De câtva timp mă preocupă problema vaccinării. Nu a deciziei în sine – mă vaccinez, nu mă vaccinez, that is the question –, care e pur personală, ci a valului de contestații la adresa vaccinului, multe astfel de proteste venind chiar din partea celor care nici măcar nu recunosc virusul.
De fapt, înclin să cred că aceste contestări ale vaccinului (ideea de vaccin, nu o anumită marcă) au în spate o campanie bine pusă la punct, bazată pe o tipologie numită „Fereastra Overton”, în fapt o metodă de a implementa în mintea umană ceva ce inițial nu acceptăm. Nu e o manipulare clasică, gen „spălarea creierului”, ci o acțiune mult mai subtilă, realizată în etape.
Pornim de la conceptul că acceptăm ideea de vaccinare, ca societate, copiii în special primind diferite feluri de vaccin, contra meningitei, poliomelitei, rotavirusului, gripei clasice etc. Acum, odată cu COVID-ul, ajungem ca o parte a societății să conteste ideea de vaccin, ascunzându-și această frondă sub diferite argumente.
Primul pas în această construcție, de la acceptarea normală a vaccinului la contestarea vehementă, ar fi mutarea din zona normalului în cea a radicalismului. Dacă e democrație, atunci e și libertatea de expresie, deci putem să spunem că vaccinul nu este important, ci ceva benevol, facultativ.
Cel de-al doilea pas e trecerea într-o zonă gri a subiectului. Că vaccinul e bun și nu e, că s-au văzut și reacții adverse, că au murit oameni imediat după vaccinare și sigur de la vaccin li se trage, că trăiesc oamenii și nevaccinați. O zonă gri, acceptată, la urma urmei, de toată lumea, chiar dacă nu neapărat și susținută.
Mai facem un pas și împachetăm vaccinul anti COVID într-un ambalaj nou. Că de fapt nu e vaccin clasic, ci ceva inovator, că nu a stat la „dospit” suficient, că nu s-a experimentat în timp mai îndelungat, ca și vaccinurile „clasice” etc. Adică îl catalogăm ca fiind atipic, pas necesar în ținta finală: respingerea acestuia. Ducem deja discuția în zona raționalului, adică ne pune pe gânduri pe toți, până și pe cei declarați partizani ai vaccinării.
Următorul pas este popularizare curentului antivaccin. Dacă mai demult această popularizare se făcea mai greoi și cerea timp, acum, cu ajutorul Facebook-ului și a televiziunilor în căutare de senzațional, popularizarea unui curent se face mult mai simplu și mai rapid. Și iată cum am ajuns, în doar câteva etape, de la convingerea că vaccinul e bun, doar majoritatea dintre noi am fost vaccinați de mici și la rândul nostru ne-am dus copiii la vaccin, înspre cealaltă extremă, cum că vaccinul e periculos. Se trece definitiv de la popularizarea ideii la crearea unei politici curente, cu exemple, statistici, decizii, argumentându-se cu articole obscure din publicații și mai obscure și… gata: avem un puternic curent antivaccin.
În fapt, Fereastra Overton este foarte des folosită, nu întotdeauna urmând toți pașii, dar trecând metodic de la o idee inacceptabilă inițial la tolerarea acesteia. Mai vreți exemple? Exact așa s-a procedat și cu ideea de homosexualitate și presimt că și această inițiativă europeană de a nu se folosi cuvintele „tată” și „mamă” – deocamdată numai în înscrisuri oficiale – ci părinte 1 și părinte 2.
P.S. Prin acest articol nu mi-am propus să fiu un agent electoral al vaccinării, ci doar să subliniez ideea că suntem, ca societate, ușor de manipulat. Metodic și eficient!