Mai mulți cititori – totuși, nu foarte mulți – mi-au reproșat că nu am făcut o analiză pe bune, serioasă a victoriei copleșitoare la alegerile de acum o săptămână și ceva de la vecini.

E vorba, evident, de victoria FIDESZ-ului lui Orbán Viktor, cel care astfel devine cel mai longeviv prim-ministru maghiar de după Primul Război Mondial, cumulând cu succesul de acum cinci mandate, adică 20 de ani.

Dacă își va termina, desigur, acest al cincilea mandat. Mulți cred că tocmai această victorie îi va fi sfârșitul, era oarecum mai bine pentru el să facă o pauză, poate reușea cu atât mai mult să își revină după ce trece vremea asta tulbure marcată de un război aproape fratricid în Europa și tot ce decurge de aici, sancțiunile occidentale, respectiv recesiunea economică care va urma în mod necesar.

În ceea ce privește rezultatul alegerilor maghiare, nu a fost o surpriză prea mare, chiar dacă mulți dintre cei cu o gândire liberală, occidentalizată, sperau într-un rezultat mult mai bun din partea opoziției unite, măcar atât să-l oprească pe Orban să realizeze din nou 2/3 în Parlament.

Foto: Flickr.com

Pentru cititorii mei interesați, dar mai puțin orientați în tainele politicii din țara vecină și oarecum prietenă, doar atât: sistemul electoral maghiar, în cei 12 ani de când FIDESZ-ul domnește netulburat, a suferit transformări importante, toate gândite astfel încât să favorizeze partidul cel mai puternic, în cazul nostru partidul peste care domnește în mod absolut autocratic Viktor Orbán. Asta și impactul discursului lui Orbán – un discurs care de la început țintește oamenii mai puțin răsăriți, chiar rurali-pastorali, am putea spune, pot fi considerate realități maghiare din care izvorăște tot restul.

Nu e ceva nou, seamănă mult cu politica PSD din anii nouăzeci și chiar și mai târziu de a-și asigura susținerea mai ales în provincie, în mediul rural și cu atât mai mult subdezvoltat din punctul de vedere al educației politice. Desigur, asta are și consecințele de rigoare, înainte de toate simplitatea mesajului. Partidele care vizează lumea needucată de la țară insistă de obicei pe liniște și pace, grija statului pentru neam și națiune. Un discurs simplist și demagogic, dar care prinde cu atât mai bine cu cât se adresează „talpei țării”, adică acelui popor care votează înainte de toate cu frica în sân și nu cu rațiunea.

De altfel, din comparația cu PSD, FIDESZ-ul chiar iese mai bine, în fond de la început PSD se declară un partid de stânga, ostil în principiu sloganelor naționaliste, uneori chiar extremiste. Pe când FIDESZ-ul, sub conducerea lui Viktor Orbán, a evoluat de la un partid liberal – acronimul ascunde denumirea din 1989: Federația Tinerilor Democrați – la unul de dreapta cu accente naționaliste și antioccidentale. Deci oarecum în ton cu ideologia declarată a partidului.

Foto: Kovács Attila / MTI / kuruc.info

Contradicția dintre trecutul și prezentul lui Viktor Orban devine chiar dramatică dacă ne reamintim că la începutul anilor nouăzeci, tânărul pletos și bărbos a fost printre cei mai vocali lideri maghiari în ceea ce privește plecarea armatei rusești din Ungaria și condamnarea vehementă a intervenției armate din 1956. Iar acum, fără plete și barbă, dar nițel mai împlinit, este cel care, în numele păcii, joacă de fapt la două capete în problema războiului din Ucraina, asigurându-și alegătorii, care habar nu au de ce se petrece mai încolo de crâșma satului, că nu vor rămâne fără gaz și benzină.

Toate acestea combinate cu absența în opoziție a unei atitudini clare, simple și de la sine înțeles, a unui mesaj care merge la minte dar și la inimă, explică destul de bine noua victorie a FIDESZ-ului din Ungaria. Și atunci încă nu am vorbit nimic despre presa efectiv etatizată, mai precis fideszizată. În Ungaria, televiziunea și radioul public sunt de partid, foarte asemănătoare prin comportament și mesaj cu cel cunoscut pe aici înainte de ’89, iar presa de provincie cooperativizată într-o firma care aparține de „bancherul” lui Orbán, Lőrinc Mészáros, cel care deține, prin ricoșeu, și câteva online-uri românești, inclusiv aradonul.

Iar în final să observăm că populismul naționalist de stat este în revenire accelerată peste tot, inclusiv în occident, ajunge doar să ne gândim la faptul că Doamna Le Pen se află a doua oară în turul doi al alegerilor franceze, cu șanse reale să îl faulteze pe săltărețul Macron. Foarte mulți, mai ales cei defavorizați de evoluțiile sociale și economice din ultimele decenii, deplâng siguranța sărăcăcioasă a regimurilor totalitare, popularitatea lui Putin printre naționaliștii din estul Europei explicându-se și prin asta.

Foto: Mónos Gábor / MTI / hirado.hu

Avem și noi din păcate niște viktorași pe aici, faptul că deocamdată rămân la 10% sau se ascund prin partidele mai mari dar nu îndeajuns de mari, nu exclude ca în viitor, mai ales prin înrăutățirea previzibilă a condițiilor materiale pentru cei nevoiași, atracția lor să crească și mai mult.

Rămâne doar să se găsească și pe aici un lider pentru ei, fiindcă cu Simion și Șoșoacă e mai greu, chiar dacă în umbra lor se ascund personalități cu școală multă și cu prestigiu bine stabilit.

Foto: Fortepan / nepszava.hu

Viktor Orbán este un politician inteligent, chiar rafinat, problema cu el este doar demagogia populistă așezată pe un fundament venal prin care de fapt încearcă să construiască în Ungaria o societate oligarhică folosindu-se de populația cea mai puțin educată și de amețită de-a binelea de noile tehnici de comunicare virtuale.

Unde, în virtual, totul e posibil dacă nu ai discernământul să deosebești adevărul de fals…