoniu cultural și infrastructură culturală publică.

Bani sunt, voință și implicare să fie!