Mă refer, desigur, la noi, arădenii.
Că doară asta ne interesează în această rubrică – despre Ucraina am făcut un interviu cu cineva care chiar se pricepe – indiferent de câte se întâmplă în lume și în țară.

Ca niște provinciali înveterați, trăind molcom pe malul Mureșului, oripilați și noi, normal, de ce se întâmplă la graniță, în fond Ucraina nu este departe, trăiesc și acolo români – după unele date chiar aproape de un milion de suflete, nemaivorbind de unguri, ei mai puțini oricum, dar asta este firescul de la noi – urmărim cât ne duce mintea și timpul desfășurarea nebuniei declanșate de Vladimir Vladimirovici.

Nu se pune problema să nu ținem cu cel atacat, chiar dacă, așa în particular, la un ceai, o vodcă, am avea ce să le spunem despre tratamentul minorităților etnice, nu uităm că Zelenski nici nu a amintit de români în ultima sa intervenție pe timp de pace. De unguri n-avea ce face, Viktor al lor joacă la două capete, un vechi obicei pe aici pe care îl cunoaștem și noi bine, așa că l-a rugat frumos să își vadă de treabă că, asta e, cu ursul nu se glumește.

Oricum, arădeanul mai nou este împărțit între zero și infinit.

Infinitul este în continuare reprezentat de politicianul Nr.1 – ce să facem, asta este, inclusiv explicația situației – în persoana eurodeputatului Gheorghe Falcă, cel care, imediat după declanșarea ostilităților din Ucraina, a făcut un „statement”. Așa se spune prin locurile unde umblă el mai nou la o declarație politică, dacă nu ați știut. Nu-i vorba, nu vă faceți probleme, nu știa nici Domnia Sa. E bine, în condițiile date, să-i spunem așa.

Nu de alta, așa măcar indicăm distanța dintre el și restul lumii. Inclusiv a politicii locale arădene. Nu te compari cu el, fie că ești Iustin Cionca, cel preocupat de asfalturi, fie Călin Bibarț, cel care face ronduri de noapte televizate pe asfalt. De restul nici nu are rost să mai amintim, ce mi-e Faur, ce mi-e Cheșa, îi am pe toți în buzunar, iar pe cei pe care încă nu îi am, atâta pagubă.
Așadar, în „statementu’” pomenit omul Nr.1 ne-a liniștit definitiv. Citez: „am convingerea, toată convingerea, că regimul Putin poate fi și va fi învins.”

Trebuie să recunoaștem, este o declarație încurajatoare, adevărul este că după acest gând ne este greu să facem diferența dintre Zelenski, președintele Ucrainei și omul nostru de la 2B (Brad-Bruxelles). Punct ochit, punct lovit.

Ce era să mai zică restul la asta? Vorbim de cei care dau corp zeroului la Arad. Nimic și atât mai mult. Numai era cazul să vorbești de asfalturi, poduri și construcții, investiții. Din moment ce Putin va fi învins, toate astea trec pe planul doi. De fapt, nici nu mai contează.

Ceea ce a ieșit la iveală ca untdelemnul de-asupra apei prin comunicatul – nu-i putem spune statement – imediat următor al lui Bibi, Călin Bibarț, care îi îndeamnă pe politicieni, fie primari sau ce or fi ei, să ia mătura în mâini. Nu, nu ca să măture regimul lui Putin, cel condamnat la moarte de omul Nr.1, ci ca să treacă la curățenia de primăvară. Nu de alta, dar din februarie mai avem câteva zile, încă un pic și e 8 Martie. Până atunci Putin va fi învins, așa cum ne spune Falcă, iar mărțișoarele sunt mărțișoare, nu te poți face de râs cu trotuarul nemăturat în fața Doamnelor.

Bine totuși că mai avem pe aici și niscaiva opoziție, chiar dacă se însumează tot la zero. Așa am aflat cu ce se ocupă celălalt eurodeputat al nostru, este vorba de Vlad Botoș de la USR-PLUS. Fără Cioloș, desigur. El cere, printr-o scrisoare, cică, sancțiuni mai dure împotriva Rusiei. Interesantă opțiune. Mai ales după ce Falcă i-a spus că Putin va fi învins, iar Bibi a pregătit deja și mătura. Nemaivorbind de întrebarea, de ce scrie el scrisori liderilor europeni? Nu este acolo, nu poate vorbi cu ei direct? Te pomenești că nu îl bagă în seamă?

Așa că ce să te mai miri că arădenii s-au adunat sâmbătă în fața primăriei cam fără vlagă? Să protesteze adică împotriva atacării Ucrainei de către trupele cam dezorganizate ale marelui Vladimir Vladimirovici.

Fețe cunoscute, tot aceia care mai speră ca Aradul să nu dispară între Ineu și Chișineu-Criș, mai mulți cu microfonul și cu reportofonul, câte un câine simpatic cu afiș de pace. Și niciun politician. Nici măcar cel cu număru’ unu. Așa să vină să le spună disperaților ăștia că da, sunt bucuroși că arădenii pe care îi parazitează au venit, cu toate acestea să se manifeste. Să-și exprime solidaritatea cu declarațiile lor.

Nu, dom’le. Ce, sunteți proști?
Era sâmbăta, week-end adică, după o săptămână intensă de alergat după faimă. Și mai ales după bani. Chiar v-ați tâmpit? Chiar vă luați în serios? Chiar credeți că ne pasă?
Chiar v-ați apucat să faceți diferență între Putin și noi?